Contextul

1. În septembrie 2022, Ombudsmanul a organizat o consultare publică privind transparența și participarea la procesul decizional al UE în domeniul mediului [1] Una dintre problemele aduse în atenția Ombudsmanului a vizat întârzierile și transparența limitată în gestionarea riscurilor prezentate de substanțele chimice periculoase de către Comisia Europeană [2].

2. Utilizarea substanțelor chimice în UE este reglementată de Regulamentul privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (denumit în continuare „Regulamentul REACH”).[3] Regulamentul REACH a fost conceput pentru a proteja sănătatea umană și mediul împotriva riscurilor pe care le pot prezenta substanțele chimice, prin transferarea sarcinii probei de la autoritățile de reglementare către industrie. Acesta obligă întreprinderile să genereze informații cu privire la substanțele chimice pe care le produc sau le importă în UE, în conformitate cu principiul „fără date, fără piață”[4].

3. Pe baza acestor informații, Comisia poate decide, printre altele, să restricționeze utilizarea anumitor substanțe deosebit de periculoase sau să supună utilizarea acestora unei autorizări prealabile. Astfel de substanțe deosebit de periculoase, denumite „substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită”, pot fi cancerigene, mutagene, toxice pentru reproducere sau pot avea proprietăți care perturbă sistemul endocrin. Ele pot fi, de asemenea, persistente, bioacumulative și toxice. Desemnarea unei substanțe drept „substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită” este rezultatul unei proceduri care implică o evaluare științifică aprofundată și, în cazul în care există avize divergente, necesită acordul unanim al membrilor „Comitetului statelor membre” al Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA).[5] Ulterior, Comisia poate include „substanțele care prezintă motive de îngrijorare deosebită” pe lista substanțelor a căror utilizare face obiectul unei autorizări prealabile [6].

4. Întreprinderile care doresc să utilizeze substanțe din această listă trebuie să depună cereri de autorizare la Comisie. În cererile lor de autorizare, întreprinderile trebuie să demonstreze fie că riscurile pentru sănătatea publică și pentru mediu care rezultă din utilizarea substanței relevante sunt controlate în mod adecvat („calea de control adecvată”)[7], fie că beneficiile socioeconomice ale utilizării sale continue depășesc riscurile și că nu există substanțe sau tehnologii alternative adecvate disponibile („calea socioeconomică”).[8]

5. Două comitete de experți ale ECHA, alcătuite din experți independenți [9], oferă Comisiei consiliere științifică și tehnică pentru a stabili dacă o cerere îndeplinește condițiile de autorizare: Comitetul pentru evaluarea riscurilor (CER) și Comitetul pentru evaluare socioeconomică (CASE). Pe baza acestui aviz, Comisia prezintă un proiect de decizie privind cererea de autorizare „Comitetului REACH”[10], care este alcătuit din reprezentanți ai statelor membre. Comitetul REACH trebuie să aprobe proiectul de decizie înainte ca acesta să poată fi adoptat de Comisie.

6. O societate care depune o cerere de autorizare a unei substanțe din lista de mai sus (a se vedea punctul 3 de mai sus) într-un termen specificat în Regulamentul REACH poate continua să utilizeze această substanță atât timp cât procesul decizional de autorizare este în curs de desfășurare. În această perioadă, condițiile suplimentare și modalitățile de monitorizare pe care Comisia le poate defini în decizia sa de autorizare nu sunt încă aplicabile. În plus, Comisia poate, în cele din urmă, să refuze acordarea autorizației, după ce a concluzionat că nu au fost îndeplinite condițiile legale.

7. Ca răspuns la consultarea publică a Ombudsmanului, i-au fost aduse la cunoștință preocupări cu privire la timpul necesar Comisiei pentru a finaliza procesele de gestionare a riscurilor în temeiul Regulamentului REACH. De asemenea, au fost exprimate preocupări cu privire la faptul că nu există suficiente informații în domeniul public care să permită publicului să înțeleagă cauzele întârzierilor.

8. Ombudsmanul solicitase deja Comisiei, în cadrul uneia dintre anchetele sale anterioare [11], să demonstreze „o mai mare urgență” și să își finalizeze mai rapid procesele decizionale privind gestionarea riscurilor prezentate de substanțele chimice periculoase. Pentru a atinge obiectivele fundamentale ale Regulamentului REACH, și anume protejarea sănătății umane și a mediului împotriva substanțelor chimice, este în interesul public ca acest regulament să fie pus în aplicare integral și în timp util.

9. În acest context, Ombudsmanul a decis să deschidă o anchetă din proprie inițiativă pentru a examina întârzierile în procedura Comisiei de acordare sau de refuzare a autorizațiilor în temeiul Regulamentului REACH și transparența acestei proceduri.

Anchetă

10. Ombudsmanul a solicitat mai întâi Comisiei să furnizeze date statistice cu privire la timpul necesar pentru finalizarea procedurii de autorizare [12]. De asemenea, Ombudsmanul a solicitat Comisiei informații cu privire la procesul pe care îl urmează atunci când decide cu privire la cererile de autorizare și la informațiile pe care le pune la dispoziție în mod proactiv cu privire la acest proces, inclusiv în „Registrul de comitologie”[13].

11. Echipa de anchetă a Ombudsmanului a organizat două reuniuni cu reprezentanți ai Comisiei pentru a discuta aceste aspecte [14].

12. Echipa de anchetă a  Ombudsmanului a examinat, de asemenea, dosarele referitoare la un eșantion de 12 cereri de autorizare prezentate Comisiei [15].

13. La 17 octombrie 2024, Ombudsmanul a emis o recomandare în acest caz [16].

14. La 30 ianuarie 2025, Comisia a răspuns recomandării Ombudsmanului [17].

Recomandarea Ombudsmanului

15. În recomandarea sa, Ombudsmanul a considerat că Comisia trebuie să demonstreze un simț adecvat al urgenței în examinarea cererilor de autorizare a unei „substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită”, având în vedere că o întreprindere care depune o cerere de autorizare poate, de obicei, să continue să utilizeze substanța atât timp cât procesul decizional este în curs.[18] Comisia ar trebui să facă tot posibilul pentru a evita situațiile în care întreprinderile utilizează „substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită”, deși nu este sigur dacă acestea îndeplinesc condițiile legale prevăzute în Regulamentul REACH.

16. Ombudsmanul a constatat că Comisia a înregistrat întârzieri semnificative în elaborarea deciziilor privind cererile de autorizare. Deși Regulamentul REACH stabilește un termen de trei luni pentru pregătirea de către Comisie a unui proiect de decizie de acordare sau de refuzare a autorizației ^[19], după primirea avizelor CER și CASE, Comisia are nevoie, în medie, de 14,5 luni pentru a face acest lucru în practică. Ulterior, discuțiile din cadrul Comitetului REACH durează mai multe luni sau chiar ani înainte de luarea deciziei privind autorizarea.

17. Comisia a încercat să justifice nerespectarea termenului legal de trei luni în ceea ce privește organizarea sa internă, creșterea semnificativă a numărului de cereri, complexitatea și incertitudinea informațiilor conținute în cereri, precum și timpul necesar pentru a verifica coerența avizelor CER și CASE și pentru a avea o viziune mai largă asupra acestora. Comisia a menționat divergențele frecvente dintre reprezentanții statelor membre în cadrul Comitetului REACH ca un element suplimentar care completează timpul necesar pentru finalizarea procedurii de autorizare.

18. Ombudsmanul nu a fost convins de poziția Comisiei potrivit căreia nu putea respecta termenul legal de trei luni pentru elaborarea unei decizii după primirea avizelor CER și CASE.

19.  În primul rând, Ombudsmanul a considerat că organizarea internă a Comisiei - inclusiv două departamente ale Comisiei cu responsabilitate comună pentru elaborarea deciziilor și proceduri interne de consultare bine stabilite - nu poate justifica nerespectarea termenelor legale.

20. În al doilea rând, Ombudsmanul a observat că jurisprudența recentă privind sarcina probei în procedura de autorizare clarifică modul în care Comisia ar trebui să abordeze incertitudinile din informațiile furnizate de solicitanți. Instanțele UE au anulat recent deciziile prin care Comisia a acordat autorizații de utilizare a anumitor substanțe, în pofida informațiilor insuficiente privind nivelul de risc prezentat de aceste substanțe și existența unor soluții alternative.[20] În conformitate cu această jurisprudență, sarcina probei în ceea ce privește respectarea condițiilor legale de autorizare revine solicitanților [21].

21. În opinia Ombudsmanului, Comisia ar trebui să se asigure că cererile care conțin informații insuficiente sunt respinse cu promptitudine, astfel încât întreprinderile care au depus cererile respective să nu mai poată utiliza substanțele periculoase în UE.

22. Acest lucru este cu atât mai important cu cât Comisia se confruntă cu un număr semnificativ de cereri. În acest context, Ombudsmanul a fost preocupat de faptul că verificarea inițială de către CER și CASE a informațiilor furnizate în cereri constă doar în a verifica, în cuvintele Comisiei, dacă „toate căsuțele au fost bifate”, în timp ce Regulamentul REACH impune comitetelor să verifice dacă „cererea include toate informațiile” relevante pentru evaluare [22]. Ombudsmanul a observat că nu se poate exclude faptul că unii solicitanți exploatează posibilitatea de a continua să utilizeze substanțe periculoase prin depunerea unor cereri incomplete. Pe baza consultării unui eșantion de dosare de autorizare, Ombudsmanul și-a exprimat îngrijorarea cu privire la îndoielile serioase cu privire la faptul că solicitanții și-au îndeplinit sarcina probei care le revenea, în loc să fie soluționați de la început. Ombudsmanul a observat că Comisia ar putea lua în considerare posibilitatea de a solicita CER și CASE să îi semnaleze orice cerere care conține informații insuficiente într-un stadiu incipient, astfel încât să permită Comisiei să respingă cu promptitudine aceste cereri.

23. În al treilea rând, Ombudsmanul a observat că, la elaborarea deciziilor de autorizare, Comisia se bazează pe avizele CER și CASE, care sunt, în principiu, suficiente pentru a fundamenta proiectul de decizie al Comisiei. Acest lucru a fost confirmat de orientările interne ale Comisiei pentru elaborarea deciziilor de către cele două departamente ale sale, pe care Comisia le-a comunicat Ombudsmanului. În conformitate cu aceste orientări, cele două departamente ar trebui, în principiu, să urmeze avizele CER și CASE. Jurisprudența prevede că Comisia nu se poate abate de la aceste avize decât dacă obține un „aviz suplimentar din partea aceluiași comitet sau a altor elemente de probă, a căror valoare probantă este cel puțin proporțională cu cea a avizului în cauză”[23]. Ombudsmanul a înțeles, pe baza explicațiilor Comisiei, că Comisia nu a utilizat încă această posibilitate de a-și baza proiectele de decizii pe „alte elemente de probă”. În acest context, este greu de înțeles cum pot exista dezacorduri sistemice între departamentele Comisiei care să dureze luni de zile, cu atât mai puțin ani de zile.

24. Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul a constatat că nerespectarea sistemică de către Comisie a termenului legal de trei luni pentru prezentarea proiectelor de decizii Comitetului REACH constituie administrare defectuoasă.

25. Ombudsmanul a recomandat Comisiei:

• (i) să își revizuiască procedurile interne;
• (ii) să aplice regula conform căreia este la latitudinea solicitanților să demonstreze că au îndeplinit condițiile legale pentru obținerea autorizației, furnizând suficiente informații;
• (iii) să se asigure că cererile care conțin informații insuficiente sunt respinse cu promptitudine, astfel încât întreprinderile care au depus cererile respective să nu mai poată utiliza substanțele periculoase în UE.

26. În ceea ce privește transparența lucrărilor Comitetului REACH, Ombudsmanul a considerat că publicul trebuie să fie în măsură să examineze cauzele întârzierilor în procedura de autorizare și să tragă la răspundere actorii relevanți, nu numai Comisia, ci și reprezentanții statelor membre în cadrul Comitetului REACH. Ea a reamintit Comisiei că documentele produse în contextul procesului de autorizare în temeiul Regulamentului REACH ar trebui să beneficieze de un acces mai larg al publicului la documentele care conțin informații despre mediu [24] și că orice acorduri de confidențialitate cuprinse în regulamentul de procedură al comitetelor de „comitologie” nu prevalează asupra legislației UE privind accesul public la documente [25], astfel cum au confirmat instanțele UE [26].

27. Ombudsmanul a constatat că, în prezent, Comisia nu publică informații care să permită publicului să înțeleagă cauzele termenelor excesive din cadrul procedurii de autorizare, inclusiv atunci când acestea se datorează dezacordurilor dintre actorii implicați. În special, procesele-verbale sumare ale reuniunilor Comitetului REACH nu reflectă situația actuală a dosarelor individuale și motivele posibilelor întârzieri. Acest lucru împiedică publicul să îi tragă la răspundere pe cei responsabili pentru întârzieri. Ombudsmanul a constatat că acest lucru constituie un caz de administrare defectuoasă și a recomandat în mod corespunzător Comisiei să publice procese-verbale sumare mai substanțiale ale reuniunilor Comitetului REACH.

Avizul Comisiei

28. În avizul său privind recomandarea Ombudsmanului, Comisia și-a confirmat angajamentul față de transparență și a fost de acord să furnizeze rezumate mai substanțiale ale reuniunilor Comitetului REACH.

29. Comisia a recunoscut, de asemenea, întârzierile în procedura de autorizare.

30. Cu toate acestea, Comisia nu a fost de acord cu analiza Ombudsmanului cu privire la principalele cauze care au condus la întârzieri. În special, Comisia nu a fost de acord cu faptul că una dintre aceste cauze este modul în care a aplicat sarcina probei și „clemența Comisiei față de solicitanți, astfel încât să se evite refuzul autorizațiilor atunci când cererile sunt incomplete sau atunci când solicitantul nu și-a îndeplinit sarcina probei.” Potrivit Comisiei, „aceasta nu corespunde practicii puse în aplicare până în prezent”. Comisia a afirmat că „nu mai include măsuri menite să remedieze principalele deficiențe ale cererilor de autorizare (și anume, care afectează condițiile de acordare a unei autorizații) care ar fi trebuit, în schimb, să conducă la un refuz al autorizației. Comisia și-a înăsprit abordarea în consecință după această jurisprudență... În ceea ce privește cazurile noi, Comisia nu mai introduce astfel de măsuri, de exemplu remedierea unei evaluări defectuoase a riscurilor sau analiza alternativelor”.

31. În ceea ce privește înțelegerea principalelor cauze ale întârzierilor, Comisia a subliniat, în primul rând, un „aflux uriaș de cereri” care a fost „neprevăzut și nici ECHA, nici Comisia nu au capacitatea de a face față acestuia, ceea ce a condus la întârzieri și întârzieri nedorite”, în special din cauza „includerii în lista de autorizare a substanțelor cu utilizări pe scară largă care acoperă multe sectoare industriale”. În acest context, Comisia a afirmat că are nevoie de mai mult timp pentru a verifica soliditatea și exhaustivitatea avizelor CER și CASE pentru a asigura coerența deciziilor sale și egalitatea de tratament a solicitanților.

32. Comisia a susținut, de asemenea, că nu poate respinge mai multe cereri pentru a atenua întârzierile, deoarece, în aproape toate cererile prelucrate până în prezent, avizele CER și CASE au fost pozitive. Comisia este preocupată de faptul că un refuz în astfel de cazuri ar ajunge să fie contestat în justiție. În plus, Comisia a furnizat exemple de cazuri recente în care a propus refuzuri Comitetului REACH, pentru a demonstra disponibilitatea Comisiei de a pune în aplicare sarcina probei [27].

33. În al doilea rând, Comisia a susținut că jurisprudența recentă a contribuit la întârzieri, deoarece punerea sa în aplicare a necesitat o analiză aprofundată și discuții între departamentele Comisiei și membrii Comitetului REACH, inclusiv o reevaluare aprofundată a tuturor cererilor în curs. De asemenea, Comisia a trebuit să ofere unor solicitanți posibilitatea de a furniza elemente lipsă în cererile lor, care s-au dovedit a fi incomplete în lumina noii jurisprudențe.

34. În al treilea rând, potrivit Comisiei, discuțiile preliminare cu membrii Comitetului REACH pot contribui în mod semnificativ la întârzieri. Comisia a afirmat că „poziționarea statelor membre și probabilitatea unui sprijin cu majoritate calificată sunt elemente-cheie luate în considerare de Comisie în identificarea măsurilor/dispozițiilor specifice din decizii înainte de a prezenta noi proiecte ”.

35. În general, Comisia a considerat că sistemul de autorizare în temeiul Regulamentului REACH s-a dovedit a fi prea împovărător pentru a-și atinge în mod eficient și eficace obiectivele preconizate, în special pentru substanțele cu utilizări pe scară largă. Comisia a considerat că restricționarea utilizării substanțelor poate fi mai puțin împovărătoare decât adăugarea „substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită” pe lista substanțelor care fac obiectul autorizării, deoarece restricțiile se aplică fără a fi necesar ca întreprinderile să depună cereri de autorizare sau derogări suplimentare. În prezent, Comisia este mai prudentă în ceea ce privește adăugarea de noi substanțe pe lista substanțelor care fac obiectul autorizării.

Evaluarea Ombudsmanului în urma recomandării

36. Ombudsmanul este foarte preocupat de întârzierile înregistrate în procedura de autorizare în temeiul Regulamentului REACH, pe care ancheta sa le-a evidențiat.

37. Ceea ce înseamnă aceste întârzieri este că substanțele chimice deosebit de periculoase pot continua să fie disponibile pe piața UE, chiar dacă se poate dovedi că autorizația nu ar trebui acordată deloc sau că ar trebui acordată numai în condiții și în cadrul unor mecanisme de monitorizare specifice.

38. Prin urmare, aceste întârzieri constituie un risc grav pentru sănătatea publică și pentru mediu.

39. De asemenea, acestea pot submina interesele întreprinderilor ale căror activități economice pot fi perturbate din cauza incertitudinii persistente cu privire la acordarea sau nu a unei autorizații. Confruntată cu aceste provocări, Comisia ar trebui să facă tot posibilul pentru a prezenta un plan clar privind modul de abordare a întârzierilor.

40. Prin recomandarea sa, Ombudsmanul a îndemnat Comisia să abordeze cu prioritate întârzierile. Mai precis, Ombudsmanul a solicitat Comisiei să își revizuiască procedurile interne îndelungate și să examineze orice deficiențe în aplicarea sarcinii probei.

41. Deși a recunoscut în avizul său întârzierile în procedura de autorizare, Comisia nu a fost de acord cu Ombudsmanul în ceea ce privește cauzele acestora. În special, Comisia a insistat asupra faptului că cauzele reale ale întârzierilor sunt independente de voința sa și a menționat, în acest sens, numărul mare de cereri, complexitatea acestora, necesitatea de a pune în aplicare hotărârile judecătorești privind sarcina probei și discuțiile îndelungate din cauza divergențelor de poziție dintre membrii Comitetului REACH.

42. Oricare ar fi meritele explicațiilor Comisiei menționate mai sus, Ombudsmanul consideră că Comisia ar fi trebuit să se implice mai mult în recomandările sale. În special, în avizul său, Comisia:

• nu a dat curs recomandării Ombudsmanului de a-și revizui procedurile interne îndelungate, în special modul în care a alocat responsabilitățile serviciilor sale;
• a furnizat informații inconsecvente și incomplete cu privire la practica sa de asigurare a respectării sarcinii probei atunci când evaluează cererile de autorizare și  
• nu a prezentat un plan clar și cuprinzător cu privire la modul de abordare a problemei întârzierilor în procedura de autorizare.

I. Revizuirea procedurilor interne

43. În primul rând, Comisia nu a abordat deloc deficiențele din procedurile sale interne de redactare a deciziilor de autorizare. Deși Ombudsmanul nu are rolul de a informa Comisia cu privire la modul exact de organizare a procedurilor sale interne, acesta își reiterează opinia potrivit căreia organizarea internă a Comisiei nu poate justifica nerespectarea termenelor stricte prevăzute de lege.

II. Practica de aplicare a sarcinii probei

44. În al doilea rând, în ceea ce privește practica Comisiei de a impune sarcina probei în evaluarea cererilor de autorizare, Comisia a susținut, pe de o parte, că nu a fost prea „îngăduitoare” față de solicitanți în ceea ce privește sarcina probei. Pe de altă parte, aceasta a recunoscut că „nu mai” urmărește „să remedieze principalele deficiențe ale cererilor [...] care afectează condițiile de acordare a unei autorizații [...] și care ar fi trebuit, în schimb, să conducă la un refuz al autorizației”. În plus, Comisia a afirmat că jurisprudența recentă privind sarcina probei a declanșat schimbări substanțiale în practica sa, inclusiv necesitatea de a reevalua toate cererile în curs și de a solicita informații suplimentare din partea unor solicitanți. Potrivit Comisiei, punerea în aplicare a acestei jurisprudențe a contribuit în mod substanțial la întârzieri. În același timp, Comisia a afirmat că recomandarea Ombudsmanului privind sarcina probei „se referă, într-o anumită măsură, la practici/abordări care sunt deja puse în aplicare de Comisie”.

45. Deși Comisia a recunoscut că și-a schimbat practica de aplicare a sarcinii probei, rămâne neclar în ce măsură consideră că practica sa anterioară a contribuit la întârzieri și, în caz afirmativ, modul în care se preconizează că noua sa abordare le va reduce.

46. În acest context, Comisia pare, de asemenea, să nu fie de acord cu recomandarea Ombudsmanului de a se asigura că cererile care conțin informații insuficiente trebuie respinse cu promptitudine pentru a reduce întârzierile globale. Comisia pare să fie deosebit de preocupată de contestarea în justiție a deciziilor sale de către societățile cărora li se pot refuza autorizațiile, în pofida concluziilor pozitive ale CER și CASE. Comisia a remarcat, în acest context, că CER și CASE prezintă, de obicei, concluzii pozitive cu privire la cereri.

47. În această privință, Ombudsmanul observă că Comisia nu este obligată să respecte concluziile CER și CASE.^[28] Mai degrabă, Comisia trebuie să ia în considerare întregul corp de informații raportate în avizele CER și CASE. Aceasta include orice informații furnizate de statele membre sau de părți terțe [29] și, în special, orice incertitudini evidențiate de CER și CASE ^[30] sau contradicții în informațiile disponibile [31]. De fapt, instanțele UE au anulat recent deciziile de autorizare ale Comisiei care au urmat concluziilor (pozitive) ale CER și CASE, fără a lua suficient în considerare incertitudinile raportate în avizele lor ^[32]. În cazul în care există probleme în ceea ce privește claritatea și coerența avizelor CER și CASE, astfel cum a semnalat Comisia ^[33], Comisia ar trebui să ia măsuri sistemice pentru a aborda aceste probleme împreună cu ECHA.

III. Răspunsul Comisiei la întârzierile din cadrul procedurii de autorizare

48. Comisia nu a prezentat în avizul său un plan clar și cuprinzător cu privire la modul de abordare a provocării reprezentate de întârzierile în procedura de autorizare.

49. După cum s-a menționat mai sus, Comisia și-a concentrat avizul pe justificarea motivului pentru care procedura de autorizare s-a dovedit a fi prea împovărătoare din cauza unor factori pe care nu îi poate controla, referindu-se în special la creșterea semnificativă a numărului de cereri, la complexitatea acestora, la necesitatea de a pune în aplicare hotărârile judecătorești privind sarcina probei și la discuțiile îndelungate din cauza divergențelor de poziție dintre membrii Comitetului REACH.

50. Ombudsmanul ia act de faptul că Comisia a menționat deja acești factori în răspunsurile sale scrise și în timpul reuniunilor cu echipa de anchetă a Ombudsmanului. Ea nu contestă faptul că este posibil ca acești factori să fi contribuit la întârzierile în redactarea de către Comisie a deciziilor de autorizare în trecut. Cu toate acestea, Ombudsmanul își menține opinia exprimată în recomandarea sa potrivit căreia acești factori nu pot justifica întârzierile [34].

51. În ceea ce privește în special divergențele de poziție dintre membrii Comitetului REACH, Ombudsmanul dorește să adauge că rolul Comisiei este de a elabora o decizie de autorizare pe baza tuturor elementelor furnizate de comitetele CER și CASE ale ECHA. Ulterior, Comitetul REACH are rolul de a discuta și de a vota proiectul de decizie al Comisiei. Acest proces ar trebui să se desfășoare într-un mod pe deplin transparent, astfel încât cetățenii să poată trage la răspundere Comisia și reprezentanții lor naționali în cadrul Comitetului REACH.

52. Deși Ombudsmanul salută faptul că Comisia a acceptat recomandarea sa de a publica rezumate mai substanțiale ale reuniunilor Comitetului REACH, acesta este preocupat de practica Comisiei de a solicita opinii preliminare ale statelor membre cu privire la dosare specifice înainte de finalizarea proiectelor sale de decizii. În avizul său, Comisia a afirmat că pozițiile preliminare ale statelor membre și probabilitatea rezultată de a obține sprijin sunt elemente-cheie în procesul de elaborare a deciziilor de către Comisie. Cu toate acestea, în contextul respectării unor termene legale clare și stricte impuse de Regulamentul REACH, această practică, în ansamblu, poate contribui efectiv la întârzierile în procesul de elaborare, făcând, în același timp, întregul proces mai puțin transparent.

53. Astfel, opinia Ombudsmanului este că discuțiile preliminare cu membrii Comitetului REACH nu ar trebui să aducă atingere sarcinii principale a Comisiei de a evalua cererile în mod obiectiv și imparțial, pe baza avizelor CER și CASE, respectând în același timp termenul legal strict de trei luni.

54. În cazul în care, la sfârșitul acestui proces, unele state membre refuză să aprobe un proiect de decizie pregătit de Comisie, cetățenii UE ar trebui să fie pe deplin informați cu privire la acest lucru și, prin urmare, ar trebui să li se permită să controleze comportamentul reprezentanților lor și să îi tragă la răspundere.

55. Ca răspuns la întârzierile înregistrate în procedura de autorizare, Comisia a informat Ombudsmanul că optează din ce în ce mai mult pentru restricții, în loc să supună substanțele unei autorizări prealabile. Comisia a făcut referire, de asemenea, la viitoarea revizuire a Regulamentului REACH. Ombudsmanul consideră că efectele acestor măsuri sunt prea nesigure în această etapă pentru a constitui un răspuns satisfăcător la provocările cu care se confruntă în prezent Comisia.

56. Ombudsmanul reamintește că lista substanțelor care fac obiectul autorizării prealabile joacă un rol important în gestionarea riscurilor prezentate de substanțele chimice în UE, stabilită prin Regulamentul REACH. Prin urmare, Comisia nu ar trebui să încerce să evite adăugarea de noi substanțe pe această listă din motive de eficiență administrativă sau de oportunitate.

57. În ceea ce privește viitoarea modificare a Regulamentului REACH, până la și cu excepția cazului în care o astfel de modificare are loc, Comisia nu ar trebui să dea impresia că încearcă să prelungească termenele legale stricte actuale pentru a prezenta un proiect de decizie Comitetului REACH în așteptarea unor modificări viitoare în ceea ce privește procesul său decizional intern. În stadiul actual al legislației, un proces decizional în timp util privind riscurile generate de substanțele chimice periculoase este esențial pentru protecția sănătății publice și a mediului. Pe baza anchetei sale, Ombudsmanul consideră că actualul termen statutar de trei luni pentru elaborarea deciziilor este fezabil, având în vedere că proiectele de decizii ale Comisiei se bazează pe avize cuprinzătoare ale comitetelor CER și CASE ale ECHA.

58. Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul își menține constatarea privind administrarea defectuoasă.

59.  Niciunul dintre argumentele invocate de Comisie în avizul său nu poate fi invocat pentru a justifica întârzierile grave ale procedurii de autorizare în temeiul Regulamentului REACH. Deși nu a fost de acord cu analiza Ombudsmanului cu privire la cauzele întârzierilor, Comisia nu a furnizat un aviz semnificativ și coerent cu privire la toate aspectele recomandării Ombudsmanului, inclusiv neprezentarea unui plan clar și cuprinzător cu privire la modul de abordare a provocării reprezentate de întârzierile în procedura de autorizare.

Concluzii

Pe baza anchetei, Ombudsmanul închide acest caz cu următoarele concluzii:

Comisia a acceptat recomandarea Ombudsmanului de a publica rezumate mai substanțiale ale reuniunilor Comitetului REACH.

Comisia a acceptat parțial recomandarea Ombudsmanului de a aplica regula potrivit căreia este la latitudinea solicitanților să demonstreze că au îndeplinit condițiile legale pentru obținerea autorizației de utilizare a unei substanțe chimice deosebit de periculoase. În același timp, Comisia nu a acceptat recomandarea Ombudsmanului de a se asigura că cererile care conțin informații insuficiente sunt respinse cu promptitudine.

Comisia nu a dat curs recomandării Ombudsmanului de a-și revizui procedura internă de tratare a cererilor de autorizare.

Ombudsmanul consideră că Comisia nu a prezentat un plan clar și cuprinzător cu privire la modul de abordare a provocării reprezentate de întârzieri, inclusiv o revizuire a propriului său rol în cadrul Comitetului REACH. Prin urmare, Ombudsmanul menține constatarea administrării defectuoase în ceea ce privește nerespectarea sistemică de către Comisie a termenului legal de trei luni pentru prezentarea proiectelor de decizii Comitetului REACH.

Comisia va fi informată cu privire la această decizie.

Teresa Anjinho Ombudsmanul
European

Strasbourg, 27 iunie 2025

 

[1] https://www.ombudsman.europa.eu/en/public-consultation/en/160313

[2] Răspunsul la întrebarea nr. 5 din https://www.ombudsman.europa.eu/en/doc/correspondence/en/169594.

[3] Regulamentul 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), JO L 396/1, text consolidat la adresa: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A02006R1907-20140410.

[4] Articolul 5 din Regulamentul REACH.

[5] Articolul 59 din Regulamentul REACH.

[6] Articolul 58 din Regulamentul REACH.

[7] Articolul 60 alineatul (2) din Regulamentul REACH.

[8] Articolul 60 alineatul (4) din Regulamentul REACH.

[9] Articolul 85 alineatul (7) din Regulamentul REACH.

[10] Articolul 64 alineatul (8) și articolul 133 alineatul (3) din Regulamentul REACH.

[11] Decizia Ombudsmanului European de închidere a anchetei din proprie inițiativă OI/2/2016/RH privind întârzierile înregistrate de

Comisia Europeană, în prelucrarea dosarelor privind toxicitatea pentru reproducere a substanțelor chimice, punctul 27,

https://www.ombudsman.europa.eu/en/decision/en/81645.

[12] A se vedea răspunsurile scrise ale Comisiei: https://www.ombudsman.europa.eu/en/doc/correspondence/en/174970 și https://www.ombudsman.europa.eu/en/doc/correspondence/en/189320.

[13] https://ec.europa.eu/transparency/comitology-register/screen/committees/C34200/consult?lang=en.

[14] A se vedea rapoartele acestor reuniuni: https://www.ombudsman.europa.eu/en/doc/inspection-report/en/178826 și https://www.ombudsman.europa.eu/en/doc/inspection-report/en/191331.

[15] A se vedea cererea de inspecție (anexa 1), https://www.ombudsman.europa.eu/en/doc/correspondence/en/178825.

[16] Recomandare privind gestionarea riscurilor prezentate de substanțele chimice periculoase de către Comisia Europeană (cazul OI/2/2023/MIK), https://www.ombudsman.europa.eu/en/recommendation/en/194088.

[17] https://www.ombudsman.europa.eu/en/doc/correspondence/en/199074.

[18] Articolul 58 alineatul (1) litera (c) punctul (ii) din Regulamentul REACH. Termenul pentru depunerea unei cereri de invocare a dreptului de utilizare continuă este de 18 luni înainte de așa-numita „data expirării”, de la care sunt interzise introducerea pe piață și utilizarea substanței.

[19] Articolul 64 alineatul (8) din Regulamentul REACH.

[20] Hotărârea din 7 martie 2019, cauza T-837/16, Suedia/Comisia, https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf;jsessionid=7294BECA711A439D8C6681EA7E8E8E49?text=&docid=211428&pageIndex=0&doclang=en&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=1396235, astfel cum a fost confirmată prin Hotărârea din 25 februarie 2021, cauza C-389/19 P, https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=238162&pageIndex=0&a;docmplang=en&mode=lst&dir&ampa;coc&ampaprim;c&ampamp;138;14mpamp; și hotărârea din 20 aprilie 2023, cauza C-144/21, Parlamentul/Comisia, https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf;jsessionid=88F010BC9D2D47DC02B61F64F40F6FD4?text=&docid=272682&pageIndex=0&doclang=en&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&doclang=en&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=2524212.

[21] Cauza T-837/16, Suedia/Comisia, punctul 79; Cauza C-144/21, Parlamentul/Comisia, punctul 46.

[22] Articolul 64 alineatul (3) din Regulamentul REACH.

[23] Cauza T-837/16, Suedia/Comisia, punctul 69.

[24] Articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului, JO L 264/13, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A32006R1367.

[25] Recomandarea Ombudsmanului European în cauza 2142/2018/TE privind refuzul Comisiei Europene de a acorda acces la pozițiile statelor membre referitoare la un document de orientare privind evaluarea riscurilor pesticidelor asupra albinelor, https://www.ombudsman.europa.eu/en/recommendation/en/113624.

[26] Hotărârea din 14 septembrie 2022, cauzele conexate T-371/20 și T-554/20, Pollinis France/Comisia, punctul 96, https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=265442&pageIndex=0&doclang=en&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=13008442, astfel cum a fost confirmată prin Hotărârea din 16 ianuarie 2025, cauza C-726/22 P, Comisia/Pollinis, https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=294251&pageIndex=0&doclangen&mode=lst&irdir=&ampa;ococ&aprimă;c&docid=14251&ampamp;13.

[27] Comisia a menționat în avizul său privind recomandarea Ombudsmanului (pagina 3, nota de subsol 5): „SD_Gruppo Colle, SD_Ormezzano, CTPhT_DEZA, CTPhT_Bilbaina, Lead sulfochromate yellow and Lead chromate molybdate sulfate red_DCC. Maastricht B.V., MOCA_REACHLaw. DEHP_Deza (ultimele două decizii nu au fost adoptate întrucât solicitanții și-au retras cererile).”

[28] Cauza T-837/16, Suedia/Comisia, punctul 66.

[29] Cauza T-837/16, Suedia/Comisia, punctele 12-15 și 92. Articolul 64 alineatul (3) din Regulamentul REACH prevede că „fiecare comitet ține seama, de asemenea, de orice informații transmise de terți” în cadrul consultării publice, astfel cum se prevede la articolul 62 alineatul (2).

[30] Cauza C-144/21, Parlamentul/Comisia, în special punctele 62-68 și 85 și 107-110 și 124.

[31] Cauza T-837/16, Suedia/Comisia, punctul 85.

[32] Cauza T-837/16, Suedia/Comisia, punctele 92-94; Cauza C-144/21, Parlamentul/Comisia, punctele 71-85.

[33] Comisia a susținut că trebuie să verifice dacă avizele CER și CASE sunt „complete, coerente și relevante”. Cauza T-837/16, Suedia/Comisia, punctul 68.

[34] Recomandarea Comisiei Europene privind gestionarea riscurilor prezentate de substanțele chimice periculoase (cazul OI/2/2023/MIK), https://www.ombudsman.europa.eu/en/recommendation/en/194088, punctele 26-40.