Strasbourg, 24 martie 2006

Stimată doamnă O.,

La 6 iunie 2004, ați depus o plângere la Ombudsmanul European împotriva Comisiei Europene și a Parlamentului European, cu privire la faptul că acestea nu au investigat o încălcare a legislației UE de către autoritățile irlandeze.

În scrisoarea mea din 13 iulie 2004, v-am informat că nu am competența de a trata plângerea dumneavoastră împotriva Parlamentului, deoarece plângerea dumneavoastră nu se referă la un caz de administrare defectuoasă, ci la o decizie a Comisiei pentru petiții, care face parte din activitatea politică a Parlamentului. În aceeași scrisoare, v-am informat că am transmis președintelui Comisiei plângerea dumneavoastră împotriva Comisiei. Comisia și-a trimis avizul la 8 septembrie 2004. V-am transmis-o împreună cu o invitație de a formula observații, pe care ați trimis-o la 3 octombrie 2004.

La 11 decembrie 2004, ați trimis un e-mail cu privire la cazul dumneavoastră. Biroul meu v-a răspuns prin e-mailul din 15 decembrie 2004. La 15, 21, 26 decembrie 2004 și la 22 și 31 ianuarie 2005 ați trimis e-mailuri suplimentare cu privire la cazul dumneavoastră. Biroul meu v-a răspuns prin e-mailul din 7 februarie 2005. Ați trimis e-mailuri suplimentare la 7 februarie și 29 martie 2005, la care biroul meu a răspuns prin e-mailul din 1 aprilie 2005. În acest e-mail, biroul meu v-a informat că ancheta se referă numai la activitățile Comisiei, nu și la cele ale Comisiei pentru petiții, din motivele explicate în scrisoarea mea din 13 iulie 2004.

La 30 iunie și 1 iulie 2005, ați trimis e-mailuri suplimentare privind cazul dumneavoastră, la care biroul meu a răspuns la 5 iulie 2005. La 6 iulie și 16 august 2005, ați trimis e-mailuri suplimentare. De asemenea, ați trimis un fax la 23 august 2005, cu numerele de referință 1426/2001/OV și 1987/2003/PMR. Biroul meu a răspuns prin e-mail la 1 septembrie 2005, subliniind că numărul de referință al plângerii dumneavoastră nu mai este 1426/2001/OV sau 1987/2003/PMR, ci 1781/2004/OV.

La 2 septembrie și 13 septembrie 2005 ați trimis e-mailuri suplimentare. Într-o scrisoare, care a ajuns la biroul meu la 10 octombrie 2005, ați indicat că cazul dumneavoastră este examinat de profesorul Kremalis din Atena și ați solicitat biroului meu să îl sune pentru a-l informa cu privire la anchetă. La 19 octombrie 2005, ați trimis un e-mail cu aceleași informații. Biroul meu l-a sunat pe domnul Kremalis la 19 octombrie 2005, informându-l că acest caz este încă în curs de investigare. Cu toate acestea, dl Kremalis a informat biroul meu că, deși v-a reprezentat într-o etapă anterioară, nu vă mai reprezintă.

La 31 octombrie 2005, ați trimis un alt e-mail, la care biroul meu a răspuns la 16 noiembrie 2005. La 25 noiembrie 2005, ați trimis un alt e-mail. La 26 noiembrie 2005, ați trimis un fax cu o copie a unei scrisori din partea Comisarului irlandez pentru protecția datelor din 15 noiembrie 2005. La 30 noiembrie 2005, ați trimis un alt e-mail, la care biroul meu a răspuns la 1 decembrie 2005. La 12 februarie 2006, ați trimis un alt e-mail.

Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Îmi cer scuze pentru perioada de timp necesară pentru soluționarea plângerii dumneavoastră.

Plângerea

Contextul

Prezenta plângere este urmarea a șase plângeri anterioare depuse de reclamant în 2001, 2003 și 2004 împotriva Comisiei Europene, a Parlamentului European și a SOLVIT (1), referitoare la o presupusă încălcare de către autoritățile irlandeze a legislației UE în ceea ce privește recunoașterea diplomei medicale specializate a reclamantului în Grecia în Irlanda. Ombudsmanul l-a informat pe reclamant că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din Statutul Ombudsmanului, nu poate trata cinci dintre aceste plângeri, deoarece nu a fost posibil să se identifice obiectul plângerilor (numerele de referință 1426/2001/OV; 1717/2001/OV; 1752/2003/OV; 1987/2003/PMR; 519/2004/OV). În ceea ce privește a șasea plângere, cazul 1179/2004/OV, Ombudsmanul a informat-o pe reclamantă că, în temeiul articolului 195 din Tratatul CE, nu există motive suficiente pentru a deschide o anchetă cu privire la plângerea sa.

Cu privire la prezenta critică

La 6 iunie 2004, reclamantul a depus o nouă plângere la Ombudsman. Faptele relevante ale plângerii pot fi rezumate după cum urmează:

Reclamantul, de cetățenie greacă și de origine irlandeză, a practicat chirurgia ortopedică în Santorini (Grecia) în perioada 1992-1995. În 1995, Cyclades Medical Society a refuzat să-i reînnoiască înregistrarea, deoarece, potrivit reclamantului, un alt chirurg dorea să aibă o practică exclusivă pe insulă. Reclamantul a sesizat procurorul districtual, după care a devenit obiectul hărțuirii și intimidării.

În 1995, reclamanta a depus, de asemenea, o cerere la Consiliul medical irlandez pentru a obține înregistrarea calificării sale medicale elene în calitate de chirurg în Irlanda.

În 1997, reclamanta a depus la Comisie o plângere împotriva autorităților elene (ref. 97/4608) privind cererea sa de acces la profesia de chirurg ortoped în Grecia. Acest caz a fost închis de Comisie la 24 iunie 1998. Reclamantul s-a adresat, de asemenea, Ombudsmanului elen cu privire la această chestiune, dar a declarat că nu a făcut nimic pentru a-i proteja drepturile.

Întrucât Consiliul medical irlandez nu i-a recunoscut calificarea în Grecia, reclamanta s-a adresat de mai multe ori Direcției Generale Piață Internă și Servicii a Comisiei Europene („DG Piață Internă și Servicii”) pentru a se plânge de faptul că autoritățile irlandeze nu i-au recunoscut calificarea în Grecia. Reclamantul a adresat, de asemenea, o petiție (ref. 642/99) Parlamentului European, care a fost închisă la 5 martie 2001, și o plângere către Centrul SOLVIT din Irlanda. Reclamantul a afirmat că un funcționar din cadrul Unității pentru profesii reglementate din cadrul DG Piață Internă și Servicii a fost „corupt și a conspirat pentru a proteja comportamentul advers din disprețul său personal față de un avertizor de integritate” și că acesta a fost „un prim exemplu de astfel de interese conspirate și conflictuale”. În acest sens, reclamantul a făcut referire la două scrisori, din 10 iunie și 2 martie 2003, trimise de DG Piață Internă și Servicii Consiliului Medical Irlandez și la o scrisoare, din 26 august 2002, trimisă reclamantului de aceeași direcție generală.

Nemulțumit de răspunsul Comisiei, reclamantul a continuat, în perioada 2002-2004, să se adreseze în scris diferitelor servicii ale Comisiei, inclusiv Unității pentru profesii reglementate din cadrul DG Piață Internă și Servicii.

În plângerea sa adresată Ombudsmanului, reclamantul a făcut următoarele afirmații:

1. Comisia nu a investigat în mod corespunzător plângerea reclamantei privind presupusa încălcare a legislației UE de către autoritățile irlandeze în ceea ce privește nerecunoașterea calificării sale medicale elene de către Consiliul medical irlandez.
2. Parlamentul a închis ancheta privind petiția nr. 642/99 a reclamantului fără a-i permite acestuia să introducă o cale de atac sau să aibă acces la dosar.

Reacția Ombudsmanului

În scrisoarea sa din 13 iulie 2004, Ombudsmanul l-a informat pe reclamant că nu are competența de a trata a doua afirmație, deoarece plângerile împotriva deciziilor Comisiei pentru petiții a Parlamentului nu se referă la administrarea defectuoasă, deoarece astfel de decizii fac parte din activitatea politică a Parlamentului. Prin urmare, Ombudsmanul a trimis plângerea Comisiei în vederea obținerii unui aviz numai cu privire la prima afirmație.

INQUIRY

Avizul Comisiei

În avizul său, Comisia a formulat, pe scurt, următoarele observații:

Ca observație preliminară, Comisia a subliniat că multe dintre problemele ridicate de reclamant nu se refereau la aspecte de drept comunitar. Prin urmare, răspunsul Comisiei s-a concentrat doar asupra elementelor legate de recunoașterea calificărilor profesionale.

Reclamanta a depus o plângere împotriva Greciei (nr. 97/4608), potrivit căreia s-a confruntat cu dificultăți grave în obținerea autorizației de a-și practica specializarea medicală în Grecia (chirurgie ortopedică). Cu toate acestea, se pare că legislația elenă a fost aplicată în mod corect și că ea a primit autorizația de a-și exercita specializarea prin Decizia nr. 99 din 30 aprilie 1996. Prin urmare, Comisia a decis să închidă cazul. Comisia a subliniat că au fost urmate procedurile standard pentru toată corespondența în cauză. În special, reclamantul a fost informat prin scrisoarea din 3 aprilie 1998 cu privire la intenția DG Piața Internă și Servicii de a propune colegiului închiderea cazului.

Ulterior și în paralel cu o petiție adresată Parlamentului (ref. 642/99), reclamanta a formulat acuzații împotriva autorităților irlandeze cu privire la recunoașterea calificării sale în chirurgia ortopedică în Irlanda. Petiția nr. 642/99 a fost închisă de Parlament. Această din urmă plângere a fost, de asemenea, tratată de SOLVIT. Pe baza informațiilor prezentate, Comisia a concluzionat că reclamanta și-a retras de două ori cererea de recunoaștere profesională a specializării sale elene în chirurgie ortopedică în Irlanda. De asemenea, a devenit evident că, în cazul în care reclamanta și-ar reintroduce cererea, aceasta ar fi recunoscută automat (procesul-verbal al reuniunii din 16 aprilie 2004 cu coordonatorul SOLVIT din Irlanda). Procedura SOLVIT, ca și celelalte, a fost, de asemenea, închisă.

Comisia a subliniat că reclamantul a adresat, de asemenea, o altă petiție (ref. 974/2003) în 2003, la care răspunsul dat la petiția nr. 642/99 a fost repetat în februarie 2004.

Pe baza acestei situații juridice clare, a fost dificil să se înțeleagă afirmațiile nefondate făcute de reclamantă în plângerea sa adresată Ombudsmanului. A fost deosebit de dificil să se coreleze afirmațiile reclamantului cu ceea ce este prevăzut în Codul bunei conduite administrative (2) sau cu Comunicarea Comisiei privind relațiile cu reclamantul în ceea ce privește încălcările dreptului comunitar.

Declarația reclamantului potrivit căreia un funcționar din cadrul Unității pentru profesii reglementate din cadrul Comisiei era corupt a fost nejustificată și nefondată. Pentru a-și susține afirmația, reclamantul a făcut referire în special la trei scrisori, două din partea funcționarului menționat către Consiliul Medical din Irlanda, din 10 iunie 2002 și 2 martie 2003, și o scrisoare trimisă reclamantului, din 26 august 2002. Cu toate acestea, alte scrisori trimise reclamantului la 11 decembrie 2002 și la 25 februarie 2003 au arătat diligența deosebită a Comisiei în tratarea dosarului său, în măsura în care serviciile sale au înțeles că reclamantul nu a fost la adresa sa din Franța între decembrie 2002 și februarie 2003. Prin urmare, Comisia a trimis o copie a scrisorii din decembrie 2002 direct la adresa sa din Grecia. Aceste scrisori, împreună cu anexa relevantă, au confirmat concluziile de mai sus. Acestea au confirmat, de asemenea, că DG Piață Internă și Servicii a examinat îndeaproape dosarul reclamantului.

Reclamantul nu a furnizat dovezi clare în sprijinul afirmațiilor sale. În schimb, aceasta a prezentat, în general, pe o perioadă îndelungată, nemulțumiri care, în mod evident, nu intră în domeniul de aplicare al dreptului comunitar. Prin urmare, având în vedere tratarea publică a cazului în cadrul unei petiții, nu s-a considerat oportun să se înregistreze în mod oficial afirmațiile făcute de reclamant cu privire la numeroasele probleme întâmpinate în Irlanda. S-a decis să se stabilească problema în cauză înainte de inițierea unei proceduri oficiale. Acest tratament nu a avut consecințe negative pentru reclamant, iar tratamentul diferit nu ar fi rezultat dintr-o evaluare diferită.

Comisia a concluzionat că toate scrisorile reclamantului au fost analizate și au primit un răspuns în conformitate cu Codul bunei conduite administrative. Instituția a informat Ombudsmanul, în cazul în care consideră că tratarea cazului ar putea fi interpretată ca o încălcare a obligațiilor prevăzute la punctul 3 (înregistrarea plângerilor) în conformitate cu Comunicarea Comisiei privind relațiile cu reclamantul în ceea ce privește încălcarea dreptului comunitar, să țină seama de faptul că reclamantul (i) a prezentat nemulțumiri care în mod clar nu intră în domeniul de aplicare al dreptului comunitar; (ii) nu a prezentat o plângere care să fie susținută de elemente; și (iii) a prezentat o plângere cu privire la care Comisia a adoptat o poziție clară, publică și consecventă în contextul unei petiții. În consecință, opinia Comisiei a fost că afirmațiile au fost complet nejustificate și, uneori, înșelătoare în modul în care au fost prezentate. Prin urmare, Comisia a concluzionat că nu a existat niciun caz de administrare defectuoasă.

Observațiile reclamantului

Reclamantul a formulat, pe scurt, următoarele observații:

Reclamanta a declarat că, în calitate de cetățean al unui stat membru, are dreptul, în virtutea calității sale de medic într-un stat membru, să își exercite profesia într-un alt stat membru, iar autoritățile competente ale acestui stat sunt obligate să îi recunoască, în mod automat și necondiționat, calificarea. Cu toate acestea, autoritatea competentă din Irlanda, Irish Medical Council, nu a acordat recunoașterea automată și necondiționată a calificărilor sale, în pofida eforturilor sale repetate, pe o perioadă de aproximativ șapte ani, de a le înregistra.

Reclamantul a făcut o prezentare generală a cadrului juridic aplicabil cazului său. Ea a afirmat că principiul-cheie al liberei circulații a persoanelor, astfel cum este prevăzut în Tratatul de la Roma, a fost consolidat prin Directiva 93/16/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 de facilitare a liberei circulații a medicilor și de recunoaștere reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale de calificare (3) ("directiva"). Reclamantul a făcut trimitere in extenso la articolele 2, 3, 4, 5 și 22 din directivă și, de asemenea, la jurisprudența Curții de Justiție [cauza C-232/99 Comisia/Spania (4) și cauza C-110/01 Tennah-Durez (5)].

Reclamantul a declarat că este cetățean grec și chirurg ortoped. Ea a subliniat că, în conformitate cu articolul 3 din directivă, „Ptychio Iatrikis” (gradul în medicină), al cărui titular este, este echivalent cu o calificare primară acordată în Irlanda după promovarea unui examen de calificare deținut de un organism examinator competent și a unui certificat de experiență acordat de organismul respectiv, care dă dreptul la înregistrarea ca medic pe deplin înregistrat. În plus, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din directivă, „Titlos Iatrikis Eidikotitas” (certificat de specializare medicală), al cărui titular este și reclamantul, este echivalent cu un certificat de medic specialist eliberat de autoritatea competentă recunoscută în acest scop de Ministerul Sănătății din Irlanda.

La 20 martie 2001, ca urmare a răspunsului din 2 februarie 2001 al autorităților elene, „confirmând că certificatul prezentat de Dr. Flavin [sic] O. a fost eliberat de autoritatea competentă din Grecia în temeiul articolului 5 din Directiva 93/16/CEE”, Consiliul medical irlandez a efectuat o anchetă suplimentară cu autoritățile elene, întrebând „câtă formare în afara Greciei a fost luată în considerare în temeiul articolului 8 și, de asemenea, statele membre în care a fost efectuată această formare”. Reclamantul a afirmat că această anchetă este complet irelevantă. Autoritățile elene, destul de corect, au ignorat această anchetă pentru o perioadă considerabilă de timp. După ce reclamantul a făcut lobby pe lângă ministrul elen al sănătății, s-a răspuns în cele din urmă la 14 martie 2002. Răspunsul, care a repetat ceea ce se spusese din 1995, a oferit o asigurare fără echivoc că reclamanta era un chirurg ortoped pe deplin calificat și că toate calificările sale îndeplineau cerințele directivei. Dar chiar și cu această asigurare, Consiliul Medical Irlandez nu a înregistrat reclamantul ca chirurg ortoped.

Din propriile sale scrieri reieșea în mod clar că Irish Medical Council considerase, de la bun început, că datoria și „practica sa obișnuită” în calitate de autoritate competentă a statului membru gazdă consta în a stabili, printr-o anchetă adresată statului membru emitent, dacă acest stat membru era convins că acreditările pe care le eliberase îndeplineau standardele de expertiză medicală prevăzute de directivă. Această practică a fost inadecvată în cazul reclamantului, deoarece Consiliul medical irlandez deținea, din ziua în care reclamantul i-a adresat prima cerere, un document notarial, emis prin ordin al ministrului de stat elen, care a declarat în mod explicit că calificările reclamantului îndeplinesc standardele prevăzute în directivă. Statul membru emitent, și nu statul membru gazdă, avea obligația de a asigura respectarea dispozițiilor directivei. Prin ancheta sa, Consiliul Medical Irlandez a uzurpat jurisdicția autorităților elene.

După ce și-a prezentat observațiile, reclamanta a trimis numeroase e-mailuri în care s-a referit, printre altele, la funcționarul biroului SOLVIT din Irlanda care ar fi furnizat declarații false cu privire la cazul său (și anume, că și-a retras cererea). Ea a susținut că petiția sa adresată Parlamentului a fost închisă în iunie 2005 ca urmare a declarațiilor funcționarului SOLVIT și pe baza unor declarații false ale Comisiei și ale Consiliului medical irlandez. Reclamantul s-a referit la o acoperire majoră din partea tuturor acestor „instituții frauduloase”. Reclamantul s-a referit, de asemenea, la corespondența recentă pe care a avut-o cu Consiliul medical irlandez cu privire la cazul său. Reclamantul a solicitat Ombudsmanului să judece Consiliul medical irlandez pentru comportamentul său.

Într-un fax din 23 august 2005, reclamanta a indicat că deciziile Consiliului Medical Irlandez de a nu-i înregistra titlul de specialist nu puteau fi cunoscute în fața instanțelor irlandeze. Reclamantei i s-a refuzat accesul la controlul jurisdicțional de către Equality Tribunal (octombrie 2003), Labour Court (iunie 2004), High Court (septembrie 2004) și Supreme Court (august 2005). La 22 iulie 1995, Curtea Supremă a hotărât că trebuie să depună din nou o cerere la Consiliul medical irlandez pentru a fi înregistrată atât ca medic generalist, cât și ca specialist. Atunci când reclamantul a depus din nou o cerere la Consiliul medical irlandez, înregistrarea a fost din nou refuzată. Ea a afirmat că Consiliul medical irlandez se bucură de imunitate în fața urmăririi penale și continuă să încalce directivele europene privind recunoașterea calificărilor și dreptul la înregistrare.

La 26 noiembrie 2005, reclamanta a trimis, de asemenea, o copie a unei scrisori a comisarului irlandez pentru protecția datelor cu privire la cazul său, în special o cerere de acces la datele deținute de Consiliul medical irlandez. Reclamantul a afirmat că Consiliul medical irlandez nu a respectat legislația privind protecția datelor.

DECIZIA

1 Domeniul de aplicare al anchetei Ombudsmanului

1.1 Reclamanta, de cetățenie greacă și de origine irlandeză, s-a adresat în 1995 Consiliului medical irlandez pentru a obține înregistrarea în Irlanda a calificării sale medicale grecești de chirurg. Întrucât Consiliul medical irlandez nu i-a recunoscut calificarea, reclamanta a scris, la 28 mai 1996, Direcției Generale Piață Internă și Servicii a Comisiei Europene („DG Piață Internă și Servicii”) pentru a se plânge de faptul că autoritățile irlandeze nu i-au recunoscut calificarea în Grecia. Comisia a închis ancheta la 24 iunie 1998. Nemulțumit de răspunsul Comisiei, reclamantul a continuat, în perioada 2002-2004, să se adreseze în scris diferitelor servicii ale Comisiei, inclusiv Unității pentru profesii reglementate din cadrul DG Piață Internă și Servicii. În plângerea sa adresată Ombudsmanului European, reclamantul a susținut că Comisia nu a investigat în mod corespunzător plângerea reclamantului, care a presupus încălcarea legislației UE de către autoritățile irlandeze în ceea ce privește nerecunoașterea calificării sale medicale elene de către Consiliul Medical Irlandez.

1.2 În observațiile sale cu privire la avizul Comisiei, precum și în corespondența ulterioară cu biroul Ombudsmanului, reclamanta a făcut mai multe declarații cu privire la poziția presupus nejustificată adoptată de Consiliul medical irlandez în cazul său, solicitând Ombudsmanului să decidă cu privire la această presupusă abatere. Reclamantul s-a referit, de asemenea, la presupuse declarații false făcute de funcționarul biroului SOLVIT din Irlanda.

1.3 În acest sens, este important să se reamintească faptul că Tratatul CE împuternicește Ombudsmanul să investigheze posibile cazuri de administrare defectuoasă numai în cadrul activităților instituțiilor și organismelor comunitare. Statutul Ombudsmanului prevede în mod expres că nicio acțiune a unei alte autorități sau persoane, precum Consiliul Medical Irlandez în speță, nu poate face obiectul unei plângeri adresate Ombudsmanului. Prin urmare, anchetele Ombudsmanului cu privire la plângere au fost direcționate exclusiv către examinarea existenței unui caz de administrare defectuoasă în activitățile Comisiei.

1.4 În ceea ce privește centrele naționale SOLVIT, Ombudsmanul ar dori să sublinieze că, deși rețeaua SOLVIT a fost creată de Comisie și de statele membre pentru a rezolva problemele cu care se confruntă cetățenii și întreprinderile din UE din cauza aplicării incorecte a legislației privind piața internă (6), centrele SOLVIT în sine nu sunt instituții sau organisme comunitare, ci fac parte din ministerele naționale, în majoritatea cazurilor Ministerul Afacerilor Externe sau Economice. Din motivele explicate mai sus, Ombudsmanul nu are, prin urmare, competența de a investiga presupusa administrare defectuoasă într-un centru național SOLVIT. Cu toate acestea, reclamantul are posibilitatea de a depune o plângere la Ombudsmanul irlandez în această privință.

1.5 Ombudsmanul ar dori, de asemenea, să clarifice faptul că plângerea care i-a fost adresată se referă la fondul tratării de către Comisie a plângerii privind încălcarea dreptului comunitar și la concluzia acesteia, și nu la aspectele procedurale ale tratării plângerii privind încălcarea dreptului comunitar de către Comisie. Din acest motiv, Ombudsmanul nu consideră că este necesar să adopte o poziție cu privire la observațiile formulate de Comisie în avizul său cu privire la aspectele procedurale ale plângerii privind încălcarea dreptului comunitar.

2 Cu privire la pretinsa lipsă a investigării adecvate de către Comisie a plângerii privind încălcarea dreptului comunitar

2.1 Reclamantul a susținut că Comisia nu a investigat în mod corespunzător plângerea sa privind presupusa încălcare a legislației UE de către autoritățile irlandeze în ceea ce privește nerecunoașterea calificării sale medicale elene de către Consiliul medical irlandez. Reclamantul a susținut, în special, că un funcționar al Unității pentru profesii reglementate din cadrul DG Piață Internă și Servicii a fost „corupt și a conspirat pentru a proteja comportamentul advers din disprețul său personal față de un avertizor” și că acesta a fost „un prim exemplu de astfel de interese conspirate și conflictuale”. În acest sens, reclamantul a făcut referire la trei scrisori trimise reclamantului și Consiliului medical irlandez de către DG Piață Internă și Servicii.

2.2 În avizul său, Comisia a observat că multe dintre problemele ridicate de reclamant nu se refereau la chestiuni de drept comunitar. În paralel cu o petiție (ref. 642/99) adresată Parlamentului, reclamanta a ridicat acuzații împotriva autorităților irlandeze cu privire la recunoașterea în Irlanda a calificării sale în chirurgia ortopedică. Petiția a fost închisă de Parlament. Problema a fost, de asemenea, abordată de SOLVIT. Pe baza informațiilor prezentate, Comisia a concluzionat că reclamanta și-a retras de două ori cererea de recunoaștere profesională a specializării sale elene în chirurgie ortopedică în Irlanda. De asemenea, a devenit evident că, în cazul în care reclamanta și-ar reintroduce cererea, aceasta ar fi recunoscută automat (procesul-verbal al reuniunii din 16 aprilie 2004 cu coordonatorul SOLVIT din Irlanda). Procedura SOLVIT, ca și celelalte, a fost închisă. Comisia a subliniat, de asemenea, că reclamantul a adresat o altă petiție (ref. 974/2003) în 2003, la care răspunsul la petiția nr. 642/99 a fost repetat în februarie 2004. Comisia a afirmat că, pe baza acestei situații juridice clare, este dificil să se înțeleagă afirmațiile nefondate făcute de reclamant în plângerea sa adresată Ombudsmanului și să se coreleze afirmațiile cu Codul bunei conduite administrative sau cu Comunicarea Comisiei privind relațiile cu reclamantul în ceea ce privește încălcările dreptului comunitar. Comisia a afirmat, de asemenea, că declarația reclamantului potrivit căreia un anumit funcționar din cadrul Comisiei era corupt era nejustificată și nefondată. Prin urmare, Comisia a concluzionat că nu a existat niciun caz de administrare defectuoasă.

2.3 Ombudsmanul ia notă de faptul că reclamanta a adresat Parlamentului, în total, trei petiții pe tema plângerii sale (ref. 97/4608, 642/99 și 974/2003).

2.4 Articolul 195 din Tratatul CE prevede că "[î]n conformitate cu atribuțiile sale, Ombudsmanul European efectuează anchetele pe care le consideră justificate (...)". Ombudsmanul consideră că nu există motive pentru a efectua anchete cu privire la o plângere în cazul în care reclamantul a adresat o petiție Parlamentului pe aceeași temă.

2.5 Ombudsmanul ia notă de faptul că cea mai recentă petiție (974/2003) adresată Parlamentului se referea la fondul plângerii privind încălcarea dreptului comunitar împotriva Irlandei. La rubrica „Obiectul petiției dumneavoastră”, reclamantul a menționat: „eșecul pieței interne a CE de a invoca competențe de investigare și de a pune în aplicare legislația privind monopolurile și un cartel de bază dur de acordare a licențelor medicale în Irlanda. Netranspunerea de către organismele statutare irlandeze a legislației privind egalitatea, concurența, protecția datelor, libera circulație, dreptul la apărare juridică și recunoașterea titlurilor academice”. În cadrul petiției sale, petiționara a afirmat că un funcționar al Unității pentru profesii reglementate din cadrul DG Piață Internă și Servicii (7) „a obstrucționat o anchetă privind încălcările săvârșite de Consiliul medical irlandez și a ignorat documentele justificative suficiente pentru a invoca competența de a iniția o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Irlandei pentru abuz de putere în volum mare și discriminare pe baza cetățeniei mele elene” și că l-a considerat „singur răspunzător pentru neglijență, încălcarea obligațiilor legale și obstrucționarea justiției”. În avizul său din 19 mai 2004 privind petiția, Comisia a afirmat că cazul petiționarei a făcut obiectul unei proceduri SOLVIT și că, pe baza informațiilor prezentate, s-a ajuns la concluzia că petiționara și-a retras de două ori cererea de recunoaștere profesională a specializării sale elene în chirurgie ortopedică în Irlanda. Comisia a subliniat că Consiliul medical irlandez a confirmat că, în cazul în care petiționara și-ar reintroduce cererea, aceasta ar fi recunoscută automat și că, prin urmare, centrul SOLVIT de origine din Grecia a fost de acord cu închiderea cazului SOLVIT. Ombudsmanul ia notă de faptul că, pe baza avizului Comisiei privind petiția, președintele Comisiei pentru petiții, dl Marcin Libicki, l-a informat pe reclamant, printr-o scrisoare din 17 iunie 2005, că examinarea petiției a fost închisă.

2.6 Pe baza celor de mai sus, Ombudsmanul constată că Parlamentul a tratat o petiție care se referă la fondul tratării de către Comisie a plângerii privind încălcarea dreptului comunitar. Prin urmare, nu se justifică nicio anchetă suplimentară din partea Ombudsmanului cu privire la aspectul substanțial al tratării plângerii privind încălcarea dreptului comunitar de către Comisie.

2.7 Cu toate acestea, în plângerea adresată Ombudsmanului, reclamanta a invocat o altă afirmație care nu a făcut obiectul examinării petiției de către Comisia pentru petiții, și anume acuzația de corupție privind un funcționar din cadrul Unității pentru profesii reglementate din cadrul DG Piață Internă și Servicii. Faptul că un reclamant a depus, de asemenea, o petiție la Comisia pentru petiții a Parlamentului nu împiedică în mod necesar Ombudsmanul să examineze o plângere în măsura în care aceasta acoperă aspecte ale acesteia care nu au fost prezentate Comisiei pentru petiții sau examinate de aceasta. Prin urmare, Ombudsmanul examinează în cele ce urmează afirmația care nu a fost abordată în cursul examinării petiției.

2.8 În acest sens, Ombudsmanul observă că singurele dovezi prezentate de reclamant pentru a demonstra corupția funcționarului respectiv au fost trei scrisori din partea DG Piață Internă și Servicii. Ombudsmanul a analizat cu atenție aceste scrisori, și anume scrisorile din 10 iunie 2002 și 2 martie 2003 ale funcționarului menționat adresate Consiliului medical irlandez și scrisoarea din 26 august 2002 a funcționarului menționat adresată reclamantului. Nicio dispoziție din scrisorile respective nu susține afirmația reclamantului, care, prin urmare, nu a fost justificată. Prin urmare, nu s-a constatat niciun caz de administrare defectuoasă din partea Comisiei.

3 Concluzie

Având în vedere că Parlamentul a tratat o petiție care viza fondul plângerii reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar, nu se justifică efectuarea unor anchete suplimentare de către Ombudsman cu privire la prezenta plângere.

În ceea ce privește aspectul plângerii care nu a făcut obiectul petiției, nu s-a constatat niciun caz de administrare defectuoasă.

Președintele Comisiei va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.

Cu stimă,

 

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

---

(1) "SOLVIT" este o rețea on-line înființată în 2001 de către Comisie împreună cu statele membre cu scopul de a rezolva problemele care apar pentru cetățeni și întreprinderi ca urmare a aplicării incorecte a legislației privind piața internă. Toate statele membre ale UE au un centru național SOLVIT (http://ec.europa.eu/solvit/site/index_en.htm).

(2) Comisia a făcut trimitere la propriul său cod (Decizia 2000/633/CE, CECO, Euratom a Comisiei, JO 2000 L 267/63 ).

(3) JO 1993, L 165, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 183.

(4) Cauza C-232/99 Comisia/Spania, Rec., 2002, p. I-4235.

(5) Cauza C-110/01 Tennah-Durez, Rec., 2003, p. I-6239.

(6) Recomandarea C(2001)3901 a Comisiei din 7 decembrie 2001 privind principiile de utilizare a „SOLVIT” – Rețeaua de soluționare a problemelor pieței interne, JO 2001, L 331, p. 79.

(7) Aceasta se referă la același funcționar ca cel menționat în prezenta plângere adresată Ombudsmanului.