Strasbourg, 15 decembrie 2005

Stimate domnule M.,

La 11 noiembrie 2004, ați depus o plângere la Ombudsmanul European, susținând că Comisia nu a tratat în mod corespunzător plângerile dumneavoastră referitoare la faptul că autoritățile elene nu v-au recunoscut ca inginer chimic, pe baza calificării dumneavoastră profesionale obținute în Regatul Unit, ca inginer în domeniul materialelor și, în special, că interpretarea Directivei 89/48/CEE de către Comisie în ceea ce privește cazul dumneavoastră a fost simplificată excesiv.

La 20 decembrie 2004, am transmis plângerea președintelui Comisiei Europene. Comisia și-a trimis avizul la 5 aprilie 2004. V-am transmis-o împreună cu o invitație de a formula observații, pe care ați trimis-o la 30 mai 2005.

La 15 noiembrie 2005, ați fost rugat, prin e-mail, să clarificați Ombudsmanului dacă ați introdus o acțiune în fața unei instanțe elene cu privire la refuzul autorităților elene de a vă recunoaște ca inginer chimist. Prin e-mailul din 23 noiembrie 2005, m-ați informat că ați introdus la Consiliul de Stat al Greciei o acțiune în anulare împotriva Deciziei 64/2003 a Consiliului pentru recunoașterea echivalenței profesionale a diplomelor de învățământ superior, care se referea la cazul dumneavoastră. La cerere, am primit din partea Consiliului de Stat al Greciei o copie a acestei acțiuni.

Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate. Pentru a evita neînțelegerile, este important să se reamintească faptul că Tratatul CE împuternicește Ombudsmanul să investigheze posibile cazuri de administrare defectuoasă numai în cadrul activităților instituțiilor și organismelor comunitare. Statutul Ombudsmanului European prevede în mod expres că nicio acțiune a unei alte autorități sau persoane nu poate face obiectul unei plângeri adresate Ombudsmanului. Prin urmare, anchetele Ombudsmanului cu privire la plângerea dumneavoastră au vizat să examineze dacă a existat un caz de administrare defectuoasă în activitățile Comisiei.

Plângerea

La 6 decembrie 2001, reclamantul a depus la autoritatea elenă competentă, Consiliul pentru recunoașterea echivalenței profesionale a diplomelor de învățământ superior („SAEI”), o cerere pentru a obține recunoașterea dreptului său de a exercita în Grecia profesia de inginer chimist, pe baza diplomelor de învățământ superior și a calificărilor profesionale pe care le-a obținut în Regatul Unit („UK”). Prin decizia sa 64/2003, SAEI a respins cererea reclamantului menționată mai sus, deoarece reclamantul nu a obținut calificările profesionale necesare pentru a practica profesia de inginer chimic în Regatul Unit. Prin scrisorile din 12 iulie 2002 și 18 septembrie 2002, reclamantul a reclamat Comisiei Europene faptul că Grecia i-a încălcat drepturile, în temeiul Tratatului CE și al Directivei 89/48/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1998 privind sistemul general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior acordate pentru formarea profesională cu durata minimă de trei ani (1) (Directiva 89/48/CEE), de a exercita în Grecia profesia de inginer chimic, pe baza diplomelor de învățământ superior și a calificărilor profesionale obținute în Regatul Unit. În urma unei corespondențe ample între reclamant și Comisie, aceasta din urmă l-a informat pe reclamant, prin scrisoarea din 10 iulie 2003, că dosarul cazului său nu pare să conțină dovezi privind presupusa încălcare a dreptului comunitar, deoarece, deși dintr-un document trimis de „Consiliul de inginerie” al Regatului Unit reiese că reclamantul deține calificările necesare pentru exercitarea în Regatul Unit a profesiei de „inginer în materiale”, cu specializare în științe și tehnologie polimerică, același document nu indică (a) că domeniul de aplicare al activităților acoperite de profesia de „inginer în materiale” este echivalent cu cel corespunzător profesiei de „inginer în chimie” în Regatul Unit; sau (b) reclamantul deținea calificările necesare pentru exercitarea profesiei de „inginer chimic” în Regatul Unit. În această privință, Comisia a menționat în scrisoarea sa din 19 februarie 2003 adresată reclamantului că, pe baza informațiilor furnizate de „Institutul inginerilor chimici” din Regatul Unit și de autoritățile elene, înscrierea reclamantului ca „inginer chimic autorizat” în Regatul Unit ar facilita probabil recunoașterea calificărilor sale profesionale în Grecia.

Prin scrisorile din 13 septembrie 2004 și 12 octombrie 2004, reclamantul a contestat modul în care Comisia a interpretat și aplicat dreptul comunitar în cazul său, argumentând, în esență, că (a) ținând seama de faptul că „Consiliul de inginerie” din Regatul Unit, care reglementează profesia de inginer în Regatul Unit, a confirmat că „are dreptul de a exercita profesia reglementată de inginer în materiale cu specializare în știința și tehnologia polimerilor” și că „recunoașterea profesională de mai sus este la un nivel egal cu cel al unui inginer chimic”, profesia sa ar trebui considerată echivalentă/egală cu profesia de „inginer chimic”; și (b) a avut dreptul de a fi recunoscut în Grecia ca „inginer chimist specializat în știința și tehnologia materialelor”. Reclamantul a subliniat că un coleg de-al său, care are exact aceleași calificări academice și drepturi profesionale în Regatul Unit ca și el, a fost recunoscut astfel.

În răspunsul său din 20 octombrie 2004, Comisia a confirmat că nu este în măsură să ia măsuri suplimentare cu privire la cazul reclamantului, menționând că (a) în sensul Directivei 89/48/CEE, „profesia de inginer” nu trebuie considerată o singură profesie, deoarece cuprinde numeroase specializări diferite care variază de la un stat membru la altul; (b) autoritățile britanice nu au confirmat că reclamantul era pe deplin calificat ca inginer chimic în Regatul Unit; (c) scrisoarea Consiliului pentru inginerie din Regatul Unit din 23 mai 2003 a confirmat doar că reclamantul avea dreptul să exercite profesia de inginer în domeniul materialelor în Regatul Unit și că recunoașterea sa profesională era „la un nivel egal cu” cel al unui inginer în domeniul chimiei, ceea ce nu însemna că domeniul de activitate al ambelor profesii era același sau că reclamantul avea dreptul să exercite profesia de inginer în domeniul chimiei în Regatul Unit; (d) în ceea ce privește argumentul prezentat de reclamant potrivit căruia alți ingineri de materiale au fost recunoscuți în Grecia ca ingineri chimici specializați în știința și tehnologia materialelor, nu s-a putut stabili nicio discriminare pe această bază, fără informații suplimentare, ținând seama de faptul că (i) faptul că acestor persoane li s-a acordat recunoașterea academică a calificărilor lor de către autoritățile elene nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 89/48 și nu poate afecta interpretarea acestei directive; și (ii) s-a indicat în scrisoarea reclamantului din 22 iulie 2002 că persoanele respective exercitau și alte profesii legate de cea de inginer de materiale.

Ulterior, la 11 noiembrie 2004, reclamantul a depus o plângere la Ombudsmanul European (2), susținând că Comisia nu a tratat în mod corespunzător plângerile sale menționate anterior privind nerecunoașterea de către autoritățile elene a acestuia ca inginer chimic pe baza calificării sale profesionale, obținută în Regatul Unit, ca inginer în domeniul materialelor și, în special, că interpretarea de către Comisie a Directivei 89/48/CEE în ceea ce privește cazul său a fost simplificată excesiv.

INQUIRY

Avizul Comisiei

În avizul său din 18 martie 2005, Comisia a formulat, pe scurt, următoarele observații cu privire la cazul reclamantului. Scopul Directivei 89/48/CEE este de a permite unei persoane pe deplin calificate într-un stat membru pentru exercitarea unei profesii să exercite aceeași profesie într-un alt stat membru. În Grecia, profesia de inginer polimer nu există, dar există profesia mai largă de inginer chimic. În Marea Britanie există ambele profesii. Reclamantul a solicitat autorităților elene recunoașterea dreptului său de a exercita în Grecia profesia de inginer chimist. Stabilirea corespondenței între profesii în statele membre este o sarcină deosebit de complexă în domeniul ingineriei, în măsura în care există numeroase ramuri organizate în moduri diferite de către statele membre și care pot fi considerate profesii diferite. În astfel de cazuri complexe, serviciile Comisiei nu dețin competența tehnică necesară pentru a stabili care este, într-un stat membru A, profesia corespunzătoare celei pe care un profesionist ar dori să o exercite într-un stat membru B. Întrucât competența de a organiza profesiile aparține statelor membre, această analiză se poate baza numai pe informațiile furnizate de autoritățile naționale competente.

În ceea ce privește cazul reclamantului, într-un e-mail din data de 7 februarie 2003, Institutul Inginerilor Chimici din Regatul Unit a indicat că „standardul calificării academice, precum și competența, formarea și experiența necesare pentru înregistrarea ca membru profesionist al Institutului de Materiale sunt comparabile cu standardul necesar pentru înregistrarea ca inginer chimist autorizat la IChemE. Cu toate acestea, înregistrarea ca inginer chimist autorizat poate necesita obținerea unei calificări într-un domeniu diferit și dobândirea competenței, a formării și a experienței într-un domeniu diferit. Ingineria chimică este o profesie diversă, iar inginerii chimici autorizați lucrează în multe domenii diferite și este posibil ca cineva care lucrează ca "inginer polimer" să se califice drept inginer chimic autorizat. Ar fi la latitudinea persoanei să demonstreze că poate îndeplini cerințele instituției noastre.” Pe baza acestor clarificări, autoritățile elene au considerat că reclamantul nu era calificat drept „inginer chimic” în Regatul Unit și, prin urmare, nu avea dreptul să i se recunoască calificările, în vederea exercitării profesiei de inginer chimic în Grecia, în temeiul Directivei 89/48/CEE. Luând în considerare informațiile furnizate de autoritățile britanice, Comisia a constatat că nu s-a constatat nicio încălcare a dreptului comunitar în acest caz. În ceea ce privește argumentul reclamantului potrivit căruia acesta a fost discriminat, deoarece alți ingineri de materiale cu exact aceleași calificări academice și drepturi profesionale în Regatul Unit au fost recunoscuți în Grecia ca ingineri chimici specializați în știința și tehnologia materialelor, Comisia a reiterat ceea ce a remarcat în scrisoarea sa din 20 octombrie 2004 [a se vedea litera (d) de mai sus].

Observațiile reclamantului

Reclamantul a prezentat observații detaliate și detaliate (din 30 mai 2005) cu privire la avizul Comisiei, invocând încălcarea și aplicarea greșită a Directivei 89/48 din partea sa, pe baza următoarelor argumente:

(a) Directiva 89/48 nu a fost pusă în aplicare în mod corespunzător de Grecia;

(b) Răspunsul Comisiei la argumentul său menționat mai sus, potrivit căruia a fost discriminat de autoritățile elene, s-a bazat pe o interpretare eronată a scrisorii sale din 22 iulie 2002;

(c) Profesia de inginer specializat în știința și tehnologia materialelor polimerice există în Grecia, ca profesie reglementată, în sensul Directivei 89/48/CEE, iar Comisia ar fi trebuit să considere că SAEI era obligată să examineze care dintre cele nouă specializări de inginer prevăzute de legislația elenă este cea mai apropiată de calificările sale profesionale generale și să îl clasifice drept inginer cu această specializare;

(d) O licență de exercitare a profesiei reglementate de inginer chimic în Regatul Unit nu este o condiție prealabilă pentru recunoașterea de către autoritățile elene a calificărilor sale profesionale, în calitate de inginer polimer (chimic);

(e) E-mailul din 7 februarie 2003 al Instituției Inginerilor Chimici din Regatul Unit, menționat mai sus, a fost interpretat greșit de Comisie și i-a fost comunicat abia în octombrie 2004, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare;

(f) Inginerul chimic și inginerul polimer nu sunt două profesii complet diferite în Regatul Unit și, după cum a sugerat în mod clar Instituția Inginerilor Chimici din Regatul Unit, un inginer polimer poate fi înregistrat ca inginer chimic autorizat dacă îndeplinește cerințele instituției;

(g) Comisia a aprobat indirect cererea autorităților elene de echivalare academică a diplomelor sale ca o condiție prealabilă pentru recunoașterea echivalenței profesionale a calificărilor sale; și

(h) Comisia ar fi ignorat în mod eronat faptul că SAEI nu a luat în considerare experiența sa profesională în Grecia ca factor de contrabalansare.

În plus, în observațiile sale, reclamantul susține că, presupunând că cazul său nu intră sub incidența Directivei 89/48, Comisia ar fi trebuit să accepte că SAEI ar fi trebuit să îi recunoască calificările profesionale, în temeiul articolelor 43 și 47 din Tratatul CE, astfel cum au fost interpretate de Curtea de Justiție în cauza 340/89 Vlassopoulou (3), cauza C-319/92 Haim (4) și cauza C-238/98 Hocsman (5). În concluzie, reclamantul subliniază că ar trebui să se considere că Comisia și-a permis în mod deliberat să fie înșelată de SAEI, întrucât Comisia însăși a acceptat că s-a bazat exclusiv pe informațiile care i-au fost furnizate de autoritățile competente, în urma unei interpretări „supersimplificate” a principiilor și dispozițiilor directivei pe care a adoptat-o în cazul său și, prin urmare, pentru profesia de inginer și ca urmare a unei încălcări flagrante a principiului nediscriminării.

Anchete suplimentare

În scrisoarea sa din 12 iulie 2002 adresată Comisiei, reclamantul a afirmat, printre altele, că, în cazul în care SAEI ar decide să respingă cererea sa din 6 decembrie 2001 privind recunoașterea dreptului său de a exercita în Grecia profesia de inginer chimic, ar contesta legalitatea unei astfel de decizii în fața instanțelor elene. Prin urmare, la 15 noiembrie 2005, reclamantului i s-a solicitat, prin e-mail, să clarifice Ombudsmanului dacă a introdus o acțiune în fața unei instanțe elene cu privire la respingerea cererii sale menționate mai sus. Ulterior, prin e-mailul trimis la 23 noiembrie 2005, reclamantul a informat Ombudsmanul că a introdus la Consiliul de Stat al Greciei o acțiune în anulare împotriva Deciziei 64/2003 a SAEI (cu numărul de înregistrare 6348/2.9.2003). În același e-mail, reclamantul a menționat că, în deciziile sale 4753/1997 și 2070/1999, Consiliul de Stat elen a tratat deja cazul său, sugerând că Directiva 89/48/CEE era aplicabilă. Reclamantul a indicat, de asemenea, că, în opinia sa, intervenția Comisiei ar putea fi un mijloc eficient de eliminare a caracterului arbitrar al autorităților elene în cazul său și că Consiliul de Stat nu va examina dacă Comisia și-a îndeplinit responsabilitățile în calitate de gardian al Tratatului CE.

La cererea sa, Ombudsmanul a primit din partea Consiliului de Stat al Greciei o copie a acțiunii sus-menționate depuse de reclamant. În prezenta acțiune, reclamantul contestă legalitatea Deciziei 64/2003 a SAEI, invocând încălcarea și aplicarea eronată a Directivei 89/48, pe baza următoarelor argumente:

(a) Directiva 89/48 nu a fost pusă în aplicare în mod corespunzător de Grecia;

(b) Profesia de inginer specializat în știința și tehnologia materialelor polimerice există în Grecia, ca profesie reglementată, în sensul Directivei 89/48/CEE, iar SAEI ar fi trebuit să examineze care dintre cele nouă specializări de inginer prevăzute de legislația elenă este cea mai apropiată de calificările sale profesionale generale și să îl clasifice drept inginer al acestei specializări;

(c) O licență de exercitare a profesiei reglementate de inginer chimic în Regatul Unit nu este o condiție prealabilă pentru recunoașterea de către autoritățile elene a calificărilor sale profesionale, în calitate de inginer polimer (chimic);

(d) Decizia contestată se bazează pe un document al Instituției Inginerilor Chimici din Regatul Unit care nu i-a fost comunicat, încălcându-i dreptul la apărare;

(e) Inginerul chimic și inginerul polimer nu sunt două profesii complet diferite în Marea Britanie;

(f) Decizia atacată nu putea impune o echivalență academică a diplomelor sale ca o condiție prealabilă pentru recunoașterea echivalenței profesionale a calificărilor sale; și

(g) SAEI nu a luat în considerare experiența sa profesională în Grecia ca factor de contrabalansare.

În plus, reclamantul susține că, presupunând că situația sa nu intră sub incidența Directivei 89/48, SAEI ar fi trebuit să îi recunoască calificările profesionale, în temeiul articolelor 43 și 47 din Tratatul CE, astfel cum au fost interpretate de Curtea de Justiție în cauza 340/89 Vlassopoulou (6), cauza C-319/92 Haim (7) și cauza C-238/98 Hocsman (8).

DECIZIA

1 Presupusa omisiune de a trata în mod corespunzător plângerea reclamantului adresată Comisiei privind încălcarea dreptului comunitar

1.1 La 6 decembrie 2001, reclamantul a depus la autoritatea elenă competentă, Consiliul pentru recunoașterea echivalenței profesionale a diplomelor de învățământ superior ("SAEI"), o cerere pentru a obține recunoașterea dreptului său de a exercita în Grecia profesia de inginer chimist, pe baza diplomelor de învățământ superior și a calificărilor profesionale pe care le-a obținut în Regatul Unit ("UK"). Prin decizia sa 64/2003, SAEI a respins cererea reclamantului menționată mai sus, deoarece reclamantul nu a obținut calificările profesionale necesare pentru a practica profesia de inginer chimic în Regatul Unit. Prin scrisorile din 12 iulie 2002 și 18 septembrie 2002, reclamantul a reclamat Comisiei Europene faptul că Grecia i-a încălcat drepturile, în temeiul Tratatului CE și al Directivei 89/48/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1998 privind sistemul general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior acordate pentru formarea profesională cu durata minimă de trei ani (9) ("Directiva 89/48/CEE"), de a exercita în Grecia profesia de inginer chimic, pe baza diplomelor de învățământ superior și a calificărilor profesionale obținute în Regatul Unit. În urma unei ample corespondențe între reclamant și Comisie, aceasta din urmă l-a informat pe reclamant, prin scrisoarea din 10 iulie 2003, că dosarul cazului său nu pare să conțină elemente de probă privind presupusa încălcare a dreptului comunitar. Prin scrisorile din 13 septembrie 2004 și 12 octombrie 2004, reclamantul a contestat modul în care Comisia a interpretat și a aplicat dreptul comunitar în cazul său. În răspunsul său din 20 octombrie 2004, Comisia a confirmat că nu este în măsură să ia măsuri suplimentare cu privire la cazul reclamantului. Ulterior, la 11 noiembrie 2004, reclamantul a depus o plângere la Ombudsmanul European, susținând că Comisia nu a tratat în mod corespunzător plângerile sale menționate anterior cu privire la faptul că autoritățile elene nu l-au recunoscut ca inginer chimic pe baza calificării sale profesionale, obținută în Regatul Unit, ca inginer în domeniul materialelor și, în special, că interpretarea Directivei 89/48/CEE de către Comisie în ceea ce privește cazul său a fost simplificată excesiv.

1.2 În avizul său din 18 martie 2005, Comisia și-a explicat și apărat acțiunile în tratarea plângerii reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar.

1.3 Reclamantul a prezentat observații detaliate și detaliate (din 30 mai 2005) cu privire la avizul Comisiei, invocând încălcarea și aplicarea eronată a Directivei 89/48 de către aceasta, pe baza mai multor argumente. În plus, în observațiile sale, reclamantul susține că, presupunând că cazul său nu intră sub incidența Directivei 89/48, Comisia ar fi trebuit să accepte că SAEI ar fi trebuit să îi recunoască calificările profesionale, în temeiul articolelor 43 și 47 din Tratatul CE, astfel cum au fost interpretate de Curtea comunitară în cauza 340/89 Vlassopoulou (10), cauza C-319/92 Haim (11) și cauza C-238/98 Hocsman (12). În concluzie, reclamantul subliniază că ar trebui să se considere că Comisia și-a permis în mod deliberat să fie înșelată de SAEI, întrucât Comisia însăși a acceptat că s-a bazat exclusiv pe informațiile care i-au fost furnizate de autoritățile competente, în urma unei interpretări „supersimplificate” a principiilor și dispozițiilor directivei pe care a adoptat-o în cazul său și, prin urmare, pentru profesia de inginer și ca urmare a unei încălcări flagrante a principiului nediscriminării.

1.4 În scrisoarea sa din 12 iulie 2002 adresată Comisiei, reclamantul a declarat, printre altele, că, în cazul în care SAEI decide să respingă cererea sa din 6 decembrie 2001 privind recunoașterea dreptului său de a exercita în Grecia profesia de inginer chimic, va contesta legalitatea unei astfel de decizii în fața instanțelor elene. Prin urmare, la 15 noiembrie 2005, reclamantului i s-a solicitat, prin e-mail, să clarifice Ombudsmanului dacă a introdus o acțiune în fața unei instanțe elene cu privire la respingerea cererii sale menționate mai sus. Ulterior, prin e-mailul trimis la 23 noiembrie 2005, reclamantul a informat Ombudsmanul că a introdus la Consiliul de Stat al Greciei o acțiune în anulare împotriva Deciziei 64/2003 a SAEI (cu numărul de înregistrare 6348/2.9.2003). În același e-mail, reclamantul a menționat că, în deciziile sale 4753/1997 și 2070/1999, Consiliul de Stat elen a tratat deja cazul său, sugerând că Directiva 89/48/CEE era aplicabilă. Reclamantul a indicat, de asemenea, că, în opinia sa, intervenția Comisiei ar putea fi un mijloc eficient de eliminare a caracterului arbitrar al autorităților elene în cazul său și că Consiliul de Stat nu va examina dacă Comisia și-a îndeplinit responsabilitățile în calitate de gardian al Tratatului CE.

1.5 În ceea ce privește trimiterile reclamantului la deciziile 4753/1997 și 2070/1999 ale Consiliului de Stat elen, Ombudsmanul observă că, în decizia sa 4753/1997, Consiliul de Stat elen s-a limitat să considere că, ținând seama de diplomele pe care reclamantul le-a obținut în Regatul Unit, reclamantul avea calitate procesuală activă pentru a introduce o acțiune în anulare împotriva netranspunerii de către guvern a Directivei 89/48/CEE în ordinea juridică elenă, în vederea urmăririi, pe baza acestei directive, a recunoașterii în Grecia a calificărilor sale profesionale de inginer chimic. Cu toate acestea, Consiliul de Stat, în deciziile sale 4753/1997 și 2070/1999, nu a afirmat în mod explicit și nici nu a sugerat că Directiva 89/48/CEE se aplică efectiv în cazul reclamantului.

1.6 În plus, la cererea sa, Ombudsmanul a primit din partea Consiliului de Stat al Greciei o copie a acțiunii sus-menționate depuse de reclamant. În această acțiune, reclamantul contestă legalitatea Deciziei 64/2003 a SAEI, invocând încălcarea și aplicarea eronată a Directivei 89/48, pe baza mai multor argumente, care sunt identice, în esență, cu cele prezentate în plângerea reclamantului adresată Ombudsmanului și în observațiile sale cu privire la avizul Comisiei. În plus, în cadrul aceleiași acțiuni, reclamantul susține că, presupunând că situația sa nu intră sub incidența Directivei 89/48, SAEI ar fi trebuit să îi recunoască calificările profesionale, în temeiul articolelor 43 și 47 din Tratatul CE, astfel cum au fost interpretate de instanța comunitară în cauza 340/89 Vlassopoulou (13), cauza C-319/92 Haim (14) și cauza C-238/98 Hocsman (15).

1.7 Astfel cum se prevede la articolul 195 CE, "[î]n conformitate cu atribuțiile sale, Ombudsmanul European efectuează anchetele pe care le consideră justificate [...] În plus, articolul 3 alineatul (1) din Statutul Ombudsmanului European prevede că „Ombudsmanul efectuează, din proprie inițiativă sau în urma unei plângeri, toate anchetele pe care le consideră justificate pentru a clarifica orice presupusă administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor și organelor comunitare.” Atunci când decide dacă este justificată continuarea anchetei și examinarea unei plângeri, Ombudsmanul examinează, în special, dacă evaluarea pe fond a plângerii implică o examinare a problemelor de drept sau de fapt ridicate într-o acțiune introdusă în fața unei instanțe comunitare sau naționale (16). Acest lucru este cu atât mai important în cazul în care plângerea implică aspecte legate de interpretarea și aplicarea legislației naționale, deoarece instanțele naționale sunt mai bine poziționate decât Ombudsmanul European pentru a trata astfel de chestiuni.

1.8 După examinarea atentă a plângerii reclamantului, a observațiilor sale cu privire la avizul Comisiei și a acțiunii în anulare a Deciziei 64/2003 a SAEI pe care reclamantul a depus-o în fața Consiliului de Stat al Greciei la 2 septembrie 2004, Ombudsmanul constată că evaluarea temeiniciei afirmației reclamantului potrivit căreia Comisia nu a tratat în mod corespunzător plângerile sale, deoarece nu a interpretat și nu a aplicat în mod corespunzător Directiva 89/48/CEE și articolele 43 și 47 din Tratatul CE în cazul său, ar implica o examinare aprofundată a problemelor ridicate în acțiunea reclamantului în fața Consiliului de Stat al Greciei, inclusiv, printre altele, a chestiunilor referitoare la interpretarea și aplicarea legislației elene privind reglementarea în Grecia a activităților profesionale ale unui "inginer de materiale, cu specializare în știința și tehnologia polimerilor" și relația acestora cu activitățile care intră în domeniul de aplicare al profesiei de inginer chimic, astfel cum este reglementată în statul membru respectiv. În aceste condiții și deși „faptele invocate” de reclamant nu fac obiectul procedurilor judiciare menționate anterior (17), întrucât Comisia nu este parte la aceste proceduri, Ombudsmanul concluzionează că o anchetă suplimentară și examinarea afirmației menționate mai sus nu sunt justificate, deoarece ar echivala, în esență, cu o duplicare a procedurilor judiciare inițiate de reclamant în fața Consiliului de Stat elen. Cu toate acestea, Ombudsmanul ia act de faptul că reclamantul își poate reînnoi plângerea adresată Ombudsmanului, după finalizarea acestor proceduri judiciare, în special în cazul în care Comisia nu își reexaminează răspunsul la plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar sau își menține pozițiile adoptate în răspunsurile sale luate în considerare în prezenta decizie, în pofida faptului că i-a fost notificată o hotărâre definitivă pronunțată de Consiliul de Stat al Greciei în cazul său sau o hotărâre preliminară a Curții de Justiție, care poate fi pronunțată la cererea Consiliului de Stat elen în contextul cazului său, ceea ce pune sub semnul întrebării corectitudinea răspunsului său la plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar.

1.9 În observațiile sale cu privire la avizul Comisiei, reclamantul a susținut, pentru prima dată, că (a) Comisia a interpretat greșit scrisoarea sa din 22 iulie 2002; și (b) e-mailul menționat mai sus al Instituției Inginerilor Chimici din Regatul Unit din 7 februarie 2003, invocat de Comisie, i-a fost comunicat abia în octombrie 2004, încălcându-i dreptul la apărare. Ombudsmanul subliniază că aceste afirmații, care sunt relevante pentru pozițiile adoptate de Comisie în scrisorile sale menționate anterior din 20 octombrie 2004 și, respectiv, 10 iulie 2003, ridică probleme suplimentare în ceea ce privește corectitudinea tratării plângerii reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar și nu par să fi fost precedate de abordări administrative adecvate, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (4) din Statutul Ombudsmanului European. În aceste condiții, Ombudsmanul nu va iniția anchete cu privire la noile acuzații menționate anterior. Ombudsmanul ia act de faptul că reclamantul are posibilitatea de a depune o nouă plângere în cazul în care dorește să continue aceste acuzații.

2 Concluzie

Pe baza celor de mai sus, Ombudsmanul consideră că o anchetă suplimentară și examinarea plângerii nu sunt justificate. Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul.

Președintele Comisiei va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.

ÎN AL DOILEA RÂND.

Reclamantul își poate reînnoi plângerea adresată Ombudsmanului, după încheierea procedurii judiciare pe care a inițiat-o în fața Consiliului de Stat al Greciei, în special în cazul în care Comisia nu își reexaminează răspunsul la plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar sau își menține pozițiile adoptate în acest răspuns, în pofida faptului că i-a fost notificată o hotărâre definitivă pronunțată de Consiliul de Stat al Greciei în cazul său sau o hotărâre preliminară a Curții de Justiție, care poate fi pronunțată la cererea Consiliului de Stat elen în contextul cazului său, ceea ce pune sub semnul întrebării corectitudinea răspunsului său la plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar.

Cu stimă,

 

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

---

(1) JO L 19/24.1.1989, p. 16.

(2) La 19 septembrie 2005, reclamantul a prezentat Ombudsmanului o plângere similară (2822/2004/JMA), care a fost respinsă ca inadmisibilă, deoarece nu exista niciun indiciu că plângerea a fost precedată de demersuri administrative adecvate pe lângă Comisie.

(3) Cauza 340/89 Vlassopoulou, Rec., 1991, p. 2357.

(4) Cauza C-319/92 Haim, Rec. 1994, p. I-425 („Haim I”).

(5) Cauza C-238/98 Hocsman, Rec. 2000, p. I-6623.

(6) Cauza 340/89 Vlassopoulou, Rec., 1991, p. 2357.

(7) Cauza C-319/92 Haim, Rec. 1994, p. I-425 ("Haim I").

(8) Cauza C-238/98 Hocsman, Rec. 2000, p. I-6623.

(9) JO L 19/24.1.1989, p. 16.

(10) Cauza 340/89 Vlassopoulou, Rec., 1991, p. 2357.

(11) Cauza C-319/92 Haim, Rec. 1994, p. I-425 ("Haim I").

(12) Cauza C-238/98 Hocsman, Rec., 2000, p. I-6623.

(13) Cauza 340/89 Vlassopoulou, Rec., 1991, p. 2357.

(14) Cauza C-319/92 Haim, Rec. 1994, p. I-425 ("Haim I").

(15) Cauza C-238/98 Hocsman, Rec., 2000, p. I-6623.

(16) A se vedea, de exemplu, Decizia privind plângerea 803/2004/JMA, punctul 1.8 (acțiune în fața instanței comunitare).

(17) Articolul 195 din Tratatul de instituire a Comunității Europene împuternicește Ombudsmanul European să primească plângeri "… privind cazuri de administrare defectuoasă în activitățile instituțiilor sau organismelor comunitare …, cu excepția cazului în care faptele invocate fac sau au făcut obiectul unor proceduri judiciare."