Strasbourg, 14 decembrie 2005

Stimate domnule F.,

La 16 martie 2004, ați depus o plângere la Ombudsmanul European privind presupusa gestionare defectuoasă de către directorul Observatorului European al Fenomenelor Rasiste și Xenofobe („EUMC”).

La 3 mai 2004, am transmis plângerea directorului CMUE. CMUE și-a transmis avizul la 19 iulie 2004. V-am transmis-o împreună cu o invitație de a formula observații, pe care ați trimis-o la 22 septembrie 2004.

Observațiile dumneavoastră par să indice o neînțelegere în acest caz și, prin urmare, am decis să efectuez investigații suplimentare la 11 octombrie 2004 printr-o scrisoare adresată CMUE. CMUE mi-a trimis răspunsul său la întrebările mele suplimentare la 10 noiembrie 2004 și vi l-am transmis. Prin scrisoarea din 6 decembrie 2004, m-ați informat că nu aveți alte observații de adăugat.

La 18 aprilie 2005, am decis să efectuez cercetări suplimentare și v-am informat în consecință. CMUE mi-a trimis răspunsul său la 23 iunie 2005 și vi l-am transmis împreună cu o invitație de a formula observații. Nu am primit nicio observație de la dumneavoastră.

Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Îmi cer scuze pentru perioada de timp necesară pentru efectuarea acestor anchete.

Plângerea

Plângerea a fost depusă în martie 2004 de către șeful unității de cercetare și colectare a datelor din cadrul Observatorului European al Fenomenelor Rasiste și Xenofobe („EUMC”) din Viena.

La 5 ianuarie 2004, reclamantul a adresat președintelui Consiliului de administrație al CMUE următoarea cerere:

„Aș dori să raportez prin prezenta că, de câteva luni, directorul CMUE îmi ascunde informații esențiale, mă ocolește alături de alți membri ai personalului și, de asemenea, mă hărțuiește. Asta mă face să cred că nu mă mai bucur de toată încrederea ei. În astfel de circumstanțe, nu sunt în măsură să îmi asigur funcțiile de șef de unitate în mod corespunzător. Din aceste motive, am decis să nu solicit continuarea contractului meu, care urmează să expire la 15 mai 2004. Cu toate acestea, aș dori ca statutul meu actual în cadrul CMUE să fie clarificat și să primesc un tratament echitabil, ceea ce nu este posibil numai în interacțiune cu directorul. Prin urmare, vă solicit de urgență să convocați Comisia de disciplină a CMUE [...]”.

Președintele Consiliului de administrație a solicitat reclamantului să își clarifice afirmațiile. Reclamantul a trimis consiliului de administrație o altă scrisoare la 16 ianuarie 2004, în care și-a prezentat în detaliu afirmațiile. Acestea au fost, pe scurt, următoarele:

(1) „Directorul CMUE mi-a ascuns informații”

(a) Directorul a semnat un contract pentru un raport cu o altă persoană fără a informa reclamantul cu privire la acest lucru, în pofida faptului că reclamantul a fost menționat ca fiind persoana responsabilă de raport.

(b) Directorul dăduse instrucțiuni ca o sumă de bani să fie transferată către una dintre liniile bugetare pentru care era responsabil reclamantul, dar fără a informa reclamantul cu privire la acest transfer.

(c) Directorul nu l-a implicat pe reclamant în discuțiile finale cu privire la o procedură de ofertare, deși a fost menționat ca fiind persoana responsabilă de proiect.

(d) Directorul CMUE i-a trimis reclamantului un e-mail la 9 ianuarie 2004 la ora 9.21, informându-l că poate participa la o reuniune care va avea loc la ora 10.00; nu a inclus nicio ordine de zi. Alți membri ai personalului au primit ordinea de zi cu o zi înainte.

(2) „CMUE m-a ocolit”

(a) Directorul a convocat întâlniri cu personalul unității reclamantului fără a-l invita sau măcar a-l informa.

(b) Directorul a convocat reuniuni cu experți în legătură cu unitatea reclamantului, fără a-l informa.

(c) Directorul a dat instrucțiuni membrilor unității reclamantului fără a-l informa.

(3) „MCUE m-a hărțuit”

(a) Directorul a cenzurat o lucrare pe care a pregătit-o pentru un proiect.

(b) Directorul nu a acordat reclamantului sprijin pentru un proiect PHARE pe care l-a inițiat cu succes.

(c) În mai multe cazuri, directorul a respins cererile reclamantului de a merge în misiuni.

(d) La o întâlnire, directorul i-a transmis note scrise de mână în timpul unei întâlniri, spunându-i să-și termine prezentarea. La o altă întâlnire, directorul a acuzat-o pe reclamantă că nu a lăsat-o să vorbească. Reclamantul i-a transmis imediat scaunul.

Reclamantul a trimis o copie a scrisorii sale directorului CMUE, care, la 28 ianuarie 2004, a adresat Consiliului de administrație punctele de mai sus ale reclamantului într-o scrisoare. Ea a abordat, pe scurt, acuzațiile reclamantului după cum urmează:

În ceea ce privește afirmația reclamantului (1) litera (a), reclamantul a fost întotdeauna informat cu privire la raportul în cauză, fie oral, fie prin e-mail. Directorul s-a referit la conținutul mai multor e-mailuri și procese-verbale ale reuniunilor. În ceea ce privește faptul că reclamantul a fost menționat ca fiind persoana responsabilă, directorul a remarcat că responsabilitatea generală îi revine întotdeauna și că, din motive formale, reclamantul trebuie să fie menționat ca fiind persoana responsabilă.

În ceea ce privește afirmația (1) litera (b), reclamantul a fost informat în mod corespunzător și în timp util cu privire la transferul de bani într-un e-mail de la responsabilul cu bugetul (directorul a anexat o copie a e-mailului).

În ceea ce privește afirmația (1) litera (c), reclamantul a fost implicat activ în proiect încă de la început (reuniuni, discuții etc.). Directorul a făcut trimitere la un e-mail și la procesele-verbale ale reuniunilor, din care a anexat copii.

Directorul nu a răspuns observațiilor reclamantului referitoare la reuniunea din 9 ianuarie 2004.

În ceea ce privește punctele reclamantei de la a doua rubrică de mai sus, directorul s-a referit la punctele sale referitoare la prima rubrică de mai sus.

În ceea ce privește a treia rubrică, directorul a formulat următoarele observații:

(3)(a) Hârtia primită de director era insuficientă și, prin urmare, preluase o parte din lucrările de finisare a acestei hârtii.

(3)(b) Observația reclamantului cu privire la proiectul PHARE a fost neadevărată și nedreaptă față de ceilalți membri ai personalului care au muncit foarte mult pentru realizarea proiectului. Directorul a anexat o copie a deciziei CMUE privind proiectul PHARE în cauză, arătând că au fost implicați mai mulți alți membri ai personalului.

(3)(c) Directorul are responsabilitatea de a examina cererile de misiune în lumina intereselor CMUE. Directorul a considerat că este mai degrabă în interesul CMUE ca reclamantul să lucreze la CMUE decât să continue misiunile propuse.

(3)(d) Reuniunea în cursul căreia reclamantului i s-a solicitat să își termine prezentarea la timp a fost prezidată de domnul K., care a fost persoana care a trimis notele. Directorul a fost de acord cu domnul K. că aceste note ar putea fi transmise reclamantului, a cărui prezentare nu a fost concentrată. În cadrul celeilalte reuniuni menționate, directorul a informat reclamantul că dorește să răspundă la o întrebare-cheie adresată în cursul reuniunii. Reclamantul nu a dat curs cererii sale, dar a răspuns el însuși într-un mod care contravine opiniilor directorului. Directorul a declarat că este inacceptabil pentru ea ca un membru al personalului să îi respingă cererea de clarificare a unei situații și să ia cuvântul pe cont propriu și că acesta este, de fapt, un motiv pentru o procedură disciplinară.

A urmat o corespondență ulterioară, în care reclamantul și directorul CMUE au prezentat argumente mai detaliate consiliului de administrație.

În cadrul unei reuniuni care a avut loc la 2-3 februarie 2004, Comitetul executiv al CMUE a înființat un comitet („comitetul de examinare”) pentru a investiga plângerea depusă de reclamant la 5 ianuarie 2004. Comitetul a investigat două aspecte pe care le-a identificat pe baza cererii reclamantului: i) plângeri personale și (ii) acuzații de gestionare defectuoasă și administrare defectuoasă. Comisia a examinat declarațiile scrise și orale ale reclamantului și ale directorului.

Pe baza constatărilor comitetului de examinare, Consiliul de administrație a concluzionat, la 5 martie 2004, că „nu există dovezi suficiente pentru a justifica o comisie disciplinară împotriva directorului fie cu privire la nemulțumirile personale invocate, fie cu privire la acuzațiile de gestionare defectuoasă și administrare defectuoasă [...] Directorul a răspuns tuturor acuzațiilor formulate, oferind o explicație solidă pentru a respinge fiecare afirmație. Nu se poate invoca un caz de administrare defectuoasă”. Consiliul a remarcat, totuși, că "[î]n timp ce nemulțumirile personale ridicate de [reclamant] nu justifică o anchetă de către o comisie disciplinară, revizuirea recunoaște că natura lor cumulativă indică o atmosferă de lucru extrem de tensionată între director și [reclamant]".

În ceea ce privește acuzațiile de gestionare defectuoasă și administrare defectuoasă, consiliul de administrație a concluzionat, de asemenea, că aceste acuzații nu justificau convocarea unei comisii de disciplină împotriva directorului CMUE. Cu toate acestea, a remarcat, de asemenea, că „[...] unele dintre explicațiile directorului, precum și natura acuzațiilor formulate, indică unele practici de gestionare inadecvate. Este clar că procedurile de gestionare ar putea fi îmbunătățite prin sporirea transparenței, precum și a participării și incluziunii personalului. De asemenea, pare să existe o anumită lipsă de planificare strategică pe termen mai lung, de proceduri de evaluare a riscurilor și a impactului”. Consiliul de administrație a îndemnat directorul CMUE să revizuiască și să perfecționeze în permanență procedurile de gestionare organizațională.

Comitetul a remarcat, de asemenea, că nu pare să existe o procedură eficace și recunoscută de soluționare a reclamațiilor care să fie clară pentru membrii personalului.

În plângerea sa adresată Ombudsmanului, reclamantul a făcut următoarele afirmații și revendicări:

Reclamantul a susținut că directorul CMUE l-a hărțuit, l-a ocolit în favoarea altor membri ai personalului și nu i-a furnizat suficiente informații pentru a-i permite să își îndeplinească rolul de șef de unitate.

Reclamantul a susținut că ar trebui convocată o comisie de disciplină pentru a discuta plângerile sale împotriva directorului CMUE.

În ceea ce privește afirmația sa, reclamantul a remarcat că comitetul de examinare care a investigat cererea sa de procedură disciplinară nu i-a permis să comenteze declarația finală a directorului și că a existat un conflict de interese în legătură cu faptul că un membru al comitetului de examinare a solicitat, în urma cererii reclamantului, postul reclamantului în cadrul CMUE.

Având în vedere constatarea Consiliului de administrație potrivit căreia nu părea să existe o procedură eficace și recunoscută de soluționare a reclamațiilor care să fie clară pentru membrii personalului, Ombudsmanul a decis că nu ar fi justificată respingerea plângerii în temeiul articolului 2.8 din Statutul Ombudsmanului European (1).

INQUIRY

Avizul CMUE

Plângerea a fost transmisă CMUE pentru aviz. În avizul său, CMUE a declarat că, în opinia sa, afirmațiile reclamantului sunt nefondate și se bazează pe neînțelegeri sau interpretări greșite. Avizul CMUE conținea o scrisoare din partea președintelui Consiliului de administrație, căruia directorul CMUE îi solicitase o declarație cu privire la prezenta plângere. În scrisoarea respectivă, președintele a făcut o prezentare generală a modului în care comisia de examinare și-a desfășurat investigația privind nemulțumirile și acuzațiile reclamantului în cererea sa din 5 ianuarie 2004, subliniind în special faptul că ambelor părți li s-a oferit posibilitatea de a-și exprima punctele de vedere și de a cunoaște poziția celeilalte părți.

În avizul său, CMUE a remarcat, de asemenea, că reclamantul a depus o plângere direct la Ombudsman, fără a-și exercita dreptul la o cale de atac în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor. CMUE a afirmat că această procedură se aplică CMUE.

CMUE a remarcat, de asemenea, că contractul de muncă al reclamantului a încetat la 15 mai 2004.

Observațiile reclamantului

Avizul CMUE a fost transmis reclamantului pentru observații.

În observațiile sale, reclamantul a afirmat că cererea sa adresată consiliului de administrație la 5 ianuarie 2004 era o cerere de procedură disciplinară împotriva sa, iar nu împotriva directorului CMUE. Reclamantul a explicat că acest lucru ar trebui privit în lumina tradiției funcționarilor publici austrieci, care solicită uneori o procedură disciplinară împotriva lor atunci când doresc să li se soluționeze cazul. Reclamantul a indicat că nu consideră că ar fi putut recurge la orice altă cale de atac pe plan intern. Reclamantul și-a menținut, de asemenea, afirmațiile și și-a reiterat observația potrivit căreia a existat un conflict de interese în evaluarea cererii sale de inițiere a unei proceduri disciplinare, deoarece un membru al comitetului de examinare al consiliului de administrație a solicitat postul său.

Anchete suplimentare

După o analiză atentă a avizului CMUE și a observațiilor reclamantului, s-a constatat că erau necesare investigații suplimentare cu privire la ceea ce părea a fi o neînțelegere în ceea ce privește procedura solicitată de reclamant la 5 ianuarie 2004. Prin urmare, Ombudsmanul s-a adresat în scris CMUE, solicitându-i opinia cu privire la această chestiune.

Răspunsul CMUE

În răspunsul său, CMUE a afirmat că cererea reclamantului din 5 ianuarie 2004 privind o procedură disciplinară ar fi putut fi înțeleasă ca însemnând doar o procedură disciplinară împotriva directorului CMUE, nu împotriva reclamantului însuși. De asemenea, a remarcat că este dificil de înțeles de ce reclamantul a așteptat atât de mult pentru a dezvălui această presupusă neînțelegere.

CMUE a anexat, de asemenea, o copie a documentului intitulat „EUMC Human Resources Policy”, din octombrie 2004. Documentul conținea un rezumat detaliat al următoarelor aspecte: Organizarea internă, recrutarea, dezvoltarea carierei, viața profesională, comunicarea internă și perspectivele viitoare. Categoria „Perspective viitoare” conținea o subcategorie intitulată „Construirea echipei și o abordare coerentă”, care a fost explicată după cum urmează: „CMUE intenționează să organizeze formarea echipei de conducere la sfârșitul anului 2004 pentru a atinge standarde înalte de conducere, pentru a sprijini crearea de echipe, pentru a fi clară și coerentă în cadrul și în afara CMUE și pentru a urma o politică unică în materie de resurse umane la toate nivelurile de conducere. O procedură de ofertare respectivă a fost deja realizată și evaluată”.

Observațiile reclamantului

Observațiile CMUE au fost trimise reclamantului, de la care Ombudsmanul nu a primit observații.

Cereri de informații suplimentare

Ulterior, Ombudsmanul a decis că sunt necesare anchete suplimentare și, la 18 aprilie 2005, CMUE a fost invitat să răspundă la următoarele întrebări:

(1) Din plângere și din observații, reclamantul a părut să considere (a) că nu i s-a permis să comenteze declarația finală a directorului CMUE și (b) că a existat un conflict de interese în ceea ce privește faptul că un membru al comitetului de examinare care investighează cazul său și-a depus candidatura pentru postul său în cadrul CMUE. Ombudsmanul a decis că aceste aspecte ar trebui tratate ca acuzații separate în cadrul prezentei anchete și, prin urmare, CMUE a fost invitat să prezinte un aviz cu privire la aceste aspecte ale cazului.

(2) În concluziile sale din 5 martie 2004, Consiliul de administrație al CMUE a formulat următoarele observații: „[este] clar că procedurile de gestionare ar putea fi îmbunătățite prin sporirea transparenței, precum și a participării și incluziunii personalului. De asemenea, pare să existe o anumită lipsă de planificare strategică pe termen mai lung, de proceduri de evaluare a riscurilor și a impactului”. Din avizele CMUE din prezenta anchetă nu a reieșit în mod clar dacă (a) CMUE a acceptat aceste observații și (b), în caz afirmativ, dacă a luat măsuri corective în acest sens. Întrucât această chestiune ar putea fi relevantă pentru evaluarea afirmațiilor reclamantului, CMUE a fost, prin urmare, invitat să furnizeze, de asemenea, informații cu privire la această chestiune.

Răspunsul CMUE

La 23 iunie 2005, CMUE a transmis Ombudsmanului următoarele observații:

În ceea ce privește afirmația potrivit căreia reclamantului nu i s-a permis să prezinte observații cu privire la declarația finală a directorului CMUE, CMUE a reiterat faptul că plângerea reclamantului din 5 ianuarie 2004 a fost înțeleasă ca conținând afirmația că ar trebui inițiată o procedură disciplinară împotriva directorului CMUE (și nu împotriva reclamantului însuși). Întrucât procedurile disciplinare pot pune în pericol integritatea și statutul social al unei persoane, astfel de proceduri fac obiectul confidențialității. Articolul 6 din anexa II la statut, în vigoare la momentul respectiv, stabilea în mod expres această obligație de confidențialitate.

Într-o scrisoare din 15 iunie 2004 adresată directorului CMUE, președintele Consiliului de administrație al CMUE a explicat în detaliu modul în care Consiliul s-a informat cu privire la această chestiune. Președintele s-a asigurat, pe scurt, că ambele părți au avut acces la afirmațiile și observațiile celeilalte părți în toate etapele procesului.

Astfel, chiar dacă reclamantul nu ar avea acces la toate documentele procedurii disciplinare, acest lucru ar intra sub incidența principiului confidențialității procedurilor disciplinare.

În ceea ce privește afirmația potrivit căreia ar fi existat un conflict de interese ca un membru al echipei care examinează cazul său să fi solicitat, în urma cererii reclamantului, postul său în cadrul CMUE, CMUE a confirmat că funcționarul în cauză, domnul S., a fost membru al comitetului de examinare care a examinat plângerea reclamantului din 5 ianuarie 2004. Cu toate acestea, astfel cum a scris reclamantul însuși în scrisoarea sa din 22 septembrie 2004, domnul S. nu a participat la misiunea de informare.

În cadrul procedurii de recrutare ulterioare privind funcția de șef al Unității Cercetare și Rețele, comitetul de selecție, care includea și un membru extern, a propus, la 3 mai 2004, recrutarea unei alte persoane decât domnul S. Acesta din urmă nu primise suficiente puncte pentru a se califica pentru lista de rezervă și, prin urmare, nu i s-a oferit postul. Astfel, acesta nu a beneficiat în niciun fel de rezultatul procedurii disciplinare în cauză.

În plus, reclamantul a decis el însuși să nu solicite reînnoirea contractului său de muncă înainte de a solicita convocarea comisiei de disciplină. Astfel, domnul S. nu a avut niciun rol în decizia reclamantului de a nu solicita reînnoirea contractului său de muncă.

În ceea ce privește concluziile Consiliului de administrație al CMUE din 5 martie 2004, CMUE a declarat că nu a acceptat aceste concluzii. Cu toate acestea, CMUE a constatat că comitetul avea nevoie de mai multe informații cu privire la procedurile de gestionare existente menite să sporească transparența, includerea personalului, planificarea strategică și evaluarea riscurilor și a impactului. În cursul unei reuniuni ulterioare cu consiliul de administrație, directorul CMUE a susținut o prezentare cu privire la aspectele de gestiune internă ale CMUE pentru a răspunde acestei nevoi percepute de a informa mai bine consiliul de administrație.

CMUE și-a îmbunătățit în permanență organizarea internă și politicile în materie de resurse umane. Comisia a depus eforturi considerabile pentru a-și îmbunătăți organizarea, de exemplu prin formarea echipelor de conducere, punerea în aplicare a 24 de standarde de control intern, recrutarea unei capacități de audit intern și elaborarea unor proceduri-cheie.

Observațiile reclamantului

Răspunsul CMUE a fost trimis reclamantului, de la care Ombudsmanul nu a primit observații.

DECIZIA

1 Observații introductive

1.1 Plângerea a fost depusă de un șef de unitate al Observatorului European al Fenomenelor Rasiste și Xenofobe ("EUMC"). La 5 ianuarie 2004, reclamantul a solicitat președintelui Consiliului de administrație al CMUE să convoace o comisie de disciplină pentru a-i oferi posibilitatea de a discuta cazul său. Comitetul executiv al CMUE a instituit un comitet („comitetul de examinare”) pentru a examina dacă ar fi relevant să se înființeze o comisie de disciplină. La 5 martie 2004, președintele Consiliului de administrație al CMUE l-a informat pe reclamant că, în urma examinării chestiunii de către comitetul de examinare, acesta a decis să respingă cererea reclamantului. În concluziile sale, Comitetul a afirmat că au fost identificate trei categorii de acuzații, și anume „reținerea de informații”, „ocolirea” și „hărțuirea”, și că fiecare dintre aceste categorii de acuzații conținea o serie de afirmații. Potrivit Comitetului, „toate cererile se referă la incidente relativ minore care tind să apară în majoritatea sistemelor administrative, fără a fi neapărat percepute ca nemulțumiri”. „În special în timpul interviurilor, a devenit clar că multe incidente care au condus la afirmațiile [reclamantului] s-au bazat pe neînțelegeri, fie legate de comunicare, fie de o înțelegere divergentă a rolurilor și responsabilităților”. „Incidentele rămase la care se referă afirmațiile au fost explicate în mod exhaustiv de către director, astfel încât să nu justifice o examinare suplimentară”. „Deși plângerile personale ridicate de [reclamant] nu justifică o anchetă din partea unei comisii disciplinare, revizuirea recunoaște că natura lor cumulativă indică o atmosferă de lucru extrem de tensionată între directorul [CMUE] și [reclamant]”. În plus, Consiliul a observat că examinarea afirmațiilor reclamantului a scos la iveală unele practici de gestionare inadecvate și, în consecință, a îndemnat directorul să aducă îmbunătățiri practicilor de gestionare. Comitetul a remarcat, de asemenea, că nu pare să existe o procedură eficace și recunoscută de soluționare a reclamațiilor care să fie clară pentru membrii personalului.

1.2 În plângerea adresată Ombudsmanului, reclamantul a susținut că directorul CMUE l-a hărțuit, l-a ocolit în favoarea altor membri ai personalului și nu i-a furnizat suficiente informații care să îi permită să își îndeplinească rolul de șef de unitate. El a susținut că ar trebui convocată o comisie de disciplină pentru a discuta nemulțumirile sale față de directorul CMUE.

1.3 În opinia sa, CMUE a respins afirmațiile reclamantului, afirmând că acestea s-au bazat pe neînțelegeri și/sau interpretări greșite. CMUE a remarcat, de asemenea, că reclamantul a depus o plângere direct la Ombudsman, fără a-și exercita dreptul la o cale de atac în temeiul articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor.

1.4 În observațiile sale, reclamantul și-a menținut afirmațiile. Acesta a precizat de asemenea că procedura disciplinară pe care o solicitase era o procedură disciplinară împotriva sa, iar nu împotriva directorului CMUE. Reclamantul a explicat că acest lucru ar trebui privit în lumina tradiției funcționarilor publici austrieci, care solicită uneori o procedură disciplinară împotriva lor atunci când doresc să li se soluționeze cazul. Reclamantul a indicat că nu consideră că ar fi putut recurge la orice altă cale de atac pe plan intern. Prin urmare, Ombudsmanul a efectuat anchete suplimentare pentru a clarifica acest aspect. În răspunsul său, CMUE a afirmat că nu ar fi putut interpreta cererea reclamantului privind o procedură disciplinară decât ca o cerere privind o procedură disciplinară împotriva directorului CMUE. Reclamantul nu a formulat observații suplimentare pentru a clarifica această chestiune.

1.5 Observațiile părților în prezenta cauză impun abordarea a două aspecte în cadrul acestor observații introductive. Prima se referă la decizia Ombudsmanului conform căreia prezenta plângere este admisibilă. A doua se referă la natura solicitării reclamantului din 5 ianuarie 2004 adresată consiliului de administrație.

1.6 Ombudsmanul subliniază că articolul 11 din Regulamentul Consiliului de înființare a Observatorului European al Fenomenelor Rasiste și Xenofobe (2) prevede că personalul Centrului "se supune regulamentelor și normelor aplicabile funcționarilor și celorlalți agenți ai Comunităților Europene". Prin urmare, Ombudsmanul înțelege trimiterea făcută de CMUE la articolul 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor ca însemnând că CMUE aplică articolul 46 din Statutul și normele aplicabile funcționarilor și celorlalți agenți ai Comunităților Europene, care prevede că titlul VII din Statutul funcționarilor, referitor la căile de atac, se aplică prin analogie. În ceea ce privește decizia potrivit căreia plângerea în cauză era admisibilă, Ombudsmanul subliniază că comunicarea trimisă reclamantului la 5 martie 2004 (menționată mai sus), care a fost anexată la plângere, conținea declarația Consiliului de administrație al CMUE potrivit căreia „nu părea să existe o procedură eficace și recunoscută de soluționare a reclamațiilor care să fie clară pentru membrii personalului [CMUE]”. Pe această bază, Ombudsmanul a decis că nu ar fi oportun să respingă plângerea în temeiul articolului 2.8 din Statutul Ombudsmanului European (3). Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul nu găsește niciun motiv pentru a-și modifica decizia privind admisibilitatea plângerii.

1.7 În ceea ce privește natura cererii reclamantului de inițiere a unei proceduri disciplinare, Ombudsmanul constată că pare să existe un dezacord între CMUE și reclamant cu privire la procedura disciplinară pe care acesta a solicitat-o efectiv în scrisoarea sa din 5 ianuarie 2004 adresată Consiliului de administrație al CMUE. Totuși, acest lucru a reieșit clar doar din observațiile reclamantului, prezentate la 22 septembrie 2004. Anchetele suplimentare efectuate de Ombudsman pentru a clarifica această chestiune au arătat doar că neînțelegerea persistă și că reclamantul consideră, în esență, că obiectul examinării de către Consiliul de administrație a cererii sale din 5 ianuarie 2004 a fost complet diferit de cel pe care l-a avut în vedere.

1.8 Trebuie remarcat faptul că Ombudsmanul, în deschiderea anchetei sale cu privire la această plângere, a înțeles, de asemenea, cererea reclamantului din 5 ianuarie 2004 ca fiind o cerere de inițiere a unei proceduri disciplinare împotriva directorului CMUE. După reexaminarea cererii reclamantului din 5 ianuarie 2004 și ținând seama de observațiile CMUE cu privire la această chestiune, Ombudsmanul consideră că interpretarea de către CMUE a cererii respective a fost rezonabilă.

1.9 În plus, Ombudsmanul subliniază că, pe baza acestei interpretări a plângerii, Ombudsmanul a identificat acuzațiile reclamantului și, în special, afirmația sa potrivit căreia "ar trebui convocată o comisie de disciplină pentru a discuta plângerile sale împotriva directorului CMUE". Având în vedere că procedura disciplinară menționată în prezenta cerere pare a fi diferită de cea pe care reclamantul însuși a avut-o în vedere, nu ar fi oportun ca Ombudsmanul să revizuiască această cerere în cadrul prezentei anchete. În ceea ce privește afirmațiile reclamantului, Ombudsmanul consideră că acestea pot fi separate de afirmația de mai sus și, prin urmare, vor fi examinate pe fond.

2 Acuzațiile de hărțuire, ocolire și nefurnizare de informații

2.1 Afirmațiile reclamantului - potrivit cărora directorul CMUE l-ar fi hărțuit, l-ar fi ocolit în favoarea altor membri ai personalului și nu i-ar fi furnizat suficiente informații pentru a-și putea îndeplini rolul de șef de unitate - au fost respinse de CMUE. Afirmațiile reclamantului au făcut deja obiectul unei evaluări de către Consiliul de administrație al CMUE, astfel cum se descrie în detaliu mai sus.

2.2 În ceea ce privește afirmația reclamantului potrivit căreia directorul CMUE l-a hărțuit, l-a ocolit în favoarea altor membri ai personalului și nu i-a furnizat suficiente informații pentru a-și putea îndeplini rolul de șef de unitate, Ombudsmanul ia act mai întâi de conținutul scrisorilor din 16 și 28 ianuarie 2004 adresate consiliului de administrație, de către reclamant și, respectiv, de către directorul CMUE. În scrisoarea sa din 16 ianuarie 2004, reclamantul și-a prezentat în detaliu afirmațiile.

2.3 Reclamantul a trimis o copie a scrisorii sale directorului CMUE, care, la 28 ianuarie 2004, a adresat Consiliului de administrație punctele de vedere ale reclamantului din scrisoarea menționată mai sus.

2.4 În decizia sa, comunicată reclamantului la 5 martie 2004, Consiliul de administrație a concluzionat că plângerile reclamantului se refereau la incidente relativ minore care tind să apară în majoritatea sistemelor administrative "fără a fi neapărat percepute ca plângeri". Aceasta a constatat că era clar că multe dintre incidentele care au condus la revendicări se întemeiau pe neînțelegeri, fie legate de comunicare, fie de o înțelegere divergentă a rolurilor și a responsabilităților, și că celelalte incidente în cauză fuseseră explicate în mod adecvat de către director pentru a nu justifica o examinare suplimentară. Pe baza acestor considerații, Consiliul de administrație a decis, prin urmare, să nu inițieze proceduri disciplinare împotriva directorului CMUE.

2.5 Având în vedere că decizia de a iniția o procedură disciplinară aparține autorității împuternicite să facă numiri a instituției sau organului comunitar în cauză (4) și nu poate fi înlocuită de Ombudsman, examinarea de către Ombudsman a constatărilor care stau la baza unei astfel de decizii se limitează la a evalua dacă respectivele constatări au fost afectate de erori vădite de apreciere. Examinarea de către Ombudsman a constatărilor Consiliului de administrație al CMUE în acest caz este limitată în consecință.

2.6 Ombudsmanul consideră că nu i s-au furnizat dovezi care să îi permită să concluzioneze că au existat erori vădite de apreciere în ceea ce privește constatările Consiliului de administrație al CMUE. Prin urmare, Ombudsmanul nu poate constata nicio administrare defectuoasă cu privire la acest aspect al cazului.

3 Acuzația că reclamantul nu și-a putut prezenta observațiile

3.1 În cadrul unor anchete suplimentare, Ombudsmanul a solicitat CMUE să prezinte un aviz cu privire la afirmația reclamantului potrivit căreia nu i s-a permis să prezinte observații cu privire la declarația finală a directorului CMUE.

3.2 În avizul său, CMUE a reiterat faptul că plângerea reclamantului din 5 ianuarie 2004 a fost înțeleasă ca conținând afirmația că ar trebui inițiată o procedură disciplinară împotriva directorului CMUE (și anume, nu împotriva reclamantului însuși). Întrucât procedurile disciplinare pot pune în pericol integritatea și statutul social al unei persoane, astfel de proceduri fac obiectul confidențialității. Articolul 6 din anexa II la Statutul funcționarilor în vigoare la momentul respectiv stabilea în mod expres această obligație de confidențialitate. Într-o scrisoare din 15 iunie 2004 adresată directorului CMUE, președintele Consiliului de administrație al CMUE a explicat în detaliu modul în care s-a desfășurat ancheta privind plângerea. Președintele s-a asigurat, pe scurt, că ambele părți au avut acces la afirmațiile și observațiile celeilalte părți în toate etapele procesului.

3.3 Ombudsmanul nu a primit nicio observație din partea reclamantului cu privire la avizul CMUE.

3.4 Afirmația prezentată CMUE spre avizare a fost formulată pe baza declarației reclamantului potrivit căreia "[...] nu am avut ocazia să văd sau să comentez răspunsul directorului înainte ca [...] comisia să închidă cazul".

3.5 Conform informațiilor cuprinse în avizul CMUE, nu a fost convocată nicio comisie disciplinară ca răspuns la plângerea reclamantului din 5 ianuarie 2004 adresată Consiliului de administrație al CMUE. Prin urmare, regula secretului invocată de CMUE nu pare să fie aplicabilă situației de fapt din prezenta cauză, care privește o anchetă preliminară cu privire la cererea de convocare a unei comisii disciplinare.

3.6 În plus, scrisoarea președintelui Consiliului de administrație al CMUE din 15 iunie 2004 adresată directorului CMUE conținea o expunere a procedurii și a metodelor de lucru adoptate pentru examinarea cererii reclamantului. Președintele a explicat că „fiecărei părți i s-a acordat acces la afirmațiile și observațiile celeilalte părți în toate etapele procesului și ambele părți au fost invitate să își prezinte observațiile și răspunsurile Comitetului executiv. Comisia a luat în considerare toate elementele de probă și a luat o decizie finală numai atunci când s-a asigurat că toate elementele de probă au fost prezentate și luate în considerare.”

3.7 Ombudsmanul observă că instituția în cauză dispune de o marjă de apreciere în ceea ce privește modul de desfășurare a anchetei sale cu privire la tipul de cerere în cauză, sub rezerva obligației de a examina cu atenție și imparțialitate toate aspectele relevante ale cazului individual (5). În cazul de față, această obligație implica, după cum însuși Consiliul de administrație a sugerat în scrisoarea sa din 15 iunie 2004 menționată mai sus, ca reclamantul să aibă acces la afirmațiile și observațiile directorului în toate etapele procesului și să fie invitat să prezinte observații. Prin urmare, pentru a respecta pe deplin această obligație, ar fi fost necesar să se furnizeze reclamantului declarația directorului cu privire la afirmațiile sale înainte de încheierea anchetei. Ombudsmanul nu a primit nicio dovadă concretă care să infirme afirmația factuală a reclamantului potrivit căreia acest lucru nu s-a întâmplat.

3.8 Având în vedere cele de mai sus, se pare că reclamantului nu i s-a oferit posibilitatea de a comenta declarațiile directorului cu privire la acuzațiile sale înainte de încheierea anchetei, ceea ce a constituit un caz de administrare defectuoasă. O remarcă critică este făcută mai jos.

4 Prezumția de conflict de interese

4.1 Reclamantul a susținut că a existat un conflict de interese în legătură cu faptul că un membru, dl S., al comitetului de examinare care investighează plângerea sa, în numele Comitetului executiv al CMUE, a solicitat postul reclamantului în cadrul CMUE.

4.2 În avizul său, CMUE a confirmat că funcționarul în cauză a fost membru al Comitetului executiv care a investigat plângerea reclamantului din 5 ianuarie 2004. Cu toate acestea, domnul S. nu a participat la misiunea de informare. În cadrul procedurii de recrutare care a urmat în ceea ce privește funcția de șef al Unității Cercetare și Rețele, comitetul de selecție, care includea și un membru extern, a propus, la 3 mai 2004, recrutarea unei alte persoane decât domnul S. Acesta nu primise suficiente puncte pentru a se califica pentru lista de rezervă și, prin urmare, nu i s-a oferit postul respectiv. Astfel, acesta nu a beneficiat în niciun fel de rezultatul procedurii disciplinare în cauză. În plus, reclamantul a decis el însuși să nu solicite reînnoirea contractului său de muncă înainte de a solicita convocarea comisiei de disciplină. Astfel, domnul S. nu a avut niciun rol în decizia reclamantului de a nu solicita reînnoirea contractului său de muncă.

4.3 Ombudsmanul nu a primit observații din partea reclamantului.

4.4 Din cele de mai sus reiese că CMUE nu a contestat faptul că domnul S., care a solicitat postul reclamantului, a fost, de asemenea, membru al comitetului de examinare care a investigat plângerea reclamantului din 5 ianuarie 2004 adresată Consiliului de administrație al CMUE. Cu toate acestea, CMUE a susținut în esență că, întrucât funcționarul în cauză nu a obținut niciun beneficiu concret din calitatea sa de membru al comitetului de examinare, nu a existat niciun conflict de interese.

4.5 Ombudsmanul subliniază că articolul 41 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că "[o]rice persoană are dreptul de a beneficia, în ceea ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor și organelor Uniunii."În plus, Ombudsmanul observă că, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, respectarea drepturilor garantate de ordinea juridică comunitară în cadrul procedurilor administrative include, în special, obligația instituției competente de a examina cu atenție și imparțialitate toate aspectele relevante ale cazului individual (6). Ombudsmanul consideră că principiile bunei administrări impun instituțiilor și personalului comunitar nu numai să acționeze imparțial, ci și să își demonstreze imparțialitatea evitând orice acțiune care ar putea conduce la punerea în discuție în mod rezonabil a imparțialității lor (7). Într-un caz precum cel din speță, aceasta implică faptul că participarea la comitetul de examinare a unei persoane a cărei imparțialitate poate fi pusă în discuție în mod rezonabil trebuie considerată ca aducând atingere caracterului echitabil al procedurii administrative în cauză și, prin urmare, unui caz de administrare defectuoasă.

4.6 Ombudsmanul observă că decizia de a-l selecta sau nu pe dl S. pentru postul în cauză ar fi trebuit, în cele din urmă, să fie luată de directorul CMUE. Plângerea reclamantului din 5 ianuarie 2004 a fost înțeleasă ca fiind o plângere împotriva directorului. Astfel, domnul S. a participat efectiv la examinarea unei plângeri privind comportamentul agresiv și administrarea defectuoasă îndreptate împotriva unei persoane care ar fi trebuit eventual să ia în considerare posibilitatea de a o angaja în urma unei proceduri de recrutare care avea loc la momentul respectiv. În aceste condiții, Ombudsmanul consideră că imparțialitatea domnului S. ar putea fi pusă în mod rezonabil sub semnul întrebării și, prin urmare, că participarea sa la comitetul de examinare a subminat corectitudinea procedurii. Acesta a constituit un caz de administrare defectuoasă, iar Ombudsmanul face o observație critică în cele ce urmează.

Concluzie

Pe baza anchetelor Ombudsmanului cu privire la această plângere, se pare că nu a existat nicio administrare defectuoasă din partea Observatorului European al Fenomenelor Rasiste și Xenofobe („EUMC”) în ceea ce privește acuzațiile reclamantului de hărțuire, ocolire și lipsă de informații.

În ceea ce privește afirmațiile reclamantului (a) că nu i s-a permis să prezinte observații cu privire la declarația finală a directorului CMUE și (b) că a existat un conflict de interese în legătură cu faptul că un membru al comitetului de examinare care investighează cazul său în numele Consiliului de administrație al CMUE și-a depus candidatura pentru postul său în cadrul CMUE, este necesar să se facă următoarele observații critice:

1. Având în vedere constatările de la punctul 3 de mai sus, se pare că reclamantului nu i s-a oferit posibilitatea de a comenta declarațiile directorului cu privire la afirmațiile sale înainte ca ancheta în cauză să fie închisă, iar acest lucru a constituit un caz de administrare defectuoasă.
2. În ceea ce privește afirmația privind un conflict de interese, legată de faptul că un membru al comitetului de examinare, dl S., a solicitat postul reclamantului, Ombudsmanul observă că decizia de a-l selecta sau nu pe dl S. pentru postul în cauză ar fi trebuit, în cele din urmă, să fie luată de directorul CMUE. Plângerea reclamantului din 5 ianuarie 2004 a fost înțeleasă ca fiind o plângere împotriva directorului. Astfel, domnul S. a participat efectiv la examinarea unei plângeri privind comportamentul agresiv și administrarea defectuoasă îndreptate împotriva unei persoane care ar fi trebuit eventual să ia în considerare posibilitatea de a o angaja în urma unei proceduri de recrutare care avea loc la momentul respectiv. În aceste condiții, Ombudsmanul consideră că imparțialitatea domnului S. ar putea fi pusă în mod rezonabil sub semnul întrebării și, prin urmare, că participarea sa la comitetul de examinare a subminat corectitudinea procedurii. Acesta a constituit un caz de administrare defectuoasă.

Directorul Observatorului European al Fenomenelor Rasiste și Xenofobe va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.

Cu stimă,

 

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

---

(1) „Ombudsmanul nu poate fi sesizat cu o plângere privind raporturile de muncă dintre instituțiile și organele comunitare, pe de o parte, și funcționarii și ceilalți agenți ai acestora, pe de altă parte, decât în cazul în care persoana interesată a epuizat toate posibilitățile de depunere a cererilor și plângerilor administrative interne, în special procedurile menționate la articolul 90 alineatele (1) și (2) din Statutul funcționarilor (...)” (Decizia 94/262 din 9 martie 1994 a Parlamentului European privind statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului, Jurnalul Oficial 1994 L 113, p. 15).

(2) Jurnalul Oficial 1997, L 151, p. 1.

(3) „Ombudsmanul nu poate fi sesizat cu o plângere privind raporturile de muncă dintre instituțiile și organele comunitare, pe de o parte, și funcționarii și ceilalți agenți ai acestora, pe de altă parte, decât în cazul în care persoana interesată a epuizat toate posibilitățile de depunere a cererilor și plângerilor administrative interne, în special procedurile menționate la articolul 90 alineatele (1) și (2) din Statutul funcționarilor (...)” (Decizia 94/262 din 9 martie 1994 a Parlamentului European privind statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului, Jurnalul Oficial 1994 L 113, p. 15).

(4) A se vedea cauza T-242/97 Z./Parlamentul European, RecFP, 1999, p. IA-77; II-401, punctul 19.

(5) Cauza C-269/90 Technische Universität München/Hauptzollamt München-Mitte, Rec., 1991, p. I-5469, punctul 14.

(6) Cauza C-269/90 Technische Universität München/Hauptzollamt München-Mitte, Rec., 1991, p. I-5469, punctul 14.

(7) Decizia Ombudsmanului European privind plângerea 751/2000/(BB)IJH, punctul 4 din proiectul de recomandare menționat.