Strasbourg, 14 octombrie 2004

Stimată doamnă H.,

La 26 iunie 2003, ați înaintat Ombudsmanului European o plângere împotriva Comisiei Europene privind decizia Comisiei de a exclude anumite cheltuieli de la finanțarea comunitară. Această plângere a fost înregistrată cu numărul de referință 1219/2003/GG. La 23 iulie 2003 și la cererea mea, mi-ați transmis o serie de documente justificative.

La 25 iulie 2003, am transmis plângerea președintelui Comisiei Europene. Comisia a transmis avizul său la 17 noiembrie 2003. V-am transmis-o la 26 noiembrie 2003, cu invitația de a formula observații.

Prin scrisoarea din 28 noiembrie 2003, m-ați informat că problema ar trebui considerată ca fiind tratată. În răspunsul meu din 12 decembrie 2003, mi-am reînnoit invitația de a formula observații cu privire la avizul Comisiei și m-am oferit să vă acord o prelungire a termenului în acest sens. V-am rugat să contactați biroul meu până la 31 decembrie 2003, în cazul în care doriți să utilizați această ofertă. Cu toate acestea, nu s-a realizat un astfel de contact.

La 2 februarie 2004, am închis ancheta privind plângerea 1219/2003/GG printr-o decizie în care am constatat că ați renunțat la acest caz.

La 11 martie 2004, ofițerul dumneavoastră de presă a venit la Strasbourg pentru a discuta cazul cu serviciile din subordinea mea. Mi-a informat serviciile că doriți să reiau ancheta privind plângerea dumneavoastră.

Prin urmare, am decis să înregistrez din nou plângerea la referința menționată mai sus și să îmi continui ancheta. Din motive de economie procedurală, am considerat că ancheta ar trebui reluată din punctul în care s-a oprit cea anterioară, și anume după obținerea avizului Comisiei și după ce v-am oferit posibilitatea de a formula observații.

Pentru a putea soluționa plângerea în deplină cunoștință de cauză, am considerat că trebuie să obțin informații suplimentare cu privire la cererea care a dat naștere litigiului și cu privire la discuțiile referitoare la acest litigiu dintre Comisie și autoritățile germane. Având în vedere că ofițerul dumneavoastră de presă m-a informat că ministerul competent din Stuttgart este pregătit să transmită aceste documente la cerere, am scris ministerului la 7 aprilie 2004, solicitând o copie a acestor documente. Ați fost informat în consecință în aceeași zi.

La 25 mai 2004, ministerul mi-a trimis o copie a documentelor relevante.

Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Plângerea

Observații introductive

Reclamantul a depus pentru prima dată o plângere la Ombudsman în iunie 2003 (plângerea 1219/2003/GG). Plângerea a fost trimisă Comisiei pentru aviz, iar avizul Comisiei a fost apoi transmis reclamantului pentru a-i oferi posibilitatea de a formula observații. Răspunsul reclamantului a determinat Ombudsmanul să creadă că reclamantul a dorit să renunțe la plângerea sa. Cu toate acestea, pentru a evita orice neînțelegere, Ombudsmanul s-a adresat din nou reclamantului, reînnoindu-i invitația de a formula observații. În absența unui răspuns la prezenta scrisoare, Ombudsmanul și-a închis ancheta prin decizia din 2 februarie 2004 (1).

La 11 martie 2004, Ombudsmanul a fost informat că reclamantul dorea ca acesta să își reia ancheta cu privire la plângerea sa.

Prin urmare, Ombudsmanul a decis să înregistreze din nou plângerea cu o referință separată (760/204/GG) și să își continue ancheta. Din motive de economie procedurală, Ombudsmanul a considerat că ancheta ar trebui să fie reluată din punctul în care cea anterioară s-a oprit, și anume după ce a obținut avizul Comisiei și după ce i-a oferit reclamantului posibilitatea de a formula observații.

Reclamația

Regulamentul (CEE) nr. 2078/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 privind metodele de producție agricolă compatibile cu cerințele de protecție a mediului și de întreținere a spațiului rural (JO 1992, L 215, p. 85, Ediție specială, 03/vol. 17, p. 207) prevedea o schemă de ajutor pentru promovarea, printre altele, a extensificării agriculturii. Fermierii ar putea, de exemplu, să obțină un grant dacă „unitățile vită mare” (UVM) pe hectar nu depășesc o anumită cifră (1.4). Pentru a calcula cifra relevantă, regulamentul prevedea că „ecvidele în vârstă de peste șase luni” ar trebui să fie luate în considerare ca 1,0 UVM. Ovinele și caprinele au reprezentat 0,15 UVM.

Un fermier din zona Karlsruhe a solicitat un grant în temeiul regulamentului. Pământul lui se întindea pe trei hectare și avea patru cai și un măgar pitic. Fermierul a considerat că măgarul avea aproximativ mărimea unei oi. Prin urmare, acesta a calculat un total de 4,15 UVM și, prin urmare, o UVM medie pe hectar cu puțin sub pragul relevant de 1,4 UVM/hectar. Autoritatea competentă din zonă (Landwirtschaftsamt Wildberg) a examinat chestiunea și a ajuns la concluzia că o LSU de 0,16 era adecvată pentru măgarul pitic. Acest lucru a însemnat că pragul relevant a fost încă respectat.

O verificare ulterioară efectuată de Comisia Europeană a condus la concluzia că această abordare a fost incorectă, având în vedere că măgarul aparținea „ecvideelor” pentru care trebuia calculată o LSU de 1,0. Prin urmare, a fost solicitată înapoi subvenția care fusese plătită agricultorului în cauză. Potrivit reclamantului, suma relevantă s-a ridicat la 240 DM.

Potrivit reclamantului, președintele Regierungspräsidium Karlsruhe, Comisia efectuează controale prin sondaj în ceea ce privește subvențiile agricole acordate de statele membre. De exemplu, din 100 000 de cereri, aproximativ 400 sunt verificate. În cazul în care se dovedește că 40 din cele 400 de cereri verificate au fost aprobate în mod incorect, Comisia consideră că 10 % (40/400) din subvenția totală a fost plătită în mod incorect.

Potrivit reclamantului, Comisia a efectuat o singură verificare în contextul actual, și anume cea privind fermierul menționat mai sus. Dintre toate cererile verificate (și anume, una), s-a dovedit astfel că 100 % au fost tratate incorect. Reclamantul susține că, prin urmare, Comisia a concluzionat că întreaga subvenție acordată landului Baden-Württemberg (927 401 EUR) ar trebui retrasă începând cu anul următor. Potrivit reclamantului, mai multe căi de atac s-au dovedit a fi nereușite.

În plângerea sa, reclamanta a considerat, în esență, că este inechitabil și disproporționat să se pedepsească landul cu aproape 1 milion EUR din cauza unei singure erori privind o singură cerere.

INQUIRY

Avizul Comisiei

În avizul său, Comisia a formulat următoarele observații:

Plângerea se referea la excluderea de la finanțarea comunitară a cheltuielilor efectuate de Germania, în valoare de 927 401 EUR, prin Decizia 2003/364/CE a Comisiei din 15 mai 2003 de excludere de la finanțarea comunitară a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA)(2). Decizia de excludere a acestei sume de la finanțarea comunitară a devenit între timp definitivă, întrucât Germania, singura parte îndreptățită să conteste decizia, nu a considerat necesară introducerea unei acțiuni în fața Curții de Justiție.

În ceea ce privește fondul cauzei, Comisia a făcut trimitere la raportul final adoptat de organismul de conciliere la 22 octombrie 2002 și transmis autorităților germane la 24 octombrie 2002. Organismul de conciliere a fost instituit prin Decizia 94/442/CE a Comisiei din 1 iulie 1994 de instituire a unei proceduri de conciliere în contextul închiderii conturilor Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA), secțiunea Garantare (3). Misiunea sa era de a încerca să reconcilieze pozițiile divergente ale Comisiei și ale statului membru în cauză în ceea ce privește deciziile de refuz al finanțării comunitare în cadrul FEOGA – secțiunea Garantare.

Din acest raport reiese că autoritățile germane au considerat că eroarea care a fost comisă în cazul individual menționat în prezenta plângere este una „sistematică”, în timp ce Comisia a considerat că aceasta a constituit o eroare „aleatorie”. În cazul unei erori aleatorii constatate într-un eșantion, se presupune că eroarea se reproduce în mod proporțional în toate operațiunile din care a fost prelevat eșantionul. Dimpotrivă, o eroare sistematică, ale cărei motive pot fi determinate, poate fi evaluată în mod izolat, întrucât se presupune că afectează numai operațiunile vizate de această eroare.

Raportul organismului de conciliere constată că, în cursul audierii, autoritățile germane au recunoscut că, spre deosebire de declarațiile lor inițiale, eroarea nu a fost una izolată, ci că au fost detectate unele cazuri similare. În opinia Comisiei, acest lucru a confirmat caracterul „aleator” al erorii.

Organismul de conciliere a concluzionat că nu a fost în măsură să ajungă la un compromis între punctele de vedere ale celor două părți.

Comisia și-a menținut poziția în raportul său de sinteză din 28 februarie 2003 privind rezultatele controalelor efectuate.

În opinia Comisiei, abordarea sa a fost corectă, în conformitate cu principiile care guvernează auditul și motivată în mod corespunzător. Acesta a subliniat că organismul de conciliere nu a constatat nicio neregulă în ceea ce privește această abordare.

Comisia a adăugat că verificarea și închiderea conturilor se referea în mod necesar la un exercițiu bugetar anterior care a fost închis. În speță, era vorba despre cheltuieli efectuate în anul 2000. Prin urmare, corecția financiară privea trecutul, chiar dacă a fost efectuată într-o etapă ulterioară. Închiderea conturilor nu a avut repercusiuni automate asupra finanțării comunitare în exercițiile bugetare ulterioare. Cheltuielile efectuate în acești ani ulteriori au fost, la rândul lor, verificate ex post.

Observațiile reclamantului

Avizul Comisiei a fost transmis reclamantului pentru observații. În scrisoarea sa din 28 noiembrie 2003, reclamanta a menționat că nu contestă faptul că Comisia a acționat în mod corect din punct de vedere formal, dar nu a făcut alte observații cu privire la fondul avizului Comisiei.

Anchete suplimentare

După ce și-a reluat ancheta, Ombudsmanul a considerat că avea nevoie de informații suplimentare cu privire la cererea care a dat naștere litigiului și cu privire la discuțiile referitoare la acest litigiu dintre Comisie și autoritățile germane. Având în vedere că ofițerul de presă al reclamantului a informat Ombudsmanul că ministerul german competent, Ministerium für Ernährung und Ländlichen Raum din landul Baden-Württemberg, era pregătit să transmită aceste documente la cerere, Ombudsmanul a scris ministerului la 7 aprilie 2004, solicitând o copie a acestor documente.

La 25 mai 2004, ministerul a transmis Ombudsmanului o copie a documentelor relevante.

Documentele prezentate Ombudsmanului cuprind o copie a unei scrisori din 26 februarie 2004, în care ministerul a răspuns unui cetățean care și-a exprimat nemulțumirea cu privire la decizia Comisiei în cazul „măgarului pitic”. În această scrisoare, ministerul a explicat că deducerea care a fost cauzată în mod direct de eroarea care a fost făcută în ceea ce privește animalul menționat s-a ridicat la 858 646 DM. În plus față de alte erori minore (care altfel nu ar fi condus la o deducere), cheltuielile totale nepermise de Comisie s-au ridicat la 927 401 EUR sau 1 813 839 DM. Ministerul a remarcat că a fost luată în considerare posibilitatea de a contesta decizia Comisiei în fața Curții de Justiție. Cu toate acestea, a subliniat că, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție, Comisia trebuia doar să demonstreze că existau îndoieli rezonabile cu privire la exactitatea controalelor efectuate de autoritățile naționale. Ulterior, statul membru în cauză trebuia să prezinte dovezi detaliate pentru a respinge deficiențele evidențiate de Comisie. Ministerul a subliniat că acest lucru ar fi fost aproape imposibil în cazul de față, având în vedere că autoritățile landului au trebuit să trateze 54 000 de cereri privind programul relevant. Acesta a adăugat că, prin urmare, s-a decis să nu se introducă o acțiune împotriva deciziei Comisiei. Cu toate acestea, ministerul a subliniat că a prezentat Bundesratului german o inițiativă conform căreia guvernul federal ar trebui să încerce să convingă Comisia că sancțiunile impuse ar trebui să fie proporționale cu erorile sau plățile incorecte care au fost efectuate.

DECIZIA

1 Decizie pretins inechitabilă privind verificarea și închiderea conturilor

1.1 Prin Decizia 2003/364/CE din 15 mai 2003 de excludere de la finanțarea comunitară a anumitor cheltuieli efectuate de statele membre în cadrul secțiunii Garantare a Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA)4, Comisia Europeană a decis să excludă de la finanțarea comunitară cheltuielile efectuate de Germania în 2000 în valoare de 927 401 EUR. În plângerea sa adresată Ombudsmanului, reclamantul, președintele Regierungspräsidium Karlsruhe, a susținut că această decizie a fost inechitabilă și disproporționată, deoarece s-a bazat pe un singur caz în care suma în cauză a fost de 240 DM.

1.2 În avizul său, Comisia a explicat motivele deciziei sale și și-a exprimat opinia că abordarea sa a fost corectă, în conformitate cu principiile care reglementează auditul și motivată în mod corespunzător.

1.3 Ombudsmanul amintește că, în cauza în care a fost adoptată decizia Comisiei, era vorba despre o cerere de subvenție în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 2078/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 privind metodele de producție agricolă compatibile cu cerințele de protecție a mediului și de întreținere a spațiului rural (JO 1992, L 215, p. 85, Ediție specială, 03/vol. Acest regulament prevedea o schemă de ajutoare pentru promovarea, printre altele, a extensificării agriculturii. Fermierii ar putea, de exemplu, să obțină un grant dacă „unitățile vită mare” (UVM) pe hectar nu depășesc o anumită cifră (1.4). Pentru a calcula cifra relevantă, regulamentul prevedea că „ecvidele în vârstă de peste șase luni” ar trebui să fie luate în considerare ca 1,0 UVM. Este de necontestat faptul că, la momentul relevant, această categorie includea și măgarii. Ovinele și caprinele au reprezentat 0,15 UVM. Un fermier din zona Karlsruhe, al cărui teren se întindea pe 3 hectare și care solicitase o subvenție în temeiul regulamentului, deținea 4 cai și un măgar pitic. Având în vedere că măgarul avea aproximativ dimensiunea unei oi, acesta a calculat un total de 4,15 UVM și, prin urmare, o UVM medie pe hectar cu puțin sub pragul relevant de 1,4 UVM/hectar. Autoritatea competentă din zonă (Landwirtschaftsamt Wildberg) a examinat chestiunea și a ajuns la concluzia că o LSU de 0,16 era adecvată pentru măgarul pitic. Acest lucru a însemnat că pragul relevant a fost încă respectat. Greșeala a fost descoperită cu ocazia unui control ulterior, iar fermierului i s-a solicitat să ramburseze suma plătită în mod necuvenit (240 DM). Cu toate acestea, Comisia a considerat că eroarea relevantă era o eroare aleatorie constatată într-un eșantion și că trebuia să se presupună că aceasta se reproducea în mod proporțional în toate operațiunile din care a fost reținut eșantionul.

1.4 Ombudsmanul consideră că, la prima vedere, decizia Comisiei pare într-adevăr dificil de conciliat cu bunul simț. Faptul că o eroare privind o sumă relativ nesemnificativă ar trebui să conducă la nepermiterea unei sume substanțiale de bani (indiferent dacă ne bazăm pe suma totală de 927 401 euro sau pe suma de 858 646 DM care pare să se datoreze în mod direct erorii menționate) este surprinzător, cu atât mai mult cu cât este corect să se presupună că eroarea privind măgarul pitic este foarte probabil să fi fost singura de acest tip.

1.5 Cu toate acestea, Ombudsmanul observă că Comisia a explicat că a analizat problema dintr-o perspectivă diferită. Din această perspectivă, autoritățile naționale au comis o greșeală. Această eroare a fost descoperită atunci când s-a analizat un eșantion de aplicații relevante. Prin urmare, în opinia sa, Comisia era îndreptățită să presupună că au fost săvârșite și alte erori. Din punctul de vedere al Comisiei, nu era relevant faptul că eroarea din prezenta cauză privea un măgar pitic, ci că fusese săvârșită o eroare.

1.6 Ombudsmanul remarcă faptul că Curtea de Justiție a susținut în mod constant că, pentru a dovedi o încălcare a normelor privind organizarea comună a piețelor agricole, Comisia nu este obligată să demonstreze în mod exhaustiv că verificările efectuate de autoritățile naționale sunt inadecvate sau că datele prezentate de acestea sunt incorecte, ci să facă dovada unor îndoieli serioase și rezonabile din partea sa în ceea ce privește verificările sau datele. Această reducere a sarcinii probei care incumbă Comisiei este motivată de faptul că statul membru este cel mai în măsură să colecteze și să verifice datele necesare pentru închiderea conturilor FEOGA și, în consecință, îi revine sarcina de a prezenta elementele de probă cele mai detaliate și mai complete cu privire la exactitatea controalelor sau a datelor sale și, dacă este cazul, cu privire la inexactitatea declarațiilor Comisiei (a se vedea în special cauza C-278/98, Țările de Jos/Comisia, Rec., 2001, p. I-1501, punctele 39-41, și cauza C-329/00, Spania/Comisia, Rec., 2003, p. I-6103, punctul 68).

1.7 Ombudsmanul observă că autoritățile germane au acceptat, în cursul discuțiilor cu Comisia (în timpul audierii așa-numitului organism de conciliere), că, spre deosebire de declarațiile lor inițiale, eroarea nu a fost una izolată, ci că au fost detectate unele cazuri similare (deși nu referitoare la alți măgari pitici). În observațiile sale cu privire la aviz, reclamanta a acceptat faptul că Comisia a acționat în mod corect în termeni formali.

1.8 În aceste condiții, Ombudsmanul consideră că abordarea Comisiei în cazul de față nu constituie un caz de administrare defectuoasă.

1.9 Ombudsmanul consideră că este util să sublinieze că problema care a dat naștere acestui caz ar fi putut fi evitată, după toate probabilitățile, dacă regulamentul relevant ar fi luat în considerare posibilitatea ca solicitanții unei subvenții să dețină măgari pitici. El speră că acest lucru va fi luat în considerare de Comisie în viitoarele propuneri legislative în acest domeniu.

2 Concluzie

Pe baza anchetelor Ombudsmanului cu privire la această plângere, se pare că nu a existat nicio administrare defectuoasă din partea Comisiei Europene. Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul.

Președintele Comisiei Europene va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.

Cu stimă,

 

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

---

(1) Decizia este disponibilă pe site-ul Ombudsmanului (http://www.ombudsman.europa.eu/).

(2) JO 2003 nr. L 124, p. 45.

(3) JO 1994, L 182, p. 45.

(4) JO 2003 nr. L 124, p. 45.