Contextul

1. Ombudsmanii naționali și regionali din cadrul Rețelei europene a ombudsmanilor pot solicita Ombudsmanului European răspunsuri scrise la întrebări privind legislația UE și interpretarea acesteia, inclusiv la cele care apar în tratarea cazurilor specifice.

2. La 9 decembrie 2024, Ombudsmanul Comunității germanofone din Belgia a transmis o astfel de întrebare Ombudsmanului European. Întrebarea se referă la interpretarea Regulamentului 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială [1] în ceea ce privește prestațiile pentru copii.

3. Ombudsmanul Comunității germanofone din Belgia se ocupă de mai mulți ani de un caz privind o familie care a primit alocații familiale din partea Belgiei și a Comunității germanofone. Familia locuiește în Belgia, dar tatăl lucrează în Germania. Mama era șomeră și a primit prestații de șomaj pentru o perioadă în Belgia. Familia se confruntă în prezent cu o cerere de recuperare a alocațiilor pentru copii plătite pentru o perioadă de 18 luni, deoarece autoritatea belgiană competentă consideră că a stabilit în mod eronat că era responsabilă pentru alocațiile pentru copii și că acestea ar fi trebuit să fie plătite de Germania.

4.  Prin urmare, întrebarea a urmărit să clarifice care stat membru trebuie să plătească prestații pentru copii în situații transfrontaliere similare și în ce condiții statele membre pot recupera fonduri de la familii, în special în situațiile în care statul membru însuși a stabilit în mod eronat că este responsabil pentru plata prestațiilor pentru copii.

Întrebările adresate Comisiei

5. Pe baza interogării, Ombudsmanul a adresat Comisiei următoarele întrebări:

1) Ar putea Comisia să clarifice ce stat membru trebuie să plătească prestații pentru copii în situația în care (i) o familie locuiește într-un stat membru (Belgia) în care mama are dreptul la prestații de șomaj și (ii) tatăl lucrează într-un alt stat membru (Germania)?

Prestațiile de șomaj ale mamei pot fi considerate „drepturi disponibile în temeiul unei activități salariate sau independente” în sensul articolului 68 alineatul (1) litera (b) punctul (i)[2] din Regulamentul nr. 883/2004?

2) Având în vedere că Germania acceptă să plătească prestații pentru copii numai pentru cele șase luni care precedă cererea, cum ar trebui să se aplice articolul 68 alineatul (3) litera (b)[3] din Regulamentul 883/2004 în cazul în care un alt stat membru (Belgia) a plătit deja prestația pentru mai mult de șase luni (deși Germania ar fi trebuit să plătească)?

Care sunt implicațiile pentru o eventuală recuperare de către autoritățile statului membru care a plătit prestații pentru copii pentru o perioadă mai mare de șase luni (deși un alt stat membru ar fi trebuit să plătească) de la beneficiar sau de la statul membru care ar fi trebuit să plătească? Poate Belgia sau Comunitatea germanofonă din Belgia să solicite rambursarea din partea Germaniei?

3) În măsura în care autoritățile statelor membre pun în aplicare dreptul Uniunii și acționează în cadrul domeniului său de aplicare, dreptul Uniunii oferă o protecție suplimentară persoanelor care au primit prestații familiale pentru perioade lungi de timp cu bună-credință și care se confruntă brusc cu cereri de recuperare pe baza faptului că autoritățile statelor membre consideră că au stabilit în mod eronat statul membru care ar trebui să plătească - cum ar fi protecția proprietății (articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene) și a drepturilor dobândite, principiile neretroactivității, încrederii legitime, securității juridice, proporționalității și bunei administrări?

Răspunsul Comisiei

6. Ca răspuns la prima întrebare, Comisia a afirmat că:

• Sistemul belgian de prestații familiale este un sistem bazat pe reședință, ceea ce înseamnă că toți copiii care locuiesc în Belgia au dreptul la prestații familiale. Comunitatea germanofonă din Belgia este competentă pentru plata prestațiilor familiale pentru copiii care locuiesc în Comunitatea germanofonă.
• Articolul 68 alineatul (1) din Regulamentul 883/2004 conține norme specifice de prioritate atunci când prestațiile familiale sunt acordate pentru aceeași perioadă și pentru aceiași copii în temeiul legislației a mai mult de un stat membru, de exemplu pentru că ambii părinți lucrează în state membre diferite sau pentru că familia își are reședința într-un stat membru cu un regim bazat pe reședință în timp ce lucrează într-un alt stat membru.
• În temeiul acestor norme de prioritate, dreptul la o prestație familială disponibilă pe baza unei activități salariate sau independente are prioritate față de un drept disponibil pe baza primirii unei pensii și a unui drept disponibil pe baza reședinței. În cazul drepturilor disponibile în două state membre pe baza unei activități salariate sau independente, statul membru în care își au reședința copiii este principalul competent, cu condiția ca unul dintre părinți să lucreze acolo [articolul 68 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din Regulamentul 883/2004].
• În temeiul articolului 11 alineatul (2)[4] din Regulamentul 883/2004, se consideră că o persoană care primește o prestație în numerar ca urmare sau ca o consecință a activității sale salariate sau independente desfășoară activitatea respectivă. Prin urmare, se consideră că o persoană care primește o prestație de șomaj desfășoară o activitate profesională. În consecință, pentru aplicarea regulilor de prioritate pentru plata prestațiilor familiale în temeiul articolului 68 din Regulamentul 883/2004, primirea unei prestații de șomaj trebuie considerată un drept disponibil pe baza unei activități salariate sau independente .
• Pe baza informațiilor furnizate, Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune din cadrul Comisiei Europene concluzionează că:

1. Comunitatea germanofonă din Belgia, în care își are reședința familia, este astfel competentă în mod prioritar să plătească prestațiile familiale pentru perioada în care mama copiilor primește prestații de șomaj în Belgia.
2. În temeiul articolului 68 alineatul (2)[5] din Regulamentul 883/2004, statul membru care are competență secundară, în acest caz Germania, trebuie să plătească un supliment diferențial în cazul în care cuantumul prestațiilor acordate în temeiul legislației sale este mai mare decât cuantumul prestațiilor familiale acordate de statul membru care are competență principală.

7. Ca răspuns la a doua întrebare, Comisia a afirmat că:

• Din răspunsul la prima întrebare, și anume că Comunitatea germanofonă este în primul rând competentă pentru plata prestațiilor familiale, rezultă că întrebările privind plata și recuperarea retroactivă (a treia întrebare) nu mai sunt relevante. Cu toate acestea, din motive de exhaustivitate, Comisia și-a prezentat opiniile cu privire la această chestiune.
• În temeiul articolului 68 alineatul (3) din Regulamentul nr. 883/2004, atunci când o instituție care primește o cerere de prestații familiale consideră că nu este competentă în mod prioritar, aceasta trebuie să transmită fără întârziere cererea instituției competente a cărei legislație se aplică în mod prioritar. Această din urmă instituție tratează cererea ca și cum i-ar fi fost prezentată direct, iar data la care o astfel de cerere a fost prezentată primei instituții este considerată ca fiind data creanței sale față de instituția prioritară.
• La 25 aprilie 2024, Curtea de Justiție a pronunțat o hotărâre [6] în care a afirmat că articolul 68 alineatul (3) din Regulamentul 883/2004 este completat de articolul 81 [7]. Aceasta a făcut trimitere la jurisprudența sa anterioară [8], în care a afirmat că „obiectivul articolului 81 din Regulamentul 883/2004 este de a facilita circulația lucrătorilor migranți prin simplificarea formalităților administrative pe care aceștia trebuie să le respecte, având în vedere complexitatea procedurilor administrative existente în diferitele state membre, și de a împiedica privarea persoanelor în cauză de drepturile lor din motive pur formale [9]”. Curtea a statuat, de asemenea, că „articolul 81 [...] se aplică în cazul în care o cerere de alocație pentru copii este depusă de un lucrător migrant la autoritățile unui stat membru care nu este competent să soluționeze cererea în temeiul normelor privind conflictul de legi prevăzute de regulamentul respectiv”[10].
• Pe baza acestei jurisprudențe, Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune a Comisiei (´s Directorate-General Employment, Social Affairs and Inclusion) consideră că o instituție cu competență principală pentru plata prestațiilor familiale, care aplică o legislație națională care limitează plata retroactivă la un număr limitat de luni înainte de depunerea cererii, cum ar fi legislația germană în cauză, nu poate aplica această dispoziție și, prin urmare, nu poate restricționa plata retroactivă a prestațiilor familiale în cazul în care o instituție dintr-un alt stat membru a primit o cerere pentru care aceasta din urmă nu este competentă în primul rând, în măsura în care sunt respectate toate celelalte condiții de formă și de fond impuse de legislația statului membru cu prioritate.

8. În ceea ce privește a treia întrebare, Comisia a afirmat că:

• Curtea de Justiție a statuat că articolul 68 din Regulamentul 883/2004 nu permite instituției unui stat membru a cărui legislație nu are prioritate să solicite persoanei în cauză rambursarea (parțială) a prestațiilor plătite în statul membru respectiv, pe baza existenței unui drept la prestațiile respective prevăzut de legislația unui alt stat membru aplicabilă cu prioritate [11].
• Statul membru care a plătit prestații familiale în mod necuvenit deoarece a considerat în mod eronat că legislația sa era aplicabilă cu prioritate poate solicita rambursarea prestațiilor familiale plătite în mod necuvenit de la instituția cu competență principală, în conformitate cu articolul 60 alineatul (5)[12] din Regulamentul 987/2009 [13].

9. Comisia a concluzionat că, în opinia sa și având în vedere informațiile furnizate, autoritățile comunității germanofone din Belgia sunt responsabile pentru plata prestațiilor familiale unei familii care are reședința pe teritoriul său și în cazul în care unul dintre părinți primește prestații de șomaj în temeiul legislației belgiene, iar celălalt părinte desfășoară o activitate profesională în Germania.

Concluziile Ombudsmanului European

10. Ombudsmanul consideră că problemele ridicate în interogare au fost clarificate în mod corespunzător. Prin urmare, Ombudsmanul închide interogarea.

Ombudsmanul Comunității germanofone din Belgia și Comisia vor fi informate cu privire la acest raport.

Rosita Hickey
Director de Anchete

Strasbourg, 20.3.2025

[1] Regulamentul 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A02004R0883-20190731&qid=1736262044384

[2] Articolul 68 alineatul (1) litera (b) punctul (i) prevede:

„1. În cazul în care, în aceeași perioadă și pentru aceiași membri de familie, prestațiile sunt prevăzute de legislația mai multor state membre, se aplică următoarele reguli de prioritate:

(b) în cazul prestațiilor plătibile de mai multe state membre pe aceeași bază, ordinea de prioritate se stabilește pe baza următoarelor criterii subsidiare:

(i) în cazul drepturilor disponibile pe baza unei activități salariate sau independente: locul de reședință al copiilor, cu condiția să existe o astfel de activitate și, în plus, dacă este cazul, cuantumul cel mai ridicat al prestațiilor prevăzute de legislațiile contradictorii. În acest din urmă caz, costul prestațiilor se repartizează în conformitate cu criteriile stabilite în regulamentul de punere în aplicare;”

[3] Articolul 68 alineatul (3) litera (b) prevede:

„3. În cazul în care, în temeiul articolului 67, o cerere de prestații familiale este depusă la instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație este aplicabilă, dar nu în temeiul unui drept de prioritate, în conformitate cu alineatele (1) și (2) din prezentul articol:

(b) instituția competentă a statului membru a cărui legislație este aplicabilă cu prioritate tratează această cerere ca și cum i-ar fi fost prezentată direct, iar data la care o astfel de cerere a fost prezentată primei instituții este considerată data creanței sale față de instituția prioritară.”

[4] Articolul 11 alineatul (2) are următorul cuprins:

„În sensul prezentului titlu, se consideră că persoanele care beneficiază de prestații în numerar ca urmare sau ca o consecință a activității lor salariate sau independente desfășoară activitatea menționată. Această dispoziție nu se aplică pensiilor de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de urmaș, nici pensiilor pentru accidente de muncă sau boli profesionale, nici prestațiilor de boală în numerar care acoperă tratamentul pe o perioadă nelimitată.”

[5] Articolul 68 alineatul (2) are următorul cuprins:

„În cazul cumulului de drepturi, prestațiile familiale se acordă în conformitate cu legislația desemnată ca având prioritate în conformitate cu alineatul (1). Drepturile la prestații familiale în temeiul altor legislații sau legislații contradictorii se suspendă până la valoarea prevăzută de prima legislație și se acordă un supliment diferențial, dacă este necesar, pentru suma care depășește această valoare. Cu toate acestea, nu este necesar să se prevadă un astfel de supliment diferențial pentru copiii care au reședința într-un alt stat membru atunci când dreptul la prestația în cauză se întemeiază numai pe reședință.”

[6] Hotărârea Curții din 25 aprilie 2024, L/Familiankasse Sachsen der Bundesagentur für Arbeit, C-36/23: https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=285191&pageIndex=0&doclang=EN&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=20149469

[7] Articolul 81 are următorul cuprins:

„Orice cerere, declarație sau cale de atac care ar fi trebuit depusă, în aplicarea legislației unui stat membru, într-un anumit termen la o autoritate, instituție sau tribunal din statul membru respectiv este admisibilă dacă este depusă în același termen la o autoritate, instituție sau tribunal corespondent din alt stat membru. Într-un astfel de caz, autoritatea, instituția sau tribunalul care primește cererea, declarația sau calea de atac o transmite fără întârziere autorității, instituției sau tribunalului competent din primul stat membru, fie direct, fie prin intermediul autorităților competente din statele membre în cauză. Data la care astfel de cereri, declarații sau căi de atac au fost înaintate autorității, instituției sau tribunalului celui de al doilea stat membru se consideră ca fiind data depunerii lor la autoritatea, instituția sau tribunalul competent.”

[8] Hotărârea Curții din 29 septembrie 2022, FS/Chief Appeals Officer și alții, C-3/21: https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=266564&pageIndex=0&doclang=EN&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=20153614

[9] Punctul 26.

[10] Punctul 27.

[11] Hotărârea Curții din 25 aprilie 2024, L/Familiankasse Sachsen der Bundesagentur für Arbeit, C-36/23. Curtea de Justiție a statuat:

„Articolul 68 din Regulamentul ... 883/2004 [...] privind coordonarea sistemelor de securitate socială, care stabilește reguli de prioritate în cazul cumulului prestațiilor familiale, trebuie interpretat în sensul că, deși nu permite instituției unui stat membru a cărui legislație nu are prioritate [...] să solicite persoanei interesate rambursarea parțială a unor astfel de prestații plătite în acest stat membru, ca urmare a existenței unui drept la prestațiile menționate prevăzut de legislația unui alt stat membru aplicabilă cu prioritate, în cazul în care nicio prestație familială nu a fost stabilită sau plătită în acest alt stat membru, permite totuși acestei instituții să solicite instituției competente cu titlu principal rambursarea cuantumului prestațiilor care îl depășește pe cel pe care este obligată să îl ramburseze [...]”

[12] Articolul 60 alineatul (5) are următorul cuprins:

„În cazul în care instituția care a furnizat prestații cu titlu provizoriu a plătit mai mult decât suma pentru care este responsabilă în ultimă instanță, aceasta poate solicita rambursarea excedentului de la instituția cu responsabilitate principală, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 73 din regulamentul de punere în aplicare.”

[13] Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A02009R0987-20180101&qid=1740997969849