Strasbourg, 20 ianuarie 2005

Stimate domnule X.,

La 17 august 2004, ați depus o plângere la Ombudsmanul European cu privire la modul în care Banca Europeană de Investiții a tratat cererea dumneavoastră de obținere a unui post de analist financiar în cadrul BEI (referință FI04WWW03).

La 2 septembrie 2004, am transmis plângerea președintelui Băncii Europene de Investiții. BEI și-a transmis avizul la 5 octombrie 2004. V-am transmis-o la 12 octombrie 2004, împreună cu o invitație de a formula observații, pe care ați trimis-o la 25 octombrie 2004.

La 23 noiembrie 2004, am solicitat BEI informații suplimentare în legătură cu plângerea dumneavoastră. BEI a răspuns la 8 decembrie 2004. V-am transmis acest răspuns la 14 decembrie 2004, cu invitația de a formula observații, pe care mi-ați trimis-o la 21 decembrie 2004.

Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Plângerea

La 16 mai 2004, reclamantul, cetățean cipriot cu reședința în Regatul Unit, a solicitat un post de analist financiar (număr de referință FI04WWW03) care fusese anunțat de Banca Europeană de Investiții (BEI). Potrivit reclamantului, acesta și-a completat cererea prin intermediul site-ului internet al BEI, în funcție de necesități, prezentând atât o notă de însoțire, cât și un curriculum vitae (CV).

La 2 iulie 2004 și în lipsa unui răspuns, reclamantul a decis să contacteze BEI pentru a afla rezultatul cererii sale.

Potrivit reclamantului, i-au fost necesare șase apeluri telefonice costisitoare pentru a putea vorbi cu cineva de la departamentul de resurse umane al BEI. I s-a spus că cererea nu a putut fi găsită. Tot potrivit reclamantului, după unele căutări, s-a descoperit că cererea a fost înregistrată folosindu-se prenumele său ca nume de familie. Reclamantul a susținut, de asemenea, că i s-a comunicat că BEI nu are o copie a CV-ului său și că va fi informat cu privire la rezultatul cererii sale.

La 9 iulie 2004, reclamantul a fost informat printr-o scrisoare tip trimisă de domnul U. de la BEI că cererea sa a fost respinsă. Reclamantul a susținut că această scrisoare a fost determinată de ancheta sa din 2 iulie 2004. El a întrebat, de asemenea, cum a fost în măsură BEI să evalueze candidatura sa în raport cu fișa postului dacă aceasta nu avea o copie a CV-ului său.

Reclamantul a considerat că CV-ul său corespundea foarte bine cerințelor postului și, prin urmare, a solicitat BEI să explice decizia sa de a nu include candidatura sa pe o listă restrânsă.

În răspunsul său din 21 iulie 2004, domnul U. a furnizat, în esență, potrivit reclamantului, două motive pentru care cererea sa nu a fost preselecționată, și anume (a) lipsa unei experiențe profesionale minime de cinci ani în domeniul piețelor financiare și de capital, al tehnicilor de gestionare bancară și al gestionării activelor/pasivelor, astfel cum este necesar pentru acest post și (b) faptul că din CV-ul său nu reiese că reclamantul deținea „o foarte bună cunoaștere sau o bună cunoaștere a limbii franceze”.

În plângerea sa adresată Ombudsmanului, reclamantul a susținut că a avut șapte ani de experiență profesională relevantă (doi ani în gestionarea activelor, un an în servicii bancare de investiții, doi ani în audit & amp; finanțe corporative, doi ani în gestionarea finanțelor de proiect), că a avut în mod clar experiență în domeniul piețelor financiare și de capital, că experiența sa în gestionarea portofoliului și experiența sa în calitate de director comercial adjunct s-au calificat drept gestionare de active/pasive și că experiența sa în calitate de manager de portofoliu a indicat în mod clar experiența sa în domeniul tehnicilor de gestionare bancară. Reclamantul a susținut, de asemenea, că fișa postului a solicitat în mod clar fie limba engleză, fie limba franceză. El și-a exprimat, de asemenea, opinia că BEI, în calitate de instituție a UE, nu are dreptul să discrimineze persoanele care nu vorbesc limba franceză.

Reclamantul a susținut, de asemenea, că, atunci când a întrebat unde ar putea depune o plângere împotriva tratamentului pe care l-a primit, dl U. a sugerat, pe un ton ironic, că ar putea contacta Curtea Europeană de Justiție. În opinia reclamantului, dl U. ar fi trebuit, de asemenea, să menționeze posibilitatea de a adresa o plângere Ombudsmanului.

Reclamantul și-a exprimat opinia potrivit căreia domnul U. nu a văzut niciodată o copie a CV-ului său și a respins motivele pentru care nu a inclus cererea sa pe o listă restrânsă, deoarece colegii săi au rătăcit cererea sa (a reclamantului) și nu i-au acordat niciodată o atenție deosebită. El a susținut, de asemenea, că a fost mințit și că a fost discriminat pe motive de limbă.

Reclamantul a menționat că a trimis copii ale plângerii sale deputaților în Parlamentul European atât din Regatul Unit, cât și din Cipru și că își rezervă dreptul de a introduce o acțiune împotriva BEI în fața Curții Europene de Justiție.

În plângerea sa adresată Ombudsmanului, reclamantul și-a clasificat plângerile împotriva BEI în patru rubrici. Cu toate acestea, primele două dintre acestea păreau să fie legate. Prin urmare, se pare că reclamantul a dorit să facă următoarele afirmații:

(1) BEI nu a gestionat și nu a evaluat în mod corespunzător cererea sa.

(2) Motivele invocate pentru respingerea cererii au fost nefondate și discriminatorii.

(3) BEI nu a furnizat informații complete cu privire la posibilitățile de a introduce căi de atac.

INQUIRY

Avizul Băncii Europene de Investiții

În avizul său, BEI a formulat următoarele observații:

Solicitanții online au fost responsabili pentru introducerea corectă a datelor care au fost introduse direct în sistemul de primire a cererilor al BEI. Reclamantul și-a introdus prenumele în căsuța destinată numelui său de familie. Prin urmare, sistemele BEI au înregistrat automat cererea reclamantului sub prenumele acestuia. Prin urmare, departamentul de resurse umane al BEI nu a putut urmări cererea atunci când reclamantul a telefonat la 2 iulie 2004. Personalul BEI a corectat ulterior greșeala făcută de reclamant. Cu toate acestea, acest lucru nu a interferat deloc cu procesul de examinare a cererii.

Din cauza numărului mare de candidaturi (o medie de 250 de candidaturi pe post), procesul de recrutare la BEI a durat, de obicei, câteva luni pentru a fi finalizat. În acest caz particular, răspunsul negativ a fost trimis reclamantului la 9 iulie 2004, în același timp în care alți candidați au primit, de asemenea, răspunsuri negative pentru aceeași poziție. Răspunsul negativ a fost dat în urma procedurilor obișnuite ale BEI în ceea ce privește recrutarea și nu a avut legătură cu ancheta telefonică a reclamantului din 2 iulie 2004.

Reclamantul nu avea cel puțin cinci ani de experiență profesională în domeniile specificate în fișa postului. Deși CV-ul reclamantului a reflectat șapte ani de experiență profesională, această experiență nu a fost în întregime în domeniile specificate în fișa postului. Declarația reclamantului potrivit căreia BEI nu a păstrat o copie a CV-ului său a fost nefondată (2).

Fișa postului a necesitat o foarte bună cunoaștere a limbii franceze. Din CV-ul reclamantului reiese că acesta nu cunoștea deloc limba franceză. Cerința privind anumite competențe lingvistice nu era ilegală și era comună procedurilor de recrutare ale tuturor instituțiilor și organismelor UE. De asemenea, aceasta a fost în deplină conformitate cu principiile dezvoltate de jurisprudența instanțelor comunitare.

Ca răspuns la întrebarea reclamantului, adresată în e-mailul său din 12 iulie 2004, cu privire la „autoritatea juridică” pe care ar putea să o contacteze în cazul în care răspunsul BEI la e-mailul său ar fi considerat nesatisfăcător, BEI a informat reclamantul, în scrisoarea sa din 21 iulie 2004, că are dreptul de a solicita reparații în fața Curții Europene de Justiție. Acest răspuns a fost dat reclamantului în considerarea unei întrebări bine precizate pe care acesta a adresat-o. Această interpretare a fost confirmată și de faptul că reclamantul a încheiat o conversație telefonică cu domnul U. câteva zile mai târziu, cu cuvintele "ne vedem la Curte". Răspunsul BEI s-a bazat pe considerația că Ombudsmanul European, acționând în calitate de mediator, ar putea oferi cetățenilor o gamă de căi de atac, cu caracteristici și avantaje diferite de căile de atac tipice oferite de o instanță, deoarece recomandările sale nu erau obligatorii din punct de vedere juridic pentru instituția sau organismul în cauză. În orice caz, posibilitatea ca cetățenii să adreseze plângeri Ombudsmanului a fost menționată în mod clar în diverse documente publicate pe site-ul internet al BEI (cum ar fi Codul de bună conduită administrativă pentru personalul BEI în relațiile sale cu publicul). Reclamantul a avut acces deplin la aceste informații și le-a utilizat efectiv prin depunerea unei plângeri la Ombudsman. Acest lucru a arătat că reclamantul a fost bine informat cu privire la această posibilitate și că nu a suferit niciun prejudiciu din cauza faptului că BEI nu a menționat-o.

Prin urmare, BEI a considerat că nu a avut loc nicio administrare defectuoasă.

Observațiile reclamantului

În observațiile sale, reclamantul și-a menținut plângerea și a formulat următoarele observații suplimentare:

Chiar dacă prenumele său ar fi fost introdus ca nume de familie, BEI ar fi trebuit să fie în măsură să răspundă la cerere în timp util. Având în vedere că BEI a susținut că au fost trimise răspunsuri negative altor candidați în același timp cu scrisoarea care i-a fost adresată, BEI ar fi trebuit să prezinte copii ale acestor scrisori, împreună cu dovada că acești candidați și-au depus candidatura pentru același post.

În ceea ce privește experiența profesională, tot ceea ce a făcut BEI a fost să afirme că experiența sa profesională nu era relevantă. BEI ar trebui să explice exact de ce experiența sa a fost irelevantă pe baza fișei postului.

BEI ar trebui să arate de ce limba franceză a fost relevantă pentru această poziție specifică. Raționamentul prezentat de BEI nu a dovedit că BEI nu a discriminat persoanele care nu vorbeau limba franceză.

Cerința privind limba franceză fusese, de asemenea, aplicată unui post foarte similar care fusese anunțat de BEI cu câteva luni în urmă și pentru care candidase. De asemenea, el nu a primit niciodată un răspuns pentru această cerere.

Fișa postului a necesitat „cunoașterea foarte bună a limbii engleze și/sau franceze”. Acest lucru a însemnat că un candidat trebuia să aibă o foarte bună cunoaștere a limbii engleze sau franceze.

BEI a avut la dispoziție o întreagă echipă juridică (plătită de contribuabilul european) care a ajutat-o să își elaboreze răspunsul. Pentru ca aceasta să fie o luptă între egali, s-a solicitat opinia Ombudsmanului cu privire la modul în care i s-ar putea acorda aceleași resurse.

Reclamantul a concluzionat spunând că ar aprecia dacă Ombudsmanul ar putea păstra confidențialitatea corespondenței și nu ar informa BEI cu privire la identitatea angajatorului pentru care lucrează în prezent.

Cereri suplimentare Solicitați
informații suplimentare

Având în vedere observațiile reclamantului, s-a constatat că sunt necesare informații suplimentare pentru a permite Ombudsmanului să trateze plângerea. Prin urmare, Ombudsmanul a solicitat BEI să precizeze de ce este necesară o cunoaștere foarte bună sau o cunoaștere temeinică a limbii franceze pentru funcția pentru care a solicitat reclamantul.

Având în vedere cererea formulată de reclamant în observațiile sale, Ombudsmanul a decis, de asemenea, că plângerea (care inițial nu a fost confidențială) ar trebui să fie considerată confidențială începând cu acel moment.

În conformitate cu procedura sa obișnuită, o copie a observațiilor reclamantului a fost transmisă instituției împreună cu cererea de informații suplimentare. Având în vedere că reclamantul a solicitat Ombudsmanului să nu divulge BEI identitatea noului său angajator (menționată în ultimul paragraf al observațiilor), Ombudsmanul a transmis BEI o copie a observațiilor care nu conțineau aceste date. BEI a fost informată în consecință.

Răspunsul BEI

În răspunsul său, BEI a explicat că „limbile de lucru utilizate zilnic în cadrul băncii sunt engleza și franceza”, astfel cum se prevede în Manualul de proceduri al biroului general al băncii, în normele și procedurile aplicabile întregului personal al BEI. Potrivit BEI, ambele limbi erau, în mod normal, esențiale pentru buna desfășurare a activității zilnice. BEI a adăugat că reclamantul a solicitat un post de coordonare în cadrul Direcției Finanțe, pentru care această cerință era cu atât mai esențială pentru îndeplinirea sarcinilor inerente postului, care includeau cercetarea piețelor pe baza unor surse publicate, precum și contacte cu instituții publice și private relevante și cu contrapărți bancare din lumea francofonă.

Observațiile reclamantului

În observațiile sale, reclamantul și-a menținut plângerea. El a susținut că engleza este limba predominantă într-un număr mult mai mare de țări decât franceza. Reclamantul a subliniat, de asemenea, că engleza (și nu franceza) a fost percepută ca limbă de afaceri în cea mai mare parte a lumii multilingve.

Reclamantul a solicitat, de asemenea, permisiunea Ombudsmanului de a pune corespondența referitoare la acest caz la dispoziția membrilor parlamentului britanic.

DECIZIA

1 Observații introductive

1.1 Prezentul motiv se referă la o cerere de obținere a unui post de analist financiar (număr de referință FI04WWW03) care a făcut obiectul unei publicități din partea Băncii Europene de Investiții (BEI).

1.2 În plângerea sa, reclamantul nu a solicitat confidențialitate. Cu toate acestea, în observațiile sale cu privire la avizul BEI, reclamantul a menționat că ar aprecia dacă Ombudsmanul ar putea păstra confidențialitatea corespondenței. Prin urmare, Ombudsmanul a decis că plângerea ar trebui considerată ca fiind de natură confidențială. Această decizie a fost luată cu unicul scop de a da curs cererii reclamantului pentru a-i proteja interesele. Prin urmare, reclamantul rămâne liber să renunțe la această protecție și să pună corespondența la dispoziția terților, dacă dorește acest lucru. Cu toate acestea, Ombudsmanul va continua să trateze plângerea ca fiind confidențială în scopul tratării eventualelor cereri de acces la documentele aflate în posesia sa.

1.3 În observațiile sale cu privire la avizul BEI, reclamantul a subliniat că BEI dispune de o întreagă echipă juridică (plătită de contribuabilul european) pentru a o ajuta să își elaboreze răspunsul. Pentru ca aceasta să fie o luptă între egali, reclamantul a solicitat opinia Ombudsmanului cu privire la modul în care i s-ar putea acorda aceleași resurse. Ar trebui remarcat faptul că Ombudsmanul acționează în deplină independență și că are posibilitatea de a solicita administrației toate informațiile și explicațiile de care ar putea avea nevoie pentru a trata o plângere, dacă este necesar din proprie inițiativă. Faptul că un reclamant nu are avocați specializați la dispoziția sa nu ar trebui, prin urmare, să conducă la niciun dezavantaj pentru reclamant.

1.4 În observațiile sale, reclamantul a afirmat că a solicitat un post foarte similar la BEI în urmă cu câteva luni, fără a primi niciun răspuns la această cerere. În lipsa unor informații mai precise cu privire la data publicării acestui post și la referința exactă a acestuia, Ombudsmanul nu este în măsură să examineze acest aspect al plângerii. Cu toate acestea, reclamantul este liber să depună o nouă plângere la Ombudsman cu privire la această chestiune.

2 Presupusa incapacitate de a gestiona și evalua aplicația în mod corespunzător

2.1 Reclamantul și-a depus cererea online la 16 mai 2004. La 2 iulie 2004 și în lipsa unui răspuns, reclamantul a decis să contacteze BEI pentru a afla rezultatul cererii sale. Potrivit reclamantului, i-au fost necesare șase apeluri telefonice costisitoare pentru a putea vorbi cu cineva de la departamentul de resurse umane al BEI. I s-a spus că cererea nu a putut fi găsită. Tot potrivit reclamantului, după unele căutări, s-a descoperit că cererea a fost înregistrată folosindu-se prenumele său ca nume de familie. Reclamantul a susținut, de asemenea, că i s-a comunicat că BEI nu are o copie a Curriculum Vitae (CV) și că va fi informat cu privire la rezultatul cererii sale. La 9 iulie 2004, reclamantul a fost informat printr-o scrisoare tip trimisă de domnul U. de la BEI că cererea sa a fost respinsă. Reclamantul a susținut că această scrisoare a fost determinată de ancheta sa din 2 iulie 2004. El a întrebat, de asemenea, cum a fost în măsură BEI să evalueze candidatura sa în raport cu fișa postului dacă aceasta nu avea o copie a CV-ului său. În răspunsul său din 21 iulie 2004, domnul U. l-a informat pe reclamant cu privire la motivele pentru care cererea sa nu a fost preselecționată. Reclamantul și-a exprimat opinia potrivit căreia domnul U. nu a văzut niciodată o copie a CV-ului său și a respins motivele pentru care nu a inclus cererea sa pe o listă restrânsă, deoarece colegii săi au rătăcit cererea sa (a reclamantului) și nu i-au acordat niciodată o atenție deosebită. Prin urmare, acesta a susținut că BEI nu a gestionat și nu a evaluat în mod corespunzător cererea sa.

2.2 În opinia sa, BEI a susținut că solicitanții online sunt responsabili pentru introducerea corectă a datelor care au fost introduse direct în sistemul de primire a cererilor al BEI. Potrivit BEI, reclamantul și-a introdus prenumele în căsuța destinată prenumelui său. Prin urmare, sistemele BEI au înregistrat automat cererea reclamantului sub prenumele acestuia. Prin urmare, departamentul de resurse umane al BEI nu a putut urmări cererea atunci când reclamantul a telefonat la 2 iulie 2004. Personalul BEI a corectat ulterior greșeala făcută de reclamant. Potrivit BEI, acest lucru nu a interferat însă deloc cu procesul de examinare a cererii. BEI a susținut că, din cauza numărului mare de candidaturi, procedurile sale de recrutare au necesitat, de obicei, câteva luni pentru a fi finalizate. În acest caz particular, răspunsul negativ a fost trimis reclamantului la 9 iulie 2004, în același timp în care alți candidați au primit, de asemenea, răspunsuri negative pentru aceeași poziție. Potrivit BEI, răspunsul negativ nu a fost în legătură cu ancheta telefonică a reclamantului din 2 iulie 2004. BEI a susținut, de asemenea, că declarația reclamantului potrivit căreia nu a păstrat o copie a CV-ului său este nefondată.

2.3 În observațiile sale cu privire la avizul BEI, reclamantul a afirmat că, chiar dacă prenumele său ar fi fost introdus ca nume de familie, BEI ar fi trebuit să fie în măsură să răspundă la cerere în timp util. Având în vedere că BEI a susținut că au fost trimise răspunsuri negative altor candidați în același timp cu momentul în care i-a scris, BEI ar fi trebuit, în opinia sa, să prezinte copii ale acestor scrisori, împreună cu dovada că acești candidați și-au depus candidatura pentru același post.

2.4 Ombudsmanul ia notă de faptul că această afirmație se referă la aspectele procedurale ale gestionării de către BEI a cererii depuse de reclamant. Problema temeiniciei respingerii acestei cereri face obiectul celei de a doua critici (a se vedea punctul 3 de mai jos).

2.5 Ombudsmanul observă că dovezile prezentate de BEI par să confirme că reclamantul și-a introdus în mod eronat prenumele în căsuța destinată prenumelui său. În aceste condiții, explicația BEI potrivit căreia, prin urmare, nu a fost în măsură să urmărească cererea atunci când reclamantul a telefonat la 2 iulie 2004 este rezonabilă. Ombudsmanul observă, de asemenea, că BEI l-a informat pe reclamant la 9 iulie 2004, și anume la mai puțin de două luni de la depunerea cererii, că aceasta din urmă a căzut în pretenții. Având în vedere numărul considerabil de cereri pe care BEI pare să le fi primit, perioada de timp pe care BEI a luat-o pentru a evalua cererea nu pare a fi excesivă. În aceste condiții, Ombudsmanul consideră că nu este necesar să solicite BEI să prezinte copii ale scrisorilor de respingere a altor candidaturi pentru același post.

2.6 Ombudsmanul observă, de asemenea, că, atunci când, prin e-mailul său din 12 iulie 2004, reclamantul a pus sub semnul întrebării decizia luată de BEI, aceasta din urmă a răspuns prin scrisoarea din 21 iulie 2004, prezentând motivele pentru care cererea reclamantului a fost respinsă. Prin urmare, se pare că BEI a reacționat prompt la întrebarea reclamantului.

2.7 În ceea ce privește afirmația reclamantului potrivit căreia BEI nu a păstrat o copie a CV-ului său, Ombudsmanul ia act de faptul că BEI a contestat acest aspect și a prezentat dovezi pentru a demonstra că a înregistrat și a păstrat acest CV. Ombudsmanul observă, de asemenea, că, în scrisoarea sa din 21 iulie 2004 (a cărei copie a fost prezentată de BEI), dl U. s-a referit în mod expres la CV-ul reclamantului.

2.8 În aceste condiții, Ombudsmanul consideră că reclamantul nu a stabilit că a existat un caz de administrare defectuoasă în ceea ce privește prima sa afirmație.

3 Cu privire la motivele respingerii cererii

3.1 În scrisoarea sa din 21 iulie 2004, BEI a menționat două motive pentru care cererea reclamantului nu a fost preselecționată, și anume: (a) lipsa unei expertize profesionale de minimum cinci ani în domeniul piețelor financiare și de capital, al tehnicilor de administrare a băncilor și al gestionării activelor/pasivelor necesare pentru acest post și (b) faptul că din CV-ul său nu reiese că reclamantul posedă "o foarte bună cunoaștere sau o bună cunoaștere a limbii franceze". Reclamantul a susținut că are experiența profesională necesară. El și-a exprimat, de asemenea, opinia că BEI, în calitate de instituție a UE, nu are dreptul să discrimineze persoanele care nu vorbesc limba franceză.

3.2 În opinia sa, BEI a susținut că poziția sa a fost corectă. BEI a subliniat că, deși CV-ul reclamantului reflectă șapte ani de experiență profesională, această experiență nu se încadrează în totalitate în domeniile specificate în fișa postului. Aceasta a susținut, de asemenea, că fișa postului necesita o foarte bună cunoaștere sau o bună cunoaștere a limbii franceze și că din CV-ul reclamantului reiese că acesta nu cunoștea deloc limba franceză. BEI a considerat că cerința privind anumite competențe lingvistice nu este ilegală și este comună procedurilor de recrutare ale tuturor instituțiilor și organismelor UE. Potrivit BEI, această cerință era, de asemenea, în deplină conformitate cu principiile dezvoltate de jurisprudența instanțelor comunitare.

3.3 În observațiile sale, reclamantul și-a menținut poziția. El a susținut că fișa postului necesită „o foarte bună cunoaștere a limbii engleze și/sau franceze” și că acest lucru înseamnă că un candidat trebuie să stăpânească foarte bine limba engleză sau franceză. Reclamantul a susținut, de asemenea, că BEI trebuie să demonstreze de ce limba franceză ar trebui să fie relevantă pentru această poziție specifică.

3.4 Ombudsmanul observă că argumentul reclamantului potrivit căruia o foarte bună cunoaștere a limbii engleze a fost suficientă pentru postul respectiv pare să se bazeze pe o neînțelegere a pasajului care stabilește cerințele lingvistice. Acest pasaj are următorul cuprins: „Cunoașterea foarte bună a limbii engleze și/sau franceze și înțelegerea temeinică a celeilalte limbi. (...)”. Prin urmare, este clar că ceea ce era necesar era o foarte bună cunoaștere a uneia dintre limbile menționate aici și o înțelegere solidă a celeilalte limbi.

3.5 În răspunsul său la o întrebare în acest sens adresată de Ombudsman, BEI a explicat că "limbile de lucru utilizate zilnic în cadrul Băncii sunt engleza și franceza", astfel cum se prevede în Manualul de proceduri al Biroului general al Băncii, în normele și procedurile aplicabile întregului personal al BEI. Potrivit BEI, ambele limbi erau, în mod normal, esențiale pentru buna desfășurare a activității zilnice.

3.6 Ombudsmanul consideră că, în limitele impuse de dreptul comunitar, decizia privind limba (sau limbile) care urmează să fie utilizată (utilizate) ca limbă (limbi) de lucru ar trebui lăsată la latitudinea instituției sau organului comunitar în cauză. Este evident că o comunicare internă eficientă în cadrul unei instituții sau al unui organ comunitar și, prin urmare, buna funcționare a instituției sau a organului în cauză ar deveni extrem de dificile, dacă nu chiar imposibile, în lipsa unei decizii privind limba utilizată pentru comunicarea internă. Pentru a asigura o comunicare eficientă în cadrul unei instituții sau al unui organism, ar fi suficientă stabilirea unei limbi ca limbă de lucru comună. Cu toate acestea, nu pare exclus ca o instituție sau un organism să poată alege mai multe limbi pentru a servi drept limbi de lucru, în cazul în care există motive întemeiate în acest sens. Se pare că BEI a ales engleza și franceza ca limbi de lucru. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că, într-un aviz emis recent (3), avocatul general Poiares Maduro și-a exprimat opinia că, în astfel de cazuri, cerința de a putea menține comunicări interne eficiente nu conferă ca atare unei instituții sau unui organism dreptul de a solicita candidaților să cunoască toate limbile de lucru. După cum a arătat avocatul general, cunoașterea unei singure limbi comune pare suficientă pentru a asigura o bună comunicare în cadrul organizației, cu condiția ca toți angajații să stăpânească această limbă (4). Ombudsmanul consideră că acest argument este convingător.

3.7 Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că BEI a justificat cerința de cunoaștere atât a limbii engleze, cât și a limbii franceze nu numai prin faptul că utilizează ambele limbi ca limbi de lucru interne, ci și prin referirea la postul relevant ca atare. În acest context, BEI a subliniat că reclamantul a solicitat un post de coordonare în cadrul Direcției Finanțe, pentru care această cerință era și mai esențială pentru îndeplinirea sarcinilor inerente postului, care includeau cercetarea piețelor pe baza surselor publicate și contactele cu instituțiile publice și private relevante și cu contrapărțile bancare din lumea francofonă. Având în vedere aceste explicații, Ombudsmanul consideră că insistența BEI ca candidații la postul respectiv să cunoască atât limba engleză, cât și limba franceză nu pare a fi nerezonabilă.

3.8 Ombudsmanul constată că reclamantul nu a contestat argumentul BEI potrivit căruia din CV-ul reclamantului reiese că acesta nu cunoștea deloc limba franceză. Având în vedere că, prin urmare, reclamantul nu a îndeplinit una dintre condițiile aferente postului respectiv, decizia BEI de respingere a candidaturii sale pare a fi corectă. Prin urmare, Ombudsmanul nu consideră necesar să examineze dacă BEI a considerat, de asemenea, în mod întemeiat că reclamantul nu îndeplinea cerința de a avea cel puțin cinci ani de experiență profesională relevantă. De fapt, chiar dacă evaluarea BEI cu privire la acest aspect ar fi trebuit să fie incorectă, decizia de respingere a cererii reclamantului ar fi în continuare legitimă, având în vedere că acesta din urmă nu posedă competențele lingvistice necesare.

3.9 În aceste condiții, se pare că nu a existat un caz de administrare defectuoasă în ceea ce privește a doua afirmație prezentată de reclamant.

4 Nefurnizarea de informații complete cu privire la posibilitățile de a introduce o cale de atac

4.1 Reclamantul a menționat că, atunci când a fost întrebat unde ar putea depune o plângere împotriva tratamentului pe care l-a primit, i s-a spus că poate contacta Curtea Europeană de Justiție. În opinia reclamantului, BEI ar fi trebuit, de asemenea, să menționeze posibilitatea de a adresa o plângere Ombudsmanului. Prin urmare, reclamantul a susținut că BEI nu a furnizat informații complete cu privire la posibilitățile de a solicita reparații.

4.2 BEI a răspuns că răspunsul menționat mai sus a fost dat reclamantului în considerarea unei întrebări bine precizate pe care acesta a adresat-o. Potrivit BEI, această interpretare a fost confirmată și de faptul că reclamantul a încheiat o conversație telefonică cu dl U. câteva zile mai târziu, cu cuvintele „ne vedem la Curte”. BEI a subliniat, de asemenea, că posibilitatea cetățenilor de a adresa plângeri Ombudsmanului a fost, în orice caz, menționată în mod clar în diverse documente publicate pe site-ul internet al BEI, că reclamantul a avut acces deplin la aceste informații și că le-a utilizat efectiv prin depunerea unei plângeri la Ombudsman. Potrivit BEI, acest lucru a arătat că reclamantul a fost bine informat cu privire la această posibilitate și că nu a suferit niciun prejudiciu din cauza faptului că BEI nu a menționat-o.

4.3 Ombudsmanul consideră că, într-adevăr, ar fi fost mai bine dacă BEI ar fi indicat în mod expres reclamantului posibilitatea de a depune o plângere la Ombudsman. Cu toate acestea, având în vedere că reclamantul a putut totuși să îi depună o plângere, Ombudsmanul consideră că nu există motive pentru anchete suplimentare cu privire la acest aspect al plângerii.

5 Concluzie

Pe baza anchetelor Ombudsmanului cu privire la această plângere, se pare că nu a existat nicio administrare defectuoasă din partea Băncii Europene de Investiții. Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul.

Președintele Băncii Europene de Investiții va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.

Cu stimă,

 

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

---

(1) Un document prezentat de BEI împreună cu avizul său (o copie a înregistrării acestei copii în sistemul său de primire a cererilor) sugerează că este posibil ca cererea să fi fost deja depusă la 13 mai 2004. Cu toate acestea, se pare că acest aspect nu are nicio relevanță pentru prezenta anchetă.

(2) Împreună cu avizul său, BEI a prezentat o copie a CV-ului și o copie a înregistrării acestei copii în sistemul său de primire a cererilor.

(3) Avizul din 16 decembrie 2004 în cauza C-160/03 Spania/Comisia.

(4) Hotărârea Loc. cit., punctul 56.