Contextul plângerii

1. La 29 septembrie 2016, Comisia Europeană a inițiat o procedură oficială de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Spaniei prin emiterea unei scrisori de punere în întârziere [1] cu privire la nerespectarea de către aceasta a dispozițiilor Directivei 2002/49/CE („Directiva privind zgomotul”)[2], în special în ceea ce privește lipsa hărților acustice strategice și a acțiunilor privind zgomotul în Spania [INFR(2016)2118].

2. La 19 iulie 2018, Comisia a trimis Spaniei un aviz motivat [3]. [4]

3. La 24 aprilie 2024, trei deputați spanioli în Parlamentul European au transmis Comisiei o întrebare parlamentară [5] privind extinderile planificate ale aeroporturilor Alicante-Elche și Valencia-Manises din Spania. Aceștia și-au exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că prelungirile ar afecta nivelurile de poluare fonică și de poluare a mediului în zonele în cauză și au dorit să știe cum se va asigura Comisia că Spania respectă dispozițiile relevante ale legislației UE în acest sens.

4. La 3 iulie 2024, Comisia a răspuns la întrebarea parlamentară [6] În răspunsul său, Comisia a menționat că, deși a reamintit Spaniei acest lucru, Spania nu a prezentat cele mai recente hărți acustice strategice, care trebuiau prezentate până la 30 iunie 2022. Comisia a afirmat, de asemenea, că problema celor două aeroporturi a fost abordată în cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor INFR(2016)2118 împotriva Spaniei, aflată în curs de desfășurare.

5. La 17 februarie 2025, reclamantul, un grup de rezidenți ai municipalităților din Valencia din Spania care se opune extinderii celor două aeroporturi din regiune și pledează pentru relocarea acestora, s-a adresat Ombudsmanului European.

Ancheta

6. Ombudsmanul a deschis o anchetă privind timpul necesar Comisiei pentru a încheia procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cauză.

7. În cursul anchetei, Ombudsmanul a primit răspunsul Comisiei la plângere și, ulterior, observațiile reclamantului ca răspuns la răspunsul Comisiei. Echipa de anchetă a Ombudsmanului a inspectat, de asemenea, dosarul Comisiei cu privire la acest caz.

Argumente prezentate Ombudsmanului

Din partea Comisiei

8. În răspunsul său, Comisia a explicat că procedura oficială de constatare a neîndeplinirii obligațiilor a fost lansată din proprie inițiativă în urma unei anchete EU Pilot [7] (7743/15/ENVI). Potrivit Comisiei, au existat două motive principale pentru timpul necesar până în prezent: particularitățile procedurii de investigare, în special schimburile continue cu Spania menite să asigure conformitatea voluntară, precum și complexitatea tehnică a cazului. Cazul se referă la hărțile acustice strategice și la planurile de acțiune în materie de zgomot necesare pentru un număr mare de entități diferite (aeroporturi, aglomerări, drumuri principale și căi ferate principale), care sporesc și mai mult volumul materialului, timpul necesar și complexitatea tehnică a problemelor în cauză. În plus, în cursul procedurii, autoritățile spaniole au modificat de mai multe ori lista relevantă a entităților.

9. Comisia a afirmat că, pe tot parcursul procedurii, a menținut un dialog continuu cu autoritățile spaniole în vederea găsirii unei soluții la presupusa încălcare. În acest context, Comisia a luat în considerare, de asemenea, evoluțiile factuale ale cazului, în special în ceea ce privește lista entităților vizate de procedură și progresele realizate de Spania în cursul perioadei.

10. În ceea ce privește promptitudinea, Comisia a subliniat că articolul 258 din TFUE nu prevede niciun termen fix pentru durata procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și a făcut trimitere la jurisprudența aplicabilă a UE care a stabilit că Comisia dispune de o marjă largă de apreciere în astfel de cazuri.[8] În plus, scopul procedurii precontencioase este de a permite statului membru să pună capăt oricărei presupuse încălcări, să își exercite dreptul la apărare și să definească obiectul litigiului.[9] Prin urmare, scopul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor este de a asigura conformitatea prin cooperare, dialog și asistență tehnică, fără a recurge neapărat la proceduri judiciare, cu excepția cazului în care acest lucru este strict necesar.

11. În cele din urmă, Comisia a declarat că va depune eforturi pentru a ajunge la o decizie cu privire la următoarea etapă a procedurii cât mai curând posibil.

Din partea reclamantului

12. În observațiile sale, reclamantul și-a menținut opinia potrivit căreia procedura durează nejustificat de mult. Reclamantul și-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea cu privire la faptul că Spania continuă să nu furnizeze hărțile acustice strategice solicitate de Comisie și că cetățenii afectați de această chestiune continuă să sufere din cauza problemelor grave de poluare fonică și atmosferică cauzate de avioanele care zboară deasupra locuințelor lor.

Evaluarea Ombudsmanului

13. Rolul Ombudsmanului în domeniul plângerilor privind încălcarea dreptului comunitar acoperă, în special, gestionarea administrativă și procedurală de către Comisie a cazurilor de încălcare a dreptului comunitar, cum ar fi timpul necesar și motivele eventualelor întârzieri. Ombudsmanul a recunoscut în mod constant că Comisia dispune de o marjă de apreciere în ceea ce privește modul în care tratează cazurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor [10]. Cu toate acestea, în cazul în care timpul necesar Comisiei pentru a trata un caz a fost prelungit în mod inutil ca urmare a neglijenței sau a amânărilor nejustificate de către Comisie, acest lucru poate constitui un caz de administrare defectuoasă [11]. Același lucru este valabil și în cazul lipsei de acțiune fără nicio justificare valabilă.

14. Ombudsmanul recunoaște că procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor legate de aspecte de mediu pot necesita adesea o perioadă semnificativă de timp, din cauza naturii lor complexe și evolutive. Combaterea zgomotului ambiental este direct legată de existența hărților acustice strategice și a planurilor de acțiune privind zgomotul ambiental, deoarece implică măsurarea expunerii globale la zgomot într-o anumită zonă pe baza diferitelor surse de zgomot, inclusiv zgomotul produs de aeronave. Ombudsmanul a acceptat că, în cazul în care durata procedurilor se datorează temeiniciei evaluării, timpul suplimentar poate fi în interesul public [12].

15. În acest caz, procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor este deschisă de peste nouă ani. O astfel de perioadă lungă de timp pentru a trata o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pare lungă din orice punct de vedere obiectiv. Acest lucru este cu atât mai adevărat cu cât problema zgomotului ambiental poate avea un impact negativ grav asupra mediului și a sănătății publice. Ombudsmanul reamintește că un nivel ridicat de protecție a mediului este prevăzut în Carta drepturilor fundamentale a UE [13], în timp ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut gravitatea zgomotului ambiental, concluzionând că acesta poate afecta chiar dreptul unei persoane la respectarea vieții sale private [14]. Prin urmare, chestiunea în cauză prezintă un interes public puternic.

16. În memoriul său în replică, Comisia a explicat, pe scurt, că durata procedurii se datorează în principal complexității cauzei și necesității de a continua schimburile cu Spania pe această temă. Ombudsmanul nu are niciun motiv să se îndoiască de aceste declarații ca atare. Deși nu există niciun element care să sugereze că Comisia ar fi fost inactivă la dosar pe parcursul întregii perioade de la inițierea procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, documentele inspectate nu prezintă nicio analiză sau acțiune pe fond din partea Comisiei în perioada iunie 2021-iunie 2024. Lipsa de acțiune în această perioadă de trei ani este deosebit de îngrijorătoare, având în vedere că, în răspunsul său din 3 iulie 2024 la întrebarea parlamentară, Comisia a declarat că Spania nu i-a comunicat cele mai recente hărți acustice strategice și planuri de acțiune, prevăzute de Directiva privind zgomotul la fiecare cinci ani.[15] Acestea trebuiau trimise până la 30 iunie 2022, iar Comisia a declarat că a reamintit Spaniei acest lucru.[16] Cu toate acestea, în dosarul Comisiei nu există nicio urmă de trimitere a unor astfel de atenționări.

17. Ca o chestiune de bună administrare, instituțiile UE ar trebui să țină o evidență adecvată a procedurilor administrative. Cu toate acestea, în acest caz, documentele inspectate nu au demonstrat că Comisia a urmărit îndeaproape și cu atenție cazul în perioada iunie 2021-iunie 2024. În absența unor astfel de dovezi, Ombudsmanul nu poate confirma dacă Comisia a luat vreo măsură și dacă a tratat procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în mod activ și fără întârzieri inutile în această perioadă de trei ani [17].

18. Prin urmare, Ombudsmanul poate concluziona doar că Comisia nu a luat măsuri în acest caz timp de trei ani, ceea ce reprezintă o perioadă semnificativă de timp. Acest lucru este regretabil.

19. Cu toate acestea, situația s-a schimbat în iunie 2024, când Comisia a organizat o reuniune cu autoritățile spaniole, urmată de actualizări cu privire la progresele înregistrate în această privință furnizate de Spania. Ancheta Ombudsmanului arată că, începând din iunie 2024, Comisia a primit actualizări periodice din partea Spaniei și a organizat reuniuni suplimentare cu autoritățile spaniole. În aceste condiții, Ombudsmanul constată că, în prezent, Comisia continuă în mod activ ancheta. Prin urmare, aceasta concluzionează că formularea unei recomandări în acest caz nu ar servi niciunui scop util.

20. Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul concluzionează că faptul că Comisia nu a luat măsuri în acest caz timp de trei ani și nu a furnizat dovezi care să justifice inactivitatea sa în această perioadă constituie un caz de administrare defectuoasă. Având în vedere implicațiile publice majore ale nerespectării de către un stat membru a Directivei privind zgomotul, Ombudsmanul se așteaptă ca procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor să fie tratată cu prioritate de către Comisie.

Concluzie

Pe baza anchetei, Ombudsmanul închide acest caz cu următoarea concluzie:

Faptul că Comisia Europeană nu a luat măsuri și nu a furnizat dovezi care să justifice inactivitatea sa în acest caz pe o perioadă de trei ani constituie un caz de administrare defectuoasă. Având în vedere implicațiile publice majore ale nerespectării de către un stat membru a Directivei privind zgomotul, Ombudsmanul se așteaptă ca procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor să fie tratată cu prioritate de către Comisie.

Reclamantul și Comisia vor fi informați cu privire la această decizie.

Teresa Anjinho Ombudsmanul
European

Strasbourg, 12.12.2025

[1] Scrisoarea de punere în întârziere este prima etapă oficială a unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, la care statul membru în cauză trebuie să trimită un răspuns detaliat, în mod normal în termen de două luni. Mai multe detalii privind procedurile UE de constatare a neîndeplinirii obligațiilor sunt disponibile pe site-ul web al Comisiei: https://commission.europa.eu/law/application-eu-law/implementing-eu-law/infringement-procedure_en.

[2] Directiva 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind evaluarea și gestiunea zgomotului ambiental, disponibilă la adresa: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A02002L0049-20210729.

[3] În cazul în care Comisia ajunge la concluzia că țara nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul legislației UE, aceasta poate trimite un aviz motivat: o cerere oficială de respectare a legislației UE.

[4] https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/memo_18_4486

[5] https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/E-9-2024-001285_EN.html

[6] https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/E-9-2024-001285-ASW_EN.html

[7] „EU Pilot” este un dialog inițial informal între Comisie și statul membru vizat de o plângere privind încălcarea dreptului comunitar.

[8] Hotărârea Curții de Justiție în cauza C-226/01, Comisia/Danemarca: https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf;jsessionid=BBCBA5FBA3FE818C9C6ABF2274B266ED?text=&docid=48025&pageIndex=0&doclang=EN&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=1607704.

[9] Hotărârea Curții de Justiție în cauza C-33/04, Comisia/Irlanda, punctul 18: https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=47579&pageIndex=0&doclang=EN&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=1629328.

[10] A se vedea decizia Ombudsmanului în cauza 4/2024/JN, disponibilă la adresa: https://www.ombudsman.europa.eu/en/decision/en/195058.

[11] A se vedea deciziile Ombudsmanului în cauzele 369/2018/JAP, disponibile la adresa: https://www.ombudsman.europa.eu/en/decision/en/119020 și 2029/2022/EIS, disponibil la adresa: https://www.ombudsman.europa.eu/en/decision/en/179452.

[12] A se vedea punctul 22 din decizia Ombudsmanului în cazul 950/2023/EIS, disponibilă la adresa: https://www.ombudsman.europa.eu/en/decision/en/197517.

[13] A se vedea articolul 37 din Carta drepturilor fundamentale a UE.

[14] A se vedea, printre altele, hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza 16798/90, López Ostra/Spania, disponibile la adresa: https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22itemid%22:[%22001-62468%22]} și în cazul 2345/06, Deés/Ungaria, disponibil la adresa: https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22itemid%22:[%22001-101647%22]}.

[15] Această cerință este inclusă la articolul 7 din Directiva privind zgomotul.

[16] A se vedea nota de subsol 6 de mai sus.

[17] A se vedea, de asemenea, punctele 18 și 19 din decizia Ombudsmanului în cauza 1171/2023/JN, disponibilă la adresa: https://www.ombudsman.europa.eu/en/decision/en/186479.