FOR PREVIEWING & TESTING PURPOSES ONLY.
This notification will disappear once the page will be published.
This link is available for less than 30 minutes.
  • Ușor de citit
  • Dimensiune text

Aveți o plângere împotriva unei instituții sau unui organism al UE?

Limba actuală: 
  • Română
Limba sursă: 
limbi disponibile: 
Traducerea acestei pagini a fost generată prin traducere automată.
Traducerile automate pot conține erori care pot reduce claritatea și exactitatea; Ombudsmanul nu își asumă răspunderea pentru eventuale discrepanțe. Pentru cele mai fiabile informații și securitate juridică, vă rugăm să consultați versiunea sursă din engleză, linkul de mai sus.
Pentru mai multe informații, vă rugăm să consultați politica noastră lingvistică și de traducere.

Decizie privind modul în care Comisia Europeană a tratat o cerere de acces public la documentele legate de schimburile sale cu guvernul ungar privind independența sistemului judiciar (cauza 849/2024/PVV)

Reclamantul a solicitat Comisiei Europene accesul public la documentele referitoare la schimburile sale cu guvernul ungar privind independența sistemului judiciar în contextul evaluării de către Comisie a eligibilității Ungariei pentru fondurile de coeziune. După consultarea autorităților maghiare, Comisia a refuzat accesul la unele dintre documente, invocând două excepții în temeiul legislației UE privind accesul public la documente. Mai precis, Comisia a susținut că divulgarea ar submina scopul investigației sale în ceea ce privește eligibilitatea Ungariei pentru fondurile de coeziune și procesul său decizional. Reclamantul a solicitat Comisiei să își revizuiască decizia (prin formularea unei „cereri de confirmare”). Atunci când Comisia nu a răspuns în termenele aplicabile, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului.

Ombudsmanul a deschis o anchetă cu privire la refuzul implicit al Comisiei de a acorda acces public la documentele solicitate. În cursul anchetei Ombudsmanului, Comisia a adoptat decizia sa de confirmare. Aceasta și-a menținut decizia de a refuza accesul, dar a invocat o excepție suplimentară, susținând că Parlamentul European a inițiat între timp proceduri judiciare cu privire la această chestiune, iar divulgarea ar putea submina aceste proceduri în curs.

Inspecția Ombudsmanului a arătat că documentele solicitate conțin autoevaluarea Ungariei, chestionare oficiale trimise de Comisie autorităților maghiare și răspunsurile oficiale ale autorităților maghiare relevante la aceste întrebări. Documentele solicitate stau astfel la baza deciziei Comisiei împotriva căreia Parlamentul a inițiat o procedură judiciară. Acestea nu au fost întocmite în scopul procedurilor judiciare specifice și nici nu conțin poziții juridice interne cu privire la chestiuni contencioase pe tot parcursul acestora.

Ombudsmanul a considerat că Comisia nu a demonstrat suficient modul în care divulgarea documentelor ar putea submina procedurile judiciare în cauză. De asemenea, Ombudsmanul nu a fost convins de argumentul Comisiei potrivit căruia divulgarea ar putea submina ancheta sa. În plus, Ombudsmanul a subliniat importanța informării publicului cu privire la acțiunile Comisiei și ale autorităților maghiare de protejare a intereselor financiare ale UE și de asigurare a respectării statului de drept. Prin urmare, Ombudsmanul a considerat că refuzul Comisiei de a acorda acces public larg la documentele solicitate constituie administrare defectuoasă și a recomandat Comisiei să își reconsidere poziția cu privire la cererea de acces.

Ca răspuns, Comisia și-a confirmat poziția potrivit căreia divulgarea documentelor solicitate ar aduce atingere seninătății procedurilor judiciare inițiate de Parlament și investigației sale în ceea ce privește eligibilitatea Ungariei pentru fondurile de coeziune. Cu toate acestea, Ombudsmanul a constatat că Comisia nu a oferit explicații convingătoare cu privire la motivul pentru care nu s-a putut acorda un acces mai larg la aceste documente. Prin urmare, Ombudsmanul a confirmat constatarea sa privind administrarea defectuoasă și a închis cazul.

Contextul plângerii

1. Fondurile de coeziune ale UE vizează consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în UE.[1] Pentru fondurile UE care sunt gestionate în comun de UE și de statele sale membre, se aplică un „cadru unic de reglementare”[2], Regulamentul privind dispozițiile comune [3] (RDC). RDC stabilește că fondurile UE ar trebui să fie puse în aplicare în conformitate cu drepturile fundamentale și, în special, cu Carta drepturilor fundamentale a UE.[4] În plus, anexele la RDC stabilesc „condiții favorizante” orizontale și tematice pe care statele membre trebuie să le îndeplinească pentru a solicita rambursări din partea UE pentru cheltuielile lor pentru programele finanțate de UE.[5] Una dintre condițiile favorizante orizontale este aplicarea și punerea în aplicare eficace a cartei și impune statelor membre să dispună de mecanisme eficace în acest scop.[6]

2. În decembrie 2022, Comisia Europeană a adoptat Acordul de parteneriat cu Ungaria [7] privind finanțarea de către UE a statului membru în temeiul RDC pentru perioada 2021-2027.[8] În deciziile sale de punere în aplicare conexe [9], Comisia și-a exprimat îngrijorarea cu privire la îndeplinirea de către Ungaria a condiției favorizante orizontale privind carta. Mai precis, în ceea ce privește independența sistemului judiciar, Comisia a susținut că condiția favorizantă orizontală ar fi considerată îndeplinită „după ce Ungaria va fi luat măsurile privind sistemul judiciar la care s-a angajat în cadrul planului de redresare și reziliență al țării”[10]. În ceea ce privește legislația privind protecția copilului, protecția libertății academice și a dreptului de azil, Comisia a considerat că Ungaria nu îndeplinea condiția favorizantă orizontală prevăzută de cartă [11].

3. Aproximativ în același timp, Consiliul UE, hotărând la propunerea Comisiei, a adoptat o decizie de punere în aplicare [12] în temeiul Regulamentului privind condiționalitatea [13]. Concret, Consiliul a decis să suspende fonduri UE în valoare de aproximativ 6,3 miliarde EUR atribuite Ungariei pentru protecția bugetului UE, având în vedere încălcările principiilor statului de drept în ceea ce privește achizițiile publice și anchetele și urmărirea penală anticorupție [14].

4. Aproximativ un an mai târziu, în decembrie 2023, Comisia a concluzionat că Ungaria „a luat măsurile pe care s-a angajat să le ia” pentru a-și reforma sistemul judiciar, astfel cum se prevede în planul său de redresare și reziliență.[15] Prin urmare, Comisia a decis [16] că Ungaria îndeplinește condiția favorizantă orizontală prevăzută în cartă în temeiul RDC în ceea ce privește independența sistemului judiciar, punând la dispoziția Ungariei aproximativ 10,2 miliarde EUR pentru a solicita rambursări. Cu toate acestea, Comisia și-a menținut preocupările în ceea ce privește protecția copilului, libertatea academică și dreptul de azil.[17] Nici măsurile impuse în temeiul Regulamentului privind condiționalitatea nu au fost încă ridicate.[18]

5. În acest context, reclamantul a prezentat Comisiei o cerere de acces public [19] în noiembrie 2023, solicitând documente „prin care autoritățile maghiare au informat Comisia, în temeiul articolului 15 alineatul (3) din [RDC], că consideră că o condiție favorizantă care nu era îndeplinită la momentul aprobării unui program în temeiul regulamentului respectiv a fost îndeplinită ulterior”. În special, reclamantul a solicitat acces la autoevaluarea de către Ungaria a îndeplinirii de către aceasta a condiției favorizante orizontale prevăzute în cartă în ceea ce privește independența sistemului judiciar. În plus, reclamantul a solicitat acces la schimburile dintre Comisie și autoritățile maghiare cu privire la aceste condiții favorizante, precum și la toate documentele care conțin evaluarea de către Comisie a informațiilor transmise de Ungaria.

6. Reclamantul a primit un răspuns inițial în ianuarie 2024. Comisia a identificat cinci documente ca intrând în domeniul de aplicare al cererii de acces. Două dintre aceste documente au fost scrisori (cu anexe) trimise de Ungaria Comisiei. Alte trei documente au fost scrisori trimise de Comisie autorităților maghiare. Toate documentele se refereau la condiția favorizantă orizontală prevăzută de cartă în ceea ce privește independența sistemului judiciar.

7. După consultarea autorităților maghiare cu privire la divulgarea celor două scrisori pe care le-au trimis, Comisia a acordat acces (parțial)[20] la unele dintre anexele lor și a refuzat accesul la restul documentelor în întregime. Procedând astfel, Comisia a susținut că divulgarea ar submina scopul inspecțiilor, anchetelor și auditurilor [21], astfel cum este protejat în temeiul legislației UE privind accesul public la documente [Regulamentul (CE) nr. 1049/2001]. În ceea ce privește propriile documente, Comisia a acordat acces deplin la un document și a refuzat accesul integral la celelalte două documente. Acesta a susținut că acest refuz s-a bazat pe excepția privind protecția procesului decizional al instituției [22].  

8. Reclamantul a solicitat Comisiei să își revizuiască decizia (prin formularea unei „cereri de confirmare”), contestând aplicarea excepțiilor și întrebând dacă Comisia a identificat toate documentele care intră în domeniul de aplicare al cererii de acces. Mai precis, reclamantul a considerat că cererea sa de acces cuprindea și documente privind condițiile favorizante tematice pe care Ungaria nu le-a îndeplinit.

9. În martie 2024, Parlamentul European a sesizat Curtea de Justiție a UE (CJUE) cu o acțiune în anularea Deciziei Comisiei privind respectarea de către Ungaria a cartei în ceea ce privește independența sistemului judiciar, invocând erori vădite de apreciere, încălcarea obligației de motivare și un abuz de putere (cauza C-225/24). Această cauză este în prezent pendinte.[23] 

10. În absența unui răspuns la cererea lor de confirmare în termenul prelungit, care a expirat în aprilie 2024, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului. 

Ancheta

11. Ombudsmanul a deschis o anchetă cu privire la decizia implicită a Comisiei de a refuza accesul în temeiul Regulamentului 1049/2001.

12. În cursul anchetei, echipa de anchetă a Ombudsmanului a inspectat documentele în discuție în cererea de acces a reclamantului. Ombudsmanul a invitat, de asemenea, Comisia să prezinte opinii suplimentare cu privire la plângere.

13. Comisia a solicitat o reuniune [24] cu echipa de anchetă a Ombudsmanului. În cursul reuniunii, reprezentanții Comisiei au explicat că cererea de acces a reclamantului a fost „depășită de evenimente”, și anume acțiunea în anulare a Parlamentului împotriva deciziei Comisiei din decembrie 2023. Acestea au clarificat faptul că accesul privilegiat la documentele în cauză a fost deja refuzat Parlamentului de către Comisie în temeiul Acordului-cadru interinstituțional [25]. Autoritățile maghiare au consimțit doar la transmiterea documentelor relevante [26] în contextul litigiului.

14. De asemenea, Comisia a înregistrat o nouă cerere de acces la documente privind evaluarea condițiilor favorizante tematice pe care Ungaria nu le-a îndeplinit. În iunie 2024, Comisia a acordat reclamantului acces numai la toate documentele identificate care conțin ocultări ale datelor cu caracter personal.

15. În iulie 2024, Comisia a adoptat decizia sa de confirmare privind cererea de acces a reclamantului. În etapa de confirmare, Comisia a identificat alte trei scrisori (trimise Comisiei de Ungaria) la care a refuzat accesul, cu excepția a două anexe accesibile publicului. Comisia nu s-a mai bazat pe necesitatea de a-și proteja procesul decizional, ci a considerat mai degrabă că documentele erau acoperite în întregime de excepțiile de la protecția procedurilor judiciare [27] și de scopul unei investigații.

16. Reclamantul a prezentat observații cu privire la raportul reuniunii și la decizia de confirmare a Comisiei. Acestea au indicat, de asemenea, că, în prezent, consideră că toate documentele relevante au fost identificate de Comisie. Prin urmare, posibila existență a altor documente relevante nu a mai făcut parte din ancheta Ombudsmanului.

Recomandarea Ombudsmanului

17. Pe baza anchetei sale, Ombudsmanul nu a fost convins de aplicarea excepțiilor de la accesul public, pe care Comisia le-a invocat pentru a-și justifica refuzul accesului public la documentele solicitate.

18. Ombudsmanul a remarcat că documentele solicitate constituie schimburi între Comisie și autoritățile maghiare cu privire la îndeplinirea de către Ungaria, în temeiul RDC, a condiției favorizante orizontale prevăzute în cartă în ceea ce privește independența sistemului judiciar. Aceste schimburi formale stau la baza Deciziei Comisiei din decembrie 2023, care este contestată în prezent în fața CJUE de către Parlament. Schimburile în cauză au fost anexate la memoriul în apărare al Comisiei în prezenta cauză.

19. Ombudsmanul a recunoscut că documentele solicitate au o legătură relevantă cu procedurile inițiate de Parlament, astfel cum se prevede în jurisprudența UE [28] pentru a aplica excepția privind protecția procedurilor judiciare documentelor care nu sunt întocmite în scopul unor proceduri judiciare specifice. Cu toate acestea, Ombudsmanul a subliniat că faptul că documentele fac parte din dosarul instanței nu este suficient în sine pentru a aplica excepția. În special, jurisprudența Uniunii impune ca o instituție a Uniunii să demonstreze că procedura judiciară relevantă ar fi compromisă prin divulgarea documentelor solicitate.

20. În acest sens, Ombudsmanul a ținut seama de faptul că Parlamentul are deja un acces privilegiat la documentele solicitate în cadrul procedurilor judiciare. Prin urmare, Ombudsmanul a considerat că justificarea obișnuită pentru invocarea excepției privind procedurile judiciare, și anume pentru a evita ca o parte să primească acces la informațiile interne ale celeilalte părți, nu este aplicabilă.

21. În decizia sa de confirmare, Comisia a susținut că divulgarea documentelor solicitate ar avea un impact asupra egalității armelor, expunând argumentele Comisiei (și nu cele ale Parlamentului) la „dezbatere publică și critici care ar putea influența în mod nejustificat rezultatul” acestor proceduri. În ceea ce privește buna administrare a justiției și integritatea procedurilor judiciare, Comisia a susținut că divulgarea ar „expune activitățile judiciare la presiuni externe, deși numai în percepția publicului” și că decizia sa „a fost foarte criticată public de diferite ONG-uri și mediul academic”.

22. Cu toate acestea, examinarea documentelor de către echipa de anchetă a Ombudsmanului a arătat că documentele conțin un volum considerabil de informații factuale și doar „poziții” sau „evaluări” limitate ale Comisiei. În plus, având în vedere că documentele au fost schimbate între Comisie și autoritățile maghiare prin canale oficiale, Ombudsmanul a considerat clar că acestea nu sunt nici „document[e] pur intern[e]”[29], nici nu a reieșit că acestea conțin poziții juridice interne cu privire la chestiuni litigioase. Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul a considerat că documentele solicitate conțin baza factuală pentru evaluarea Comisiei în decizia atacată [30].

23. În ansamblu, Ombudsmanul nu a fost convins că posibilitatea Comisiei de a-și apăra decizia în fața Curții ar fi împiedicată prin punerea la dispoziția publicului a documentelor solicitate.  

24. În ceea ce privește aplicarea de către Comisie a excepției referitoare la protecția scopului unei investigații, Ombudsmanul a constatat că era rezonabil ca Comisia să considere evaluarea sa privind condițiile favorizante în temeiul RDC drept o „investigație” în sensul Regulamentului 1049/2001. Cu toate acestea, Ombudsmanul nu a fost convins că scopul investigației Comisiei în temeiul RDC ar trebui să fie protejat în continuare după adoptarea deciziei sale atacate din decembrie 2023. Mai precis, Ombudsmanul a pus sub semnul întrebării faptul că Comisia s-a bazat pe punctul de vedere al CJUE în cauza Comisia/Edițiile Odile Jacob [31] pentru a susține că i se poate „solicita să își reia activitățile de investigare în vederea unei eventuale adoptări a unei noi decizii”, ceea ce justifică păstrarea confidențialității documentelor solicitate.

25. În primul rând, Ombudsmanul a făcut distincție între cazul de față și hotărârea invocată de Comisie. Ea a arătat că documentele în discuție în hotărârea respectivă erau memorandumuri interne care făceau parte dintr-un dosar de control al concentrărilor pentru care a fost recunoscută o prezumție generală de confidențialitate [32]. În cazul de față, documentele solicitate nu pot fi considerate documente interne și nu a fost recunoscută nicio prezumție generală de confidențialitate.

26. În al doilea rând, Ombudsmanul a constatat că ar fi disproporționat să se excludă controlul public al măsurilor propuse de statele membre pentru a remedia preocupările și/sau modul în care Comisia a evaluat îndeplinirea condițiilor favorizante până la sfârșitul actualului cadru financiar multianual, pe baza simplei posibilități a unei noi evaluări de către Comisie. În această privință, Ombudsmanul a considerat că ancheta Comisiei a rămas fără obiect [33]. În special, deși elementele de fapt conținute în documentele solicitate pot rămâne relevante, evaluarea Comisiei - care se reflectă în documentele solicitate doar într-o măsură foarte limitată - ar trebui adaptată pentru a ține seama de opinia CJUE și de informații factuale mai recente în cazul în care Curtea ar anula decizia atacată a Comisiei.  

27. În al treilea rând, Ombudsmanul a considerat că este puțin probabil ca divulgarea documentelor să dăuneze climatului de încredere reciprocă dintre Comisie și un stat membru în temeiul RDC. Ea a subliniat că tratatele UE [34] stabilesc o obligație de cooperare loială între instituțiile UE și statele membre.

28. În cele din urmă, Ombudsmanul și-a împărtășit observațiile cu privire la interesul public pentru documentele solicitate. Având în vedere Carta drepturilor fundamentale și RDC [35], ea a considerat că este esențial să se informeze publicul cu privire la acțiunile Comisiei și ale autorităților maghiare de protejare a intereselor financiare ale UE și de asigurare a respectării independenței sistemului judiciar și a statului de drept în general. Ombudsmanul a considerat că comunicatul de presă menționat de Comisie era prea limitat în esență pentru a satisface interesul public. În mod similar, deși publicarea deciziei atacate nu a făcut parte din ancheta Ombudsmanului, aceasta a încurajat Comisia să ia în considerare (re)publicarea deciziei în lumina interesului public important legat de condițiile favorizante prevăzute de RDC.

29. Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul a constatat că refuzul Comisiei de a acorda un acces public larg la documentele în cauză constituie administrare defectuoasă. Prin urmare, ea a recomandat [36] Comisiei să își reconsidere poziția cu privire la cererea de acces în vederea asigurării unui acces semnificativ sporit.

Avizul Comisiei cu privire la recomandare și observațiile reclamantului

30. În avizul său privind recomandarea Ombudsmanului [37], Comisia a afirmat că documentele solicitate sunt documente pregătitoare care stau la baza adoptării deciziei sale atacate din decembrie 2023, precum și documente partajate între Ungaria și Comisie în temeiul articolului 15 alineatele (3) și (4) din RDC.

31. Comisia a clarificat, de asemenea, că unul dintre documentele identificate este un act juridic maghiar adoptat și publicat. Acest document a fost deja divulgat înainte de depunerea cauzei de către Parlament și, mai recent, în urma altor cereri de acces. Prin urmare, versiunea sa accesibilă publicului [38] ar putea fi comunicată reclamantului.

Protecția procedurilor judiciare

32. Comisia nu a fost de acord cu opinia Ombudsmanului potrivit căreia documentele solicitate conțin în principal elemente factuale și poziții sau evaluări limitate, mai degrabă decât poziții interne (juridice) cu privire la chestiuni litigioase în cadrul procedurilor judiciare relevante.

33. Deși documentele solicitate conțin unele elemente factuale, Comisia a considerat că acestea conțin, de asemenea, explicații din partea autorităților maghiare cu privire la măsurile instituite și la motivul pentru care acestea ar trebui considerate suficiente pentru a îndeplini condiția favorizantă orizontală prevăzută în cartă în ceea ce privește independența sistemului judiciar. În plus, potrivit Comisiei, scrisorile pe care aceasta le-a trimis Ungariei nu pot fi calificate drept temei factual al deciziei atacate. Acestea conțin întrebări bazate pe o interpretare juridică a reformelor judiciare maghiare și pe evaluarea juridică de către Comisie a explicațiilor furnizate de autoritățile maghiare.

34. În ansamblu, Comisia a susținut că documentele solicitate conțin „o evaluare juridică a legislației maghiare de către autoritățile maghiare și de către Comisie, precum și opinii sau întrebări juridice cu privire la motivul pentru care legislația maghiară a îndeplinit [condiția favorizantă orizontală privind carta]” și, prin urmare, informații „relevante pentru a stabili caracterul adecvat al motivării deciziei atacate a Comisiei”, deoarece „se referă la întrebări preliminare privind o interpretare a standardului aplicabil de independență a sistemului judiciar” în temeiul RDC. Întrucât Comisia s-a întemeiat pe conținutul documentelor pentru a adopta decizia atacată și apoi pentru a-și pregăti apărarea în cadrul procedurilor judiciare inițiate de Parlament, aceasta a considerat că acest conținut nu poate fi dezvăluit fără a aduce atingere acestor proceduri.

35. În această privință, Comisia a recunoscut că principiul egalității armelor „nu poate fi invocat, întrucât Parlamentul a avut acces privilegiat la documente în contextul litigiului”.

36. Cu toate acestea, Comisia și-a menținut opinia potrivit căreia ar trebui menținută seninătatea procedurilor judiciare. În mod concret, aceasta a susținut că documentele care fac parte dintr-un dosar judiciar ar trebui protejate împotriva divulgării publice pentru a asigura liniștea schimburilor de argumente ale părților și deliberarea Curții. În special în acest context, Comisia a afirmat că există un risc previzibil, iar nu pur ipotetic, ca buna desfășurare a activităților judiciare să fie compromisă, întrucât decizia atacată a Comisiei a fost criticată de diferiți actori, precum societatea civilă și mediul academic.

37. Reclamantul și-a reiterat opinia potrivit căreia documentele solicitate nu pot fi documente interne, deoarece au fost schimbate între Ungaria și Comisie. Potrivit reclamantului, trebuie să existe documente interne, cum ar fi documente pregătitoare și mesaje schimbate între serviciile Comisiei, dar acestea nu le-au vizat în cererea lor de acces.

38. În plus, reclamantul nu a fost convins de argumentul Comisiei potrivit căruia seninătatea procedurii judiciare relevante ar fi compromisă dacă documentele în litigiu ar fi divulgate. Acestea au considerat că „deși este adevărat că decizia Comisiei din decembrie 2023 a făcut obiectul unor critici, în opinia [lor], aceasta a fost tocmai o consecință a lipsei de transparență în legătură cu acest caz și a lipsei de claritate a motivelor care stau la baza deciziei Comisiei”. Divulgarea documentelor solicitate ar contribui la o dezbatere cu o bază mai factuală, în timp ce păstrarea secretului ar alimenta diferite ipoteze și teorii politice care înconjoară decizia atacată a Comisiei.

Protecția scopului unei investigații

39. Comisia a arătat că a efectuat o evaluare individuală a documentelor solicitate și că, prin urmare, nu s-a întemeiat pe o prezumție generală de nedivulgare pentru a refuza accesul la acestea. Aceasta a afirmat că excepția pentru protecția scopului unei investigații este aplicabilă, chiar dacă caracterul confidențial al procedurii în temeiul articolului 15 din RDC nu a fost recunoscut în temeiul dreptului Uniunii.

40. În plus, Comisia a considerat că investigația sa nu a rămas fără obiect și că perspectiva unei noi evaluări nu este ipotetică, având în vedere că Curtea va pronunța o hotărâre cu privire la evaluarea de către Comisie a respectării de către Ungaria a condiției favorizante orizontale privind carta. În cazul în care Tribunalul ar anula decizia atacată a Comisiei, o nouă evaluare ar trebui totuși să țină seama de documentele solicitate, pe lângă elementele noi care pot apărea.

41. În cele din urmă, Comisia a susținut că cooperarea Ungariei în temeiul RDC, în conformitate cu principiul cooperării loiale, nu înseamnă în mod automat că autoritățile maghiare sunt de acord cu divulgarea documentelor lor erga omnes în temeiul Regulamentului 1049/2001. Aceasta a considerat că opoziția autorităților maghiare față de divulgarea documentelor solicitate era justificată și și-a reiterat opinia potrivit căreia divulgarea acestor documente ar putea submina disponibilitatea Ungariei de a coopera. În mod similar, Comisia a susținut că divulgarea ar submina autoritatea sa de a efectua evaluări în temeiul RDC.

42. Reclamantul a susținut că Ungaria are un stimulent financiar puternic pentru a coopera cu Comisia și că o posibilă lipsă de cooperare din partea Ungariei nu ar submina scopul investigației Comisiei în temeiul RDC, și anume de a se asigura că nu sunt cheltuite fonduri ale UE fără îndeplinirea condițiilor favorizante. În cazul în care Ungaria nu furnizează informațiile solicitate, Comisia ar trebui să decidă că nu există o supraveghere judiciară adecvată și să nu pună fonduri la dispoziția Ungariei. În acest sens, reclamantul a afirmat că investigația Comisiei în temeiul RDC ar trebui să fie diferențiată de procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, deoarece scopul acestora din urmă este de a alinia dreptul intern la dreptul UE, ceea ce este mult mai dificil de realizat fără cooperarea unui stat membru.

43. În sfârșit, reclamantul a considerat că Comisia nu a justificat modul în care divulgarea documentelor în litigiu ar aduce atingere autorității sale și ar face-o incapabilă să efectueze o nouă evaluare a independenței sistemului judiciar în Ungaria. În orice caz, acestea au considerat că acest argument pare a fi mai degrabă legat de procesul decizional al Comisiei, ceea ce constituie o excepție pe care Comisia nu a invocat-o în etapa de confirmare.

Interesul public superior în ceea ce privește divulgarea

44. Comisia a reiterat faptul că există mai multe comunicate de presă [39] care prezintă motivele pentru care consideră că reformele judiciare din Ungaria răspund preocupărilor legate de independența sistemului judiciar. În plus, Comisia a acordat un acces cât mai larg posibil la documentele privind evaluarea condițiilor favorizante tematice pe care Ungaria nu le-a îndeplinit. Prin urmare, nu a putut fi identificat niciun interes public superior care să justifice divulgarea documentelor solicitate. 

45. În plus, Comisia a subliniat că documentele solicitate au fost întocmite în cadrul unei proceduri administrative bilaterale și că decizia atacată se adresează în mod specific statului membru în cauză. Prin urmare, aceste documente nu sunt documente legislative, cărora li se aplică un standard mai ridicat de transparență.

46. Potrivit reclamantului, se pare că Comisia este de părere că documentele solicitate nu conțin nicio informație relevantă, deoarece toate informațiile relevante au fost deja publicate. Reclamantul a susținut că acest lucru este în contradicție cu afirmația Comisiei potrivit căreia divulgarea documentelor solicitate ar influența în mod nejustificat procedurile judiciare și ar submina încrederea reciprocă și autoritatea Comisiei în temeiul RDC.

Evaluarea Ombudsmanului după recomandare

47. Excepția privind protecția procedurilor judiciare poate fi aplicată documentelor care nu sunt întocmite în scopul unor proceduri judiciare specifice în cazul în care sunt îndeplinite două condiții [40]. În primul rând, documentele solicitate au o legătură relevantă cu procedurile judiciare în curs. În al doilea rând, divulgarea lor compromite integritatea procedurilor judiciare și principiul egalității armelor. CJUE a afirmat că acest lucru s-ar putea întâmpla „în cazul în care părțile ar beneficia de un acces privilegiat la informațiile interne care aparțin celeilalte părți și care sunt strâns legate de aspectele juridice ale procedurilor pendinte sau potențiale (dar iminente).”[41]

48. În ceea ce privește integritatea procedurilor judiciare, CJUE a clarificat faptul că divulgarea unui document care prezintă poziția unei instituții cu privire la o chestiune aflată în centrul unui litigiu pendinte „ar avea ca efect expunerea activităților judiciare la presiuni externe, chiar dacă numai în percepția publicului, și ar perturba seninătatea procedurilor”.[42] Într-adevăr, „excluderea activităților judiciare din domeniul de aplicare al dreptului de acces la documente este justificată având în vedere necesitatea de a se asigura că, pe tot parcursul procedurii judiciare, schimbul de argumente între părți și deliberările instanței în cauză în cauza cu care este sesizată au loc într-o atmosferă de seninătate totală, fără nicio presiune externă asupra activităților judiciare”[43]

49. Deși Ombudsmanul nu contestă că documentele solicitate au o legătură relevantă cu procedura inițiată de Parlament, acesta nu este convins că procedura judiciară ar fi compromisă având în vedere conținutul concret al documentelor în cauză.

50. Mai precis, Comisia a susținut că documentele solicitate sunt „documente pregătitoare” care stau la baza adoptării deciziei sale atacate din decembrie 2023, precum și documente partajate între Ungaria și Comisie în temeiul RDC. Potrivit Comisiei, aceste documente conțin „o evaluare juridică a legislației maghiare de către autoritățile maghiare și de către Comisie, precum și opinii sau întrebări juridice cu privire la motivul pentru care legislația maghiară a îndeplinit [condiția favorizantă orizontală privind carta]”.

51. Cu toate acestea, inspecția documentelor de către echipa de anchetă a Ombudsmanului a arătat că toate documentele solicitate sunt schimburi formale între Comisie și autoritățile maghiare în temeiul RDC și că acestea conțin un număr considerabil de elemente factuale, chiar dacă sunt de natură juridică. Mai precis, documentele descriu măsurile (legislative) la care s-a angajat Ungaria în conformitate cu planul său de redresare și reziliență [44]. Ceea ce sunt aceste măsuri (legislative) reiese clar atât din plan, cât și din deciziile de punere în aplicare aferente ale Comisiei.

52. Având în vedere că documentele au fost schimbate între Comisie și autoritățile maghiare prin canale oficiale, Ombudsmanul își menține opinia potrivit căreia acestea nu conțin poziții juridice interne cu privire la chestiuni controversate, astfel cum se prevede în jurisprudența CJUE.[45] Evaluarea juridică internă a Comisiei cu privire la informațiile furnizate de autoritățile maghiare este probabil cuprinsă într-un set diferit de documente.

53. Deși Comisia a recunoscut că principiul egalității armelor nu este în discuție în prezenta cauză, aceasta și-a reiterat opinia potrivit căreia divulgarea documentelor care fac parte dintr-un dosar judiciar este împiedicată de necesitatea de a proteja liniștea schimburilor de argumente ale părților și deliberările Curții.

54. Ombudsmanul nu poate accepta argumentul Comisiei în acest caz. Ea subliniază că CJUE a recunoscut o prezumție generală de confidențialitate numai pentru memorii [46]. Pentru documentele care nu sunt întocmite în scopul unei proceduri judiciare specifice, chiar dacă acestea devin în cele din urmă parte a dosarului instanței, trebuie demonstrat un risc previzibil, și nu pur ipotetic, de subminare a procedurii judiciare. Având în vedere că dosarele instanțelor pot conține chiar documente accesibile publicului, conținutul concret al documentelor din dosarele instanțelor ar trebui să fie întotdeauna luat în considerare. Prin urmare, Ombudsmanul nu este convins că Comisia a fost îndreptățită să refuze accesul la documentele solicitate în întregime, pe baza excepției privind protecția procedurilor judiciare.

55. În ceea ce privește invocarea de către Comisie a excepției referitoare la protecția scopului unei investigații, Ombudsmanul reiterează faptul că investigația Comisiei a fost finalizată, chiar dacă rezultatul acesteia este în prezent contestat. Desigur, astfel cum a susținut Comisia, nu este ipotetic ca Curtea să pronunțe o hotărâre cu privire la aprecierea de către Comisie a respectării de către Ungaria a condiției favorizante orizontale prevăzute de cartă în ceea ce privește independența judecătorilor. Cu toate acestea, în cazul în care Curtea ar anula decizia atacată a Comisiei, aceasta ar trebui să înlocuiască evaluarea sa pentru a ține seama de punctul de vedere al CJUE și de informațiile factuale mai recente.  

56. În plus, întrucât Comisia a indicat că noua sa evaluare ar trebui să țină seama în continuare de documentele solicitate, Ombudsmanul subliniază că aceste documente descriu reformele judiciare care, între timp, au fost întreprinse de Ungaria, astfel cum se subliniază în comunicatele de presă ale Comisiei. Astfel, având în vedere conținutul documentelor, ea nu este convinsă că divulgarea acestora ar submina (potențialele) investigații subsecvente ale Comisiei în temeiul RDC sau disponibilitatea Ungariei de a coopera cu Comisia în acest context. În acest sens, Ombudsmanul observă că, „în cazul în care Comisia nu dispune de suficiente informații, aceasta nu poate ajunge la o decizie pozitivă [privind îndeplinirea condiției favorizante orizontale] și, prin urmare, în interesul execuției corespunzătoare a bugetului UE, ar putea adopta doar o decizie negativă”.[47]

57. În ansamblu, întrucât rolul Comisiei în temeiul RDC este de a monitoriza în permanență respectarea condiției favorizante orizontale privind carta, Ombudsmanul consideră că nu ar fi posibil niciun control public până la sfârșitul actualului cadru financiar multianual dacă argumentele Comisiei ar fi acceptate. Acest lucru ar fi disproporționat, cu atât mai mult cu cât, astfel cum a subliniat reclamantul, scopul final al condiției favorizante prevăzute în cartă este ca fondurile UE să nu fie cheltuite cu încălcarea acesteia.

58. În cele din urmă, Ombudsmanul reamintește că există un interes public considerabil în ceea ce privește măsurile propuse de statele membre pentru a respecta condițiile favorizante prevăzute în RDC și, de asemenea, în ceea ce privește modul în care Comisia evaluează îndeplinirea acestora. Ea constată că comunicatele de presă menționate de Comisie sunt succinte și nu permit cetățenilor să înțeleagă pe deplin modul și motivele pentru care Comisia a adoptat decizia atacată. Acest lucru este agravat de nepublicarea deciziei atacate. Astfel cum a subliniat avocatul general în concluziile sale recente din cadrul procedurilor judiciare pendinte menționate de Comisie, având în vedere că „există interese publice mai mari în spatele deciziei [în litigiu], și anume plata banilor publici [...], Comisia datorează o explicație nu numai Ungariei, ci și cetățenilor UE în general”.[48] În această privință, Ombudsmanul subliniază că a solicitat deja o mai mare transparență (proactivă) cu privire la evaluarea de către Comisie a condiției favorizante orizontale privind carta pentru a asigura controlul public și responsabilitatea [49].

59. Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul consideră că Comisia nu a furnizat explicații convingătoare cu privire la motivul pentru care nu s-a putut acorda publicului un acces mai larg la documentele solicitate. Ea închide ancheta, confirmând constatarea sa de administrare defectuoasă.

Concluzie

Pe baza anchetei, Ombudsmanul închide acest caz cu următoarea constatare:

Având în vedere că Comisia nu a furnizat explicații convingătoare cu privire la motivul pentru care nu s-a putut acorda un acces public mai larg la documentele solicitate, Ombudsmanul confirmă constatarea sa privind administrarea defectuoasă în acest caz.

Reclamantul și Comisia Europeană vor fi informate cu privire la această decizie.

Teresa Anjinho Ombudsmanul
European


Strasbourg, 14.4.2026

 

[1] Pentru mai multe informații, a se vedea: https://ec.europa.eu/regional_policy/2021-2027_ro.

[2] Cuprins Pentru mai multe informații, a se vedea: https://commission.europa.eu/funding-tenders/find-funding/funding-management-mode/common-provisions-regulation_en.  

[3] În cazul în care Regulamentul 2021/1060 din 24 iunie 2021 de stabilire a dispozițiilor comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de stabilire a normelor financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil, migrație și integrare, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize, disponibil la adresa: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A02021R1060-20251025.

[4] Articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul 2021/1060.

[5] În cazul în care Articolul 15 din Regulamentul 2021/1060.

[6] Anexa III la Regulamentul 2021/1060.

[7] A se vedea: https://commission.europa.eu/publications/partnership-agreement-hungary-2021-2027_ro.

[8] Pentru mai multe informații, a se vedea: https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ip_22_7801.

[9] C(2022)10019, C(2022)10020, C(2022)10022, C(2022)10010, C(2022)10007, C(2022)10008, C(2022)10011, C(2022)10004, C(2022)10009 și C(2022)10018 (toate disponibile în Registrul documentelor Comisiei).

[10] A se vedea: https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ip_22_7801. Pentru o prezentare generală: https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/BRIE/2023/741581/IPOL_BRI(2023)741581(ANN01)_EN.pdf#page=8 și https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ip_22_7273. Planurile de redresare și reziliență ale statelor membre au fost convenite cu Comisia și aprobate de Consiliu în contextul Mecanismului de redresare și reziliență (MRR), un program temporar de finanțare al UE creat ca răspuns la pandemia de COVID-19 (a se vedea: https://commission.europa.eu/business-economy-euro/economic-recovery/recovery-and-resilience-facility_en).

[11] ibid.

[12] Decizia de punere în aplicare 2022/2506 a Consiliului din 15 decembrie 2022 privind măsurile de protecție a bugetului Uniunii împotriva încălcărilor principiilor statului de drept în Ungaria, disponibilă la adresa: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:32022D2506.

[13] Regulamentul 2020/2092 din 16 decembrie 2020 privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii, disponibil la adresa: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=uriserv:OJ.LI.2020.433.01.0001.01.ENG&toc=OJ:L:2020:433I:TOC.

[14] Pentru mai multe informații, a se vedea: https://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2022/12/12/rule-of-law-conditionality-mechanism/.  

[15] Pentru mai multe informații, a se vedea: https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ip_23_6465.

[16] Decizia Comisiei privind aprobarea și semnarea evaluării de către Comisie, în conformitate cu articolul 15 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/1060, a îndeplinirii condiției favorizante orizontale „3. aplicarea și punerea în aplicare eficace a Cartei drepturilor fundamentale” în ceea ce privește deficiențele în materie de independență a sistemului judiciar din Ungaria din 13 decembrie 2023, C(2023)9014, disponibilă la adresa: https://ec.europa.eu/transparency/documents-register/detail?ref=C(2023)9014&lang=en.   

[17] Pentru mai multe informații, a se vedea: https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ip_23_6465.

[18] Decizia Comisiei din 13.12.2023 privind reevaluarea, la inițiativa Comisiei, a îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 în urma Deciziei de punere în aplicare (UE) 2022/2506 a Consiliului din 15 decembrie 2022 privind Ungaria, disponibilă la adresa: https://commission.europa.eu/document/83f08b3a-bf4a-4462-a361-88d44692452b_en. În decembrie 2024, Comisia și-a menținut opinia potrivit căreia măsurile nu pot fi încă ridicate, a se vedea: Decizia Comisiei din 16.12.2024 în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul 2020/2092 din 16 decembrie 2020 privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii, referitoare la o notificare scrisă din partea Ungariei cu privire la articolul 2 alineatul (2) din Decizia de punere în aplicare (UE) 2022/2506 a Consiliului din 15 decembrie 2022, disponibilă la adresa: https://commission.europa.eu/document/8003e1ad-8e79-4238-bf76-af1fcd2b5efe_en. Atât timp cât Ungaria nu a abordat toate preocupările legate de statul de drept în cadrul regimului de condiționalitate, aceasta nu poate solicita nici plăți în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență. 

[19] În temeiul Regulamentului 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei:

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=celex:32001R1049.

[20] Un document a fost divulgat doar cu ocultări de date cu caracter personal [în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 1049/2001]. Întrucât reclamantul nu contestă aceste ocultări, ele nu intră în domeniul de aplicare al prezentei anchete.

[21] Articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul 1049/2001.

[22] Articolul 4 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul 1049/2001.

[23] Acțiune introdusă la 25 martie 2024 – Parlamentul/Comisia , cauza C-225/24, a se vedea: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:62024CN0225.

[24] Raportul reuniunii este disponibil la adresa https://www.ombudsman.europa.eu/en/doc/inspection-report/en/196933.

[25] Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, JO L 304, 20.11.2010, p. 47–62, disponibil la adresa: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A02010Q1120%2801%29-20180207.

[26] În conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din anexa II la acordul-cadru.

[27] Articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul 1049/2001.

[28] A se vedea, de exemplu, Hotărârea din 24 ianuarie 2024, Veneziana Energia Risorse Idriche Territorio Ambiente Servizi SpA (Veritas)/Comisia, T-602/22, punctul 58: https://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?num=T-602/22&language=EN.

[29] Hotărârea din 26 iulie 2023, Troy Chemical Company/Comisia, T‐662/21, punctul 65: https://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?language=en&td=ALL&num=T-662/21.

[30] Ombudsmanul a subliniat că CJUE a afirmat că divulgarea documentelor „care conțin elemente care constituie baza factuală a exercitării competențelor Comisiei [...] se poate dovedi necesară pentru îndeplinirea obiectivelor” Regulamentului 1049/2001, a se vedea Hotărârea din 15 septembrie 2016, Philip Morris/Comisia, T‐18/15, punctul 73: https://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?language=en&num=T-18/15; Hotărârea din 15 septembrie 2016, Philip Morris/Comisia, T-796/14, punctul 97: https://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?num=T-796/14.

[31] Hotărârea din 28 iunie 2012, Comisia/Éditions Odile Jacob, C-404/10 P, punctul 130: https://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?num=C-404/10&language=EN.

[32] Ibidem, punctul 123.

[33] Hotărârea din 14 septembrie 2022, Pollinis France/Comisia, T‐371/20 și T‐554/20, punctul 56: https://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?num=T-371/20&language=en, astfel cum s‐a confirmat în Hotărârea din 16 ianuarie 2025, Comisia/Pollinis France, C‐726/22 P: https://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?language=en&td=ALL&num=C-726/22%20P. 

[34] Articolul 4 alineatul (3) TUE. A se vedea, de asemenea: Hotărârea Pollinis France/Comisia, citată anterior (punctul 113).  

[35] Articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul 2021/1060.

[36] Recomandarea Ombudsmanului este disponibilă la adresa: https://www.ombudsman.europa.eu/en/recommendation/en/199551.

[37] Avizul Comisiei privind recomandarea Ombudsmanului este disponibil la adresa: https://www.ombudsman.europa.eu/doc/correspondence/214485.

[38] https://magyarkozlony.hu/dokumentumok/e9aa99db5db7678c89fc54f3f818a1a06c204c92/megtekintes.

[39] Cum ar fi https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ip_23_6465 și https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ip_22_7801.

[40] Hotărârea Philip Morris/Comisia, T-796/14, punctul 88; Hotărârea din 9 iulie 2025, Kaili/Parlamentul, T-1031/23, punctul 41, disponibilă la adresa: https://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?num=T-1031/23&language=en.  

[41] Hotărârea Philip Morris/Comisia, T-796/14, punctul 90. A se vedea, de asemenea: Hotărârea Philip Morris/Comisia, T‐18/15, punctul 65; Hotărârea Kaili/Parlamentul European, citată anterior (punctul 40); Veritas/Comisia, punctul 58 și hotărârea Tribunalului din 6 februarie 2020, Compañía de Tranvías de la Coruña/Comisia, T-485/18, punctul 42, disponibilă la adresa: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A62018TJ0485.

[42] Hotărârea Veritas/Comisia, citată anterior (punctul 67).

[43] ibidem; Hotărârea Compañía de Tranvías de la Coruña/Comisia, T-485/18, punctul 40.

[44] Pentru o prezentare generală, a se vedea: https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/BRIE/2023/741581/IPOL_BRI(2023)741581(ANN01)_EN.pdf#page=8 și https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ip_22_7273.

[45] A se vedea, mai recent, Hotărârea din 25 februarie 2026, Edward William Batchelor/Comisia, T-433/24, punctele 40-52: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:62024TJ0433.

[46] Hotărârea din 21 septembrie 2010, Suedia și API/Comisia, C‐514/07 P, C‐528/07 P și C‐532/07 P, punctul 94: https://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?language=en&td=ALL&num=C-514/07%20P.

[47] Concluziile avocatului general Ćapeta prezentate la 12 februarie 2026, Parlamentul/Comisia, C‐225/24, punctul 84: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:62024CC0225. 

[48] Concluziile avocatului general Ćapeta prezentate la 12 februarie 2026, punctul 68. A se vedea, de asemenea, punctele 135-139 din aviz.

[49] Decizie privind modul în care Comisia Europeană monitorizează respectarea drepturilor fundamentale în contextul fondurilor UE acordate Greciei pentru gestionarea frontierelor (cazul 1418/2023/VS), disponibilă la adresa: https://www.ombudsman.europa.eu/en/decision/en/200015.

Ce părere aveți despre această traducere automată? Trimiteți-ne părerea dumneavoastră!