Contextul: Transparența legislativă în UE

1. Accesul public în timp util la documentele legislative este esențial pentru ca cetățenii să își exercite dreptul prevăzut în tratat de a participa la viața democratică a UE [1] prin examinarea tuturor informațiilor care stau la baza unui act legislativ ^[2]. Transparența legislativă permite, de asemenea, publicului să tragă la răspundere legiuitorii UE pentru acțiunile lor.

2. Principiul transparenței legislative este consacrat în tratatele UE [3] și se reflectă în legislația UE privind accesul public la documente (Regulamentul 1049/2001)[4], care prevede că „documentele legislative” trebuie să fie direct accesibile publicului, cu excepția cazului în care divulgarea lor ar submina unul sau mai multe interese publice sau private protejate în mod explicit [5].

3. În conformitate cu Regulamentul 1049/2001 și cu jurisprudența consacrată, „documentele legislative” sunt documente întocmite de instituțiile UE sau primite de la terți în cursul procedurilor de adoptare a actelor legislative și, în sens mai larg, acte care sunt obligatorii din punct de vedere juridic pentru sau în statele membre ale UE [6]. Jurisprudența UE a stabilit că „documentele legislative” constituie nu numai documente întocmite sau primite de instituțiile UE după adoptarea unei propuneri legislative, ci și documente întocmite sau primite de Comisia Europeană, în calitate de „participant-cheie în procesul legislativ”[7], în contextul pregătirii unei propuneri legislative [8].

4. Regulamentul 1049/2001 prevede că cererile de acces public ar trebui tratate „cu promptitudine”. Există un termen de 15 zile lucrătoare pentru decizia unei instituții, atât cu privire la cererea inițială de acces, cât și cu privire la cererile ulterioare de reexaminare („cereri de confirmare”), în cazul în care instituția a refuzat inițial accesul (integral). Fiecare termen poate fi prelungit în „cazuri excepționale” cu încă 15 zile lucrătoare, ceea ce înseamnă că instituțiile UE trebuie să ia o decizie, în etapa inițială și în etapa de confirmare, în termen de maximum 30 de zile lucrătoare.

5. Deși Regulamentul 1049/2001 stabilește o listă exhaustivă de excepții de la dreptul de acces public la documente, aceste excepții trebuie interpretate și aplicate în mod strict.[9] Accesul public poate fi refuzat numai în cazurile în care divulgarea documentelor ar implica un risc previzibil, real și specific în mod rezonabil pentru interesele protejate în mod explicit prin Regulamentul 1049/2001 [10].

6. În cazul documentelor legislative, aceste excepții trebuie interpretate „cu atât mai strict”[11] pentru a asigura cel mai înalt standard de transparență a acestor documente. Cu excepția cazului în care se pot demonstra dovezi tangibile, concrete și specifice [12] ale unor circumstanțe excepționale, instituțiile UE sunt obligate din punct de vedere juridic să divulge cu promptitudine documentele legislative solicitate.

7. În plus, în ceea ce privește unele dintre excepțiile de la accesul public - cum ar fi necesitatea de a proteja un proces decizional în curs, consultanța juridică sau interesele comerciale - în cazul în care există un interes public puternic pentru divulgare, acest lucru poate prevala asupra excepțiilor [13].

Ancheta din proprie inițiativă

8. Ombudsmanul a solicitat în mod constant o mai mare transparență a procesului legislativ al UE. Ea continuă să primească plângeri privind refuzurile de a acorda acces public la documentele legislative și timpul necesar pentru divulgarea acestora. În multe astfel de cazuri, Ombudsmanul a constatat administrarea defectuoasă sau a criticat instituțiile pentru timpul necesar pentru prelucrarea cererilor și pentru modul în care acestea au aplicat excepțiile la accesul public [14].

9. În acest context, Ombudsmanul a lansat această anchetă din proprie inițiativă pentru a examina, din punct de vedere sistemic, practicile celor trei instituții în tratarea cererilor de acces public la documentele legislative. În special, Ombudsmanul a încercat să examineze dacă instituțiile aplică pe deplin jurisprudența extinsă a UE privind Regulamentul 1049/2001, conform căreia documentele legislative beneficiază de cel mai înalt standard de transparență.

10. Într-o primă etapă, Ombudsmanul a solicitat Parlamentului, Consiliului și Comisiei să furnizeze informații cu privire la răspunsurile lor la cererile de acces public referitoare la adoptarea următoarelor trei acte legislative:

• Actul legislativ privind piețele digitale [15];
• Revizuirea Directivei privind sistemul de comercializare a certificatelor de emisii [16]; și
• Directiva privind salariul minim.[17]

11. Ombudsmanul a ales aceste trei acte legislative deoarece se refereau la aspecte importante care suscitau un interes public semnificativ în rândul diferitelor categorii de părți interesate în ceea ce privește noile tehnologii, acțiunile climatice, precum și inegalitatea socială și economică.

12. Parlamentul a informat Ombudsmanul [18] că a primit doar cinci cereri de acces public care intră în domeniul de aplicare al anchetei.[19] Ombudsmanul a considerat că acest număr redus de cereri nu este reprezentativ și, prin urmare, nu și-a continuat ancheta privind practicile Parlamentului.

13. Pe baza informațiilor furnizate de Consiliu [20] și de Comisie [21], Ombudsmanul a încercat să inspecteze un eșantion din răspunsurile sale la cererile de acces public. În câteva dosare referitoare la Comisie, echipa de anchetă a Ombudsmanului a examinat, de asemenea, documentele pe care Comisia le-a identificat ca intrând în domeniul de aplicare al cererilor.

Răspunsuri la solicitările examinate de Ombudsman

Informații generale

14. Consiliul a identificat 101 cereri inițiale de acces public la documente legislative și trei cereri de confirmare relevante pentru această anchetă. De asemenea, a furnizat informații cu privire la numărul de documente pe care le-a divulgat (integral sau parțial) sau pe care a refuzat să le divulge. Aceste informații arată că Consiliul a divulgat integral documente legislative ca răspuns la majoritatea cererilor de acces public [22].

15. Echipa de anchetă a Ombudsmanului a inspectat un eșantion de răspunsuri inițiale furnizate de Consiliu (47 de răspunsuri), astfel cum se explică în graficul de mai jos. Toate cele trei „decizii de confirmare” emise de Consiliu fuseseră deja examinate de Ombudsman în contextul anchetelor anterioare bazate pe plângeri, astfel încât acestea nu au fost examinate din nou în contextul prezentei anchete [23].

16. Comisia a identificat 58 de răspunsuri inițiale și cinci decizii de confirmare relevante pentru această anchetă.

17. În majoritatea cazurilor, astfel cum se arată în graficul de mai jos, Comisia a acordat acces parțial la documentele legislative solicitate, și anume doar la unele dintre documentele solicitate, sau acces la părți din (unele dintre) documente.

18. Echipa de anchetă a Ombudsmanului a inspectat toate cele 58 de răspunsuri inițiale și cinci decizii de confirmare furnizate de Comisie. Echipa de anchetă a inspectat, de asemenea, documente care intră în domeniul de aplicare al mai multor cereri.

Timpul necesar pentru a răspunde la cereri

19. Potrivit datelor pe care le-a furnizat, Consiliul a fost, în medie, în măsură să respecte termenul legal de 15 zile lucrătoare pentru prelucrarea cererilor de acces public la documentele legislative care intră în domeniul de aplicare al prezentei anchete.

20. Potrivit datelor rezultate din răspunsurile furnizate de Comisie, aceasta din urmă ar fi tratat cu întârziere mai mult de jumătate din cererile în litigiu. În etapa inițială, în nouă cazuri, a existat o întârziere - după expirarea termenului prelungit - de mai puțin de 15 zile lucrătoare. În șapte cazuri, a existat o întârziere de 15-30 de zile lucrătoare. În opt cazuri, a existat o întârziere de 30-45 de zile lucrătoare. În trei cazuri, a existat o întârziere mult mai semnificativă, de aproximativ 60, 90 și 120 de zile lucrătoare.  În etapa de confirmare, Comisia a înregistrat întârzieri la fel de semnificative.

Excepții de la accesul public invocate de Consiliu și de Comisie

21. Atunci când a refuzat accesul public (integral), Consiliul a invocat necesitatea de a proteja (i) procesele decizionale în curs [24]; și (ii) consultanță juridică și proceduri judiciare [25].

22. Comisia a invocat necesitatea de a proteja (i) procesele decizionale în curs; (ii) interesele comerciale [26]; și (iii) date cu caracter personal.[27] În câteva cazuri, Comisia a invocat și alte excepții.

23. Graficul de mai jos prezintă excepțiile de la accesul public invocate de Consiliu și de Comisie în răspunsurile inițiale și în deciziile de confirmare examinate în contextul prezentei anchete [28].

24. Consiliul și Comisia nu au identificat un interes public superior care să justifice divulgarea în niciunul dintre cazuri.

Argumentele Consiliului

25. Consiliul a invocat excepția privind protecția unui proces decizional în curs în 32 de cazuri . Documentele solicitate în aceste cazuri se refereau la întrebările și observațiile statelor membre cu privire la propunerile legislative, la avizele Serviciului său juridic și la activitatea grupurilor sale de pregătire sau la negocierile dintre Consiliu și Parlament.

26. Consiliul a susținut în esență că:

• documentele solicitate conțin poziții preliminare și interne;
• chestiunile abordate în aceste documente au fost complexe și controversate;
• divulgarea acestor documente ar putea expune personalul și membrii săi la presiuni externe;
• divulgarea acestor documente ar putea diminua șansele de a se ajunge la acorduri în cadrul Consiliului și cu Parlamentul cu privire la propunerile legislative în cauză.

27. În 14 cazuri, Consiliul a invocat excepția legală privind protecția consultanței juridice pentru a refuza accesul public la avizele Serviciului său juridic.

28. Aceasta a susținut că acest aviz a fost adresat membrilor Consiliului și că divulgarea sa ar supune membrii Serviciului său juridic unor presiuni externe, subminând astfel capacitatea Consiliului de a obține în viitor consultanță juridică sinceră, obiectivă și cuprinzătoare. Consiliul a susținut, de asemenea, că divulgarea avizelor juridice ar submina capacitatea Serviciului său juridic de a apăra actele Consiliului în fața instanțelor UE.

Argumentele Comisiei

29. Comisia s-a întemeiat pe excepția privind protecția unui proces decizional în curs în 15 cazuri pentru a refuza accesul public la evidențele schimburilor cu reprezentanții de interese și cu statele membre, precum și la alte documente elaborate de serviciile Comisiei în pregătirea unei propuneri legislative sau în cursul procedurii legislative.

30. Refuzând accesul, Comisia a susținut în esență că:

• documentele solicitate conțin opinii preliminare, redactate pentru uz intern, iar conținutul lor ar putea să se schimbe în continuare;
• Comisia are nevoie de un spațiu de reflecție pentru a explora toate opțiunile posibile, iar divulgarea documentelor ar putea descuraja personalul său să își exprime opiniile în mod sincer în viitor;
• publicul ar interpreta greșit opiniile preliminare cuprinse în documentele întocmite într-un stadiu incipient al procesului decizional, iar divulgarea timpurie ar putea duce la speculații;
• divulgarea documentelor solicitate ar expune Comisia la presiuni externe;
• propunerile legislative la care se refereau documentele au fost extrem de sensibile.

31. În unele cazuri, Comisia a aplicat această excepție fără a furniza nicio altă justificare în afară de faptul că procedura decizională relevantă era în curs de desfășurare.

32. Comisia s-a bazat, de asemenea, pe excepția privind protecția intereselor comerciale pentru a refuza accesul public la schimburile cu părți terțe (adesea mari societăți tehnologice) și la comunicările acestora care fac lobby pentru modificarea proiectului de act legislativ privind piețele digitale.

33. În aceste cazuri, Comisia a susținut că documentele solicitate „conțin informații referitoare la strategiile de afaceri, situația concurențială de pe piață și alte interese comerciale ale întreprinderilor, inclusiv proprietatea intelectuală” sau „informații strategice [...] privind funcționarea și dezvoltarea activităților acestora”. În plus, Comisia a susținut că informațiile nu aparțin domeniului public și sunt cunoscute doar de un număr limitat de persoane. În unele cazuri, Comisia a afirmat, de asemenea, că documentele solicitate conțin „opiniile” și „pozițiile” părților terțe.

34. De asemenea, Comisia a invocat excepția privind protecția consultanței juridice în trei cazuri pentru a refuza accesul la documentele care conțin avizul Serviciului său juridic. Acesta a susținut că divulgarea documentelor relevante ar dezvălui „evaluări juridice cu caracter preliminar destinate discuțiilor interne [...]”, subminând astfel interesul Comisiei de a „solicita consiliere juridică și de a primi consiliere sinceră, obiectivă și cuprinzătoare”. Comisia a făcut referire, de asemenea, la riscul de litigii în ceea ce privește temeiul juridic al Actului legislativ privind piețele digitale.

35. În câteva cazuri, Comisia a invocat alte excepții, cum ar fi protecția interesului public în ceea ce privește relațiile internaționale.

Evaluarea Ombudsmanului

36. Ombudsmanul a examinat (A) timpul necesar Consiliului și Comisiei pentru a răspunde cererilor de acces public la documentele legislative, (B) dacă instituțiile au luat în considerare, în evaluările lor, natura legislativă a documentelor, (C) modul în care Consiliul și Comisia au aplicat excepțiile de la accesul public și (D) dacă au evaluat existența unui interes public superior, după caz.

 A. Timpul necesar pentru a răspunde cererilor de acces la documentele legislative

37. Ombudsmanul salută faptul că, în general, Consiliul a respectat termenele legale atunci când a răspuns la cererile de acces public la documentele legislative.

38. Ombudsmanul este preocupat de întârzierile înregistrate de Comisie în tratarea cererilor de acces public. Inspecția documentelor a arătat că Comisia a respectat termenele legale pentru tratarea cererilor de acces public doar în aproximativ jumătate din cazurile examinate în contextul prezentei anchete. În cealaltă jumătate, răspunsul Comisiei a fost întârziat, cu o întârziere semnificativă de peste 30 de zile lucrătoare în 40 % din cazurile întârziate.

39. Este esențial să se asigure accesul la documentele legislative în timp util, deoarece acest lucru permite publicului să înțeleagă alegerile făcute de instituțiile UE în cursul procesului legislativ și să încerce să influențeze aceste alegeri [29].

40. Astfel, atunci când tratează cererile de acces public la documentele legislative, instituțiile UE trebuie să respecte termenele legale, obligația lor de a trata cererile „cu promptitudine” și obligația lor de a oferi acces public „în timp util” pentru a permite solicitanților să participe la procesul legislativ.

41. Ombudsmanul a constatat deja într-o anchetă anterioară că întârzierile sistemice și semnificative în prelucrarea cererilor de acces public constituie administrare defectuoasă și a îndemnat Comisia să îmbunătățească în mod prioritar modul în care tratează cererile de acces public [30].

B. Luarea în considerare a naturii legislative a documentelor solicitate 

42. În răspunsurile inspectate la cererile de acces la documente, nici Consiliul, nici Comisia nu au afirmat în mod explicit că documentele solicitate sunt de natură legislativă. Ca atare, nu este clar în ce măsură instituțiile au luat în considerare în evaluările lor faptul că documentele sunt „documente legislative”, cărora li se aplică cel mai înalt standard de transparență.

43. În răspunsurile lor de refuz al accesului, ambele instituții se referă, de regulă, la excepțiile de la accesul public din Regulamentul 1049/2001, fără a lua în considerare jurisprudența conform căreia aceste excepții trebuie interpretate și aplicate în mod strict și, în ceea ce privește documentele legislative, „cu atât mai strict”.

44. În conformitate cu Regulamentul 1049/2001 și cu jurisprudența aferentă, atunci când evaluează cererile de acces public la documente, instituțiile UE trebuie să ia în considerare dacă documentele solicitate sunt de natură legislativă și, în caz afirmativ, să aplice cel mai înalt standard de transparență. Pe baza răspunsurilor verificate ale Consiliului și Comisiei, nu este clar dacă cele două instituții fac acest lucru. În opinia Ombudsmanului, răspunsurile instituțiilor ar trebui să precizeze în mod explicit dacă documentele solicitate sunt „documente legislative”. Acest lucru ar asigura solicitanții că instituțiile au luat în considerare natura documentelor solicitate. De asemenea, aceasta ar putea face instituțiile mai conștiente și mai sensibile la obligația lor de a pune în aplicare cel mai înalt standard de transparență și de a interpreta excepțiile de la accesul public în mod deosebit de strict în ceea ce privește documentele legislative. Ombudsmanul va face o sugestie corespunzătoare de îmbunătățire mai jos.

C. Aplicarea excepțiilor de la accesul public la documentele legislative

45. În ansamblu, Consiliul și Comisia au divulgat un număr mare de documente legislative. În plus, atunci când a invocat anumite excepții de la accesul public, Comisia a ocultat doar informații limitate, acordând astfel un acces public larg la documentele solicitate. În special, atunci când a invocat protecția datelor cu caracter personal, Comisia a ocultat, în principiu, numai datele cu caracter personal ale personalului său, în timp ce reclamanții nu și-au exprimat niciun interes cu privire la aceste date.

46. Cu toate acestea, această anchetă a identificat, de asemenea, probleme grave în ceea ce privește modul în care Consiliul și Comisia aplică anumite excepții pentru a refuza accesul public la documentele legislative, care sunt rezumate mai jos. O evaluare mai detaliată a modului în care Consiliul și Comisia aplică aceste excepții este prevăzută în anexă.

 1. Lipsa unor dovezi concrete privind riscul

47. În majoritatea răspunsurilor inspectate prin care se refuză accesul publicului pentru a proteja procesele decizionale în curs și consultanța juridică, atât Consiliul, cât și Comisia invocă riscuri generice care, în opinia lor, ar rezulta din divulgarea documentelor în cauză. De exemplu, ambele instituții se referă la:

• provocări în ceea ce privește ajungerea la un acord politic cu privire la propunerile legislative în cadrul instituțiilor UE și între statele membre;
• „presiunea externă” exercitată asupra instituțiilor;
• necesitatea de a păstra un spațiu intern de reflecție;
• eventualele neînțelegeri publice pe care documentele divulgate le-ar putea cauza; și/sau
• sensibilitatea propunerilor legislative în cauză;
• provocări în ceea ce privește primirea de consiliere juridică obiectivă, în viitor, cu privire la propunerile legislative care ridică probleme juridice.

48. Riscurile generice invocate constituie elemente standard ale oricărei legiferări democratice, iar instanțele Uniunii au respins în mod regulat astfel de argumente în circumstanțe similare [31]. Ca atare, ele nu pot justifica în sine nedivulgarea, cu atât mai mult atunci când documentele în cauză sunt de natură legislativă. În cazul în care o instituție a UE nu poate furniza nicio dovadă concretă a unui risc specific, real și previzibil în mod rezonabil pentru interesele protejate de excepția (excepțiile) invocată (invocate), documentele solicitate trebuie divulgate.

49. Nefurnizarea de către Consiliu și Comisie a unor exemple specifice și a unor dovezi concrete privind riscul divulgării, mai degrabă decât a unor simple argumente generice, în ceea ce privește anumite categorii de documente legislative legate de procesele decizionale în curs, este în contradicție cu jurisprudența aplicabilă, potrivit căreia instituțiile UE trebuie să efectueze o evaluare specifică și individuală a documentelor solicitate [32]. Ombudsmanul va face o sugestie corespunzătoare de îmbunătățire mai jos.

2. Aplicarea prea largă a excepției privind interesul comercial

50. Comisia a primit un număr substanțial de observații din partea părților terțe interesate, cum ar fi marile întreprinderi tehnologice, în pregătirea propunerii sale de act legislativ privind piețele digitale. Ancheta Ombudsmanului a demonstrat că, adesea, Comisia a refuzat accesul la astfel de documente, invocând excepția privind protecția intereselor comerciale.

51. Ombudsmanul consideră că „lobby-ul”, și anume implicarea reprezentanților de interese, face parte integrantă din procesul legislativ. Cu toate acestea, pentru ca toți reprezentanții de interese să fie în măsură să facă schimb de opinii în cunoștință de cauză în cursul procesului legislativ în curs, este esențial să existe, în cea mai mare măsură posibilă, condiții de concurență echitabile în ceea ce privește accesul la informații. Prin urmare, Ombudsmanul consideră că divulgarea informațiilor transmise de terți ar permite publicului - inclusiv reprezentanților grupurilor de interese, dar și publicului larg și jurnaliștilor - să participe mai eficient și pe picior de egalitate la procesul legislativ, sporind astfel calitatea și legitimitatea acestui proces.

52. Ca atare, numai în circumstanțe cu adevărat excepționale instituțiile ar trebui să refuze accesul public la observațiile terților în contextul procedurilor legislative în curs, invocând excepția pentru protecția intereselor comerciale. Acestea nu pot aplica această excepție pentru fiecare document prezentat de entitățile comerciale. Mai degrabă, excepția ar trebui să se aplice numai atunci când divulgarea unui document ar putea dezvălui drepturi de proprietate intelectuală, secrete de afaceri sau informații financiare cu adevărat sensibile.

53. Practica Comisiei în această privință nu pare coerentă. În anumite cazuri examinate în contextul prezentei anchete, ocultările au fost limitate și păreau justificate pentru a proteja secretele de afaceri ale societăților. Cu toate acestea, în alte cazuri, Comisia a refuzat accesul public la documente întregi în care întreprinderile și-au exprimat opiniile cu privire la proiectul de act legislativ privind piețele digitale și chiar au propus modificări specifice ale acestuia. Nu era evident că aceste documente conțineau strategii comerciale, know-how sau alte secrete comerciale care ar merita protecție în temeiul excepției invocate de Comisie.

54. În opinia Ombudsmanului, instituțiile ar trebui să se asigure că, în viitor, părțile terțe care prezintă observații instituțiilor în cadrul activităților lor de lobby privind dosare legislative specifice sunt conștiente de faptul că aceste observații trebuie, în principiu, să fie făcute publice la cerere. Instituțiile ar putea solicita în mod proactiv oricăror părți terțe interesate să indice în mod clar în comunicările lor informații sensibile din punct de vedere comercial și să își explice motivele. Această abordare ar permite instituțiilor să reducă necesitatea de a efectua consultări cu părți terțe în cazul cererilor ulterioare de acces public, accelerând astfel lucrurile, și să știe, atunci când tratează cererile de acces public, dacă documentele solicitate conțin informații sensibile din punct de vedere comercial. Ombudsmanul va face o sugestie corespunzătoare de îmbunătățire mai jos.

D. Aprecierea existenței unui interes public superior

55. În cazul unora dintre excepțiile de la accesul public [33], chiar dacă acestea se aplică, instituțiile trebuie să evalueze în continuare dacă există un interes public superior care să justifice divulgarea documentelor. Instituțiile trebuie să efectueze o astfel de evaluare din proprie inițiativă [34] și, în orice caz, trebuie să se angajeze cu argumentele reclamanților prezentate în această privință.

56. În răspunsurile inspectate, Consiliul și Comisia nu au avut tendința de a detalia evaluarea lor cu privire la existența sau inexistența unui interes public superior. Instituțiile au concluzionat doar că „nu a fost identificat niciun interes public superior”. Ca atare, nu este clar dacă instituțiile au efectuat o analiză a ceea ce ar putea fi interesul public al divulgării și, în cazul în care acesta există, motivele pentru care nu a prevalat asupra interesului pe care instituțiile urmăresc să îl protejeze. Prin urmare, persoanele care solicită accesul nu pot examina sau contesta motivele care stau la baza evaluării instituțiilor. Ombudsmanul va face o sugestie corespunzătoare de îmbunătățire.

Concluzii

Dosarele examinate în cadrul acestei anchete arată că Comisia înregistrează întârzieri semnificative în tratarea cererilor de acces public la documentele legislative. Ombudsmanul a abordat această chestiune în ancheta sa anterioară OI/2/2022/OAM, în care a îndemnat Comisia să abordeze cu prioritate problema întârzierilor. Aceste întârzieri au consecințe deosebit de grave în ceea ce privește documentele legislative.

Dosarele examinate în cadrul acestei anchete arată că Consiliul și Comisia nu reușesc să aplice pe deplin principiul transparenței legislative, astfel cum este prevăzut în tratatele UE, în Regulamentul 1049/2001 și în jurisprudența aferentă. Pentru a ajuta instituțiile să își îmbunătățească practicile în această privință, Ombudsmanul face o serie de sugestii mai jos.

Sugestii de îmbunătățire

Consiliul și Comisia ar trebui:

• să precizeze în mod explicit în răspunsurile lor la cererile de acces public dacă documentele solicitate sunt „documente legislative”, cărora li se aplică cele mai înalte standarde de transparență;
• să divulge cu promptitudine documentele legislative solicitate, în pofida sensibilității politice a legislației propuse și chiar dacă acest lucru ar da naștere - de exemplu - unei presiuni externe, deoarece acestea sunt elemente generice ale oricărui proces legislativ democratic;
• să se asigure că refuză accesul public la documentele legislative numai în circumstanțe cu adevărat excepționale, și anume atunci când identifică un risc concret (negeneric) pentru interesele protejate în mod explicit, care poate fi demonstrat prin dovezi tangibile; în caz contrar, documentele solicitate trebuie divulgate;
• să demonstreze în răspunsurile lor că au efectuat o analiză reală cu privire la existența unui interes public superior care justifică divulgarea și, în orice caz, să abordeze eventualele argumente prezentate de reclamante în această privință;
• să se asigure că părțile terțe care prezintă observații în contextul procedurilor legislative sunt conștiente de faptul că observațiile lor pot fi, în principiu, divulgate publicului și că orice informații sensibile din punct de vedere comercial sunt indicate în mod clar în aceste observații în prealabil, împreună cu o explicație clară a motivelor pentru care acestea trebuie considerate confidențiale.

Consiliul UE și Comisia informează Ombudsmanul cu privire la modul în care au pus în aplicare aceste sugestii de îmbunătățire până la 3 iunie 2025.

 

Emily O'Reilly Ombudsmanul
European

Strasbourg, 3.12.2024

Anexă - Evaluarea detaliată a argumentelor utilizate de Consiliu și de Comisie pentru a refuza accesul public la documentele legislative

Argumentele Consiliului

Protecția unui proces decizional în curs – articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul 1049/2001

1. Refuzând accesul public la documentele legislative în răspunsurile examinate în cadrul prezentei anchete, Consiliul a prezentat argumente vagi, abstracte și nefondate referitoare la presupusele riscuri pentru procesele decizionale în curs. Aceste argumente au fost deja respinse de instanțe, astfel cum sunt rezumate în tabelul de mai jos.

Argumentul Consiliului	Cum a abordat Curtea acest argument în jurisprudență
Documentele solicitate conțin observații preliminare cu privire la propunerea legislativă, iar procedura legislativă se află încă într-un stadiu incipient.	Legislația UE privind accesul public la documente „nu face distincție în funcție de stadiul discuțiilor”.[35] „Simplul fapt că cererea de divulgare a fost făcută într-un stadiu foarte timpuriu al procesului legislativ nu a fost suficient pentru a permite aplicarea excepției respective.”[36] Legislația menționată mai sus „nu [...] exclude posibilitatea de a solicita accesul la documente cu caracter provizoriu.” Instituțiile nu pot presupune că divulgarea implică un risc atât timp cât procesul decizional este în curs de desfășurare. [37]
Dezvăluirea ar duce la interpretări greșite din partea publicului.	„Opinia publică este perfect capabilă să înțeleagă că autorul unui [document preliminar] este susceptibil să modifice ulterior conținutul acestuia”.[38]
Dezvăluirea ar duce la presiuni externe.	Riscul unei presiuni externe excepționale care ar afecta în mod substanțial decizia finală trebuie stabilit cu certitudine prin intermediul unor „dovezi tangibile”. Legiuitorii UE trebuie să fie în măsură să facă față presiunii externe care nu depășește „ceea ce s-ar putea aștepta de la public” în condiții normale [39].
Divulgarea ar reduce șansele de a se ajunge la un acord politic cu privire la propunere.	Cooperarea loială este o datorie legală a instituțiilor UE.[40] Statele membre trebuie să accepte că pozițiile lor exprimate în cadrul Consiliului pot evolua. Prin urmare, divulgarea pozițiilor lor nu este, în sine, de natură să submineze cooperarea loială la care instituțiile Uniunii și statele membre sunt obligate din punct de vedere juridic [41].
Propunerea legislativă în cauză este controversată.	Conținutul documentelor solicitate este cel care trebuie să fie deosebit de sensibil pentru a demonstra un risc pentru procesul decizional în curs [42]. Complexitatea discuțiilor, opiniile divergente sau natura sensibilă a dezbaterii în sine nu sunt suficiente pentru a stabili o atingere gravă adusă procesului decizional prin divulgarea documentelor [43].

2. Aceasta se referă la faptul că Consiliul a reiterat aceleași argumente generice care au fost deja respinse de instanțe.

3. Pe baza acestor argumente generice, nu este evident că Consiliul a examinat în mod specific și individual fiecare document legislativ la care a fost refuzat accesul public. Dimpotrivă, se pare că Consiliul a aplicat o prezumție de inaccesibilitate a anumitor categorii de documente legislative legate de procedurile decizionale în curs. Acest lucru nu ar fi în conformitate cu jurisprudența.

Protecția consultanței juridice – articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul 1049/2001

4. Atunci când Consiliul a invocat necesitatea de a-și proteja consultanța juridică, acesta nu a furnizat o „expunere detaliată a motivelor”, explicând de ce exista un „risc previzibil în mod rezonabil și nu ipotetic” ca divulgarea consultanței juridice solicitate să îi submineze capacitatea de a primi consultanță juridică sinceră, obiectivă și cuprinzătoare în viitor [44]. Mai degrabă, Consiliul a afirmat un astfel de risc fără a-l justifica în mod semnificativ. Consiliul a utilizat argumente care au un caracter generic și care ar putea fi, de fapt, aplicabile oricărui aviz juridic. Aceste argumente au fost respinse de instanțe, astfel cum sunt rezumate în tabelul de mai jos.

Argumentul Consiliului	Cum a abordat Curtea acest argument în jurisprudență
Consultanța juridică a vizat aspecte sensibile care au fost esențiale în cadrul negocierilor în curs.	„Obiectul pretins sensibil nu poate fi confundat cu un document sensibil... Problemele [...] ridicate în mod regulat în cursul unei proceduri legislative, cum ar fi temeiul juridic [...], nu sunt [...] deosebit de sensibile.”[45] „Întrebarea dacă procesul legislativ poate fi considerat în sine ca fiind sensibil, astfel cum susține Consiliul, este irelevantă. Faptul că aspectele juridice ridicate în contextul unui astfel de proces pot fi controversate și fac obiectul unor dezacorduri sau că Serviciul juridic a abordat aceste aspecte nu modifică în niciun fel acest lucru.”[46] „Transparența în ceea ce privește consultanța juridică [...] contribuie la conferirea unei mai mari legitimități instituțiilor în ochii cetățenilor europeni și la creșterea încrederii acestora în acestea, permițând dezbaterea deschisă a divergențelor dintre diferite puncte de vedere ”.[47]
Consultanța juridică a vizat aspecte care ar putea face obiectul unor litigii.	Un astfel de argument general nu poate justifica o excepție de la caracterul deschis prevăzut de Regulamentul 1049/2001 [48].
Consilierea juridică a vizat o problemă nouă și neobișnuită.	„Noutatea și caracterul contencios al dosarului sunt elemente care pledează în favoarea divulgării documentului solicitat.” [49] Conferirea unei sensibilități deosebite consultanței juridice cu privire la aspecte noi ar împiedica, în practică, divulgarea unei mari părți a consultanței juridice respective, întrucât tocmai atunci când se ocupă de aspecte noi instituțiile solicită consultanță din partea serviciilor lor juridice [50].
Consiliul ar manifesta prudență în solicitarea de consultanță juridică în viitor.	„Acest risc trebuie pus în balanță cu interesele publice superioare care constau în sporirea transparenței procesului legislativ și a dreptului democratic al cetățenilor europeni... Consiliul este obligat să divulge avizele serviciului său juridic referitoare la un proces legislativ, cu excepția cazului în care demonstrează în mod detaliat că avizul juridic solicitat este deosebit de sensibil sau are un domeniu de aplicare deosebit de larg, care depășește contextul procesului legislativ în cauză.”[51]
Serviciul juridic al Consiliului ar fi supus unor presiuni externe și ar exercita autocontrol în viitor.	„Această presiune, iar nu posibilitatea divulgării avizelor juridice, ar fi cea care ar compromite interesul instituției respective [...] și ar reveni în mod clar Consiliului sarcina de a lua măsurile necesare pentru a pune capăt acestei presiuni”[52].

5. Răspunsurile Consiliului au sugerat că, contrar jurisprudenței UE, acesta a considerat că avizul Serviciului său juridic este, în principiu, confidențial și nu poate fi divulgat atât timp cât procesul legislativ relevant este în curs. Această abordare nu ar fi conformă cu jurisprudența.

Argumentele Comisiei

Protecția vieții private și a integrității individului - articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 1049/2001

6. Excepția de la accesul public aplicată cel mai frecvent a fost protecția datelor cu caracter personal. Inspecția a arătat că, în general, solicitanții nu și-au exprimat interesul pentru transferul de date cu caracter personal și nici nu au prezentat argumente care să demonstreze necesitatea, în interesul public, de a transfera datele cu caracter personal. Prin urmare, această anchetă nu a evidențiat nicio problemă în ceea ce privește aplicarea acestei excepții de către Comisie.

Protecția unui proces decizional în curs – articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul 1049/2001

7. Atunci când Comisia s-a întemeiat pe necesitatea de a proteja un proces decizional în curs, aceasta a invocat argumente vagi, abstracte și nefondate, care au fost respinse de instanță, astfel cum sunt rezumate în tabelul de mai jos.

Argumentul Comisiei	Cum a abordat Curtea acest argument în jurisprudență
Documentele solicitate conțin opinii preliminare, au fost elaborate pentru uz intern, iar conținutul lor s-ar putea schimba în continuare.	Legislația UE privind accesul public la documente „nu face distincție în funcție de stadiul discuțiilor”.[53] „Simplul fapt că cererea de divulgare a fost formulată într-un stadiu foarte timpuriu al procesului legislativ nu a fost suficient pentru a permite aplicarea excepției respective.”[54] Legislația menționată „nu [...] exclude posibilitatea de a solicita accesul la documente cu caracter provizoriu.” Instituțiile nu pot presupune că divulgarea implică un risc atât timp cât procesul decizional este în desfășurare.[55]
Comisia are nevoie de un spațiu de reflecție pentru a explora toate opțiunile posibile, în timp ce divulgarea documentelor ar descuraja personalul său să își exprime opiniile în mod sincer.	Curtea de Justiție a constatat că afirmații similare privind protecția „spațiului pentru deliberări autonome” nu pot fi făcute în lipsa oricărei justificări concrete a modului în care divulgarea documentelor, având în vedere conținutul lor specific, ar împiedica capacitatea instituției de a acționa în mod pe deplin independent [56].
Publicul ar specula și ar interpreta greșit opiniile preliminare cuprinse în documentele întocmite într-un stadiu incipient al procesului decizional.	„Opinia publică este perfect capabilă să înțeleagă că autorul unui [document preliminar] este susceptibil să modifice ulterior conținutul acestuia”.[57] Mai degrabă, ar trebui salutată o dezbatere publică privind documentele care nu sunt definitive [58].
Divulgarea documentelor solicitate ar expune Comisia la presiuni externe.	Riscul unei presiuni externe care ar afecta în mod substanțial decizia finală trebuie să fie stabilit cu certitudine prin intermediul unor „dovezi tangibile”[59]. Legiuitorii UE trebuie să fie în măsură să facă față unei presiuni externe care nu depășește „ceea ce s-ar putea aștepta de la public” în condiții normale [60].
Propunerile legislative la care se refereau documentele au fost extrem de sensibile.	„Sensibilitatea ridicată” a actului legislativ care urmează să fie adoptat este irelevantă. Mai degrabă, conținutul documentelor solicitate este cel care trebuie să fie deosebit de sensibil pentru a demonstra un risc pentru procesul decizional în curs [61]. Mai general, Tribunalul a statuat că complexitatea discuțiilor, opiniile divergente sau natura sensibilă a dezbaterii în sine nu sunt suficiente pentru a dovedi o atingere gravă adusă procesului decizional în curs [62].

8. La fel ca în cazul Consiliului, este îngrijorător faptul că Comisia a utilizat aceleași argumente generice care au fost respinse de instanțe.

9. Pe baza acestor argumente generice, nu este evident că Comisia a examinat în mod specific și individual fiecare document legislativ la care a fost refuzat accesul public. Mai degrabă, se pare că Comisia a aplicat, de facto, o prezumție de inaccesibilitate a anumitor categorii de documente legislative legate de procedurile decizionale în curs, ceea ce nu ar fi în conformitate cu jurisprudența.

Protecția intereselor comerciale - articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul 1049/2001

10. Comisia a invocat excepția privind protecția intereselor comerciale pentru a refuza accesul public sau pentru a oculta anumite informații din documentele primite de la terți, de obicei de la marile întreprinderi tehnologice, în pregătirea Actului legislativ privind piețele digitale.

11. Potrivit unei jurisprudențe consacrate, excepția de la accesul public în ceea ce privește protecția intereselor comerciale se aplică documentelor care conțin informații care, dacă ar fi divulgate, ar putea „aduce atingere gravă” intereselor comerciale ale unei persoane juridice. Astfel de informații se referă, în special, la strategiile comerciale, la relațiile comerciale și la expertiza persoanei juridice respective [63]. O simplă afirmație nefondată referitoare la un risc general de utilizare abuzivă a unor informații comerciale potențial sensibile nu este suficientă pentru aplicarea excepției în cauză [64].

12. Practica Comisiei nu pare coerentă. În anumite cazuri, ocultările din documentele divulgate au fost limitate și păreau justificate pentru a proteja secretele de afaceri ale societăților. Cu toate acestea, în alte cazuri, Comisia a refuzat accesul public la documente întregi în care întreprinderile și-au exprimat opiniile cu privire la proiectul de act legislativ privind piețele digitale și chiar au propus modificări specifice ale acestuia. Nu era evident că aceste documente conțineau strategii comerciale, know-how sau alte secrete comerciale care puteau fi protejate în temeiul excepției invocate de Comisie.

Protecția consultanței juridice – articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul 1049/2001

13. În răspunsurile sale inițiale, în care Comisia a invocat necesitatea de a proteja consultanța juridică, aceasta nu a furnizat o „expunere detaliată a motivelor” care să explice de ce exista un „risc previzibil în mod rezonabil și nu ipotetic” ca divulgarea consultanței juridice solicitate să îi submineze capacitatea de a primi consultanță juridică sinceră, obiectivă și cuprinzătoare în viitor. [65] Mai degrabă, Comisia a afirmat un astfel de risc fără a-l justifica în mod semnificativ. Comisia a utilizat argumente care aveau un caracter generic și care puteau fi, de fapt, aplicabile oricărei consultanțe juridice. Aceste argumente au fost respinse de instanțe, astfel cum figurează în tabelul care rezumă argumentele Consiliului și modul în care instanțele le-au abordat.

14. Inspecția documentelor solicitate, care conțin consultanță juridică, a sugerat că această consultanță nu avea un caracter deosebit de complex sau sensibil. Mai degrabă, a fost vorba despre o consultanță juridică standard privind temeiul juridic al propunerii legislative a UE.

15.  Comisia a invocat alte excepții de la accesul public în câteva cazuri care implică doar circumstanțe speciale. Prin urmare, Ombudsmanul nu le evaluează în prezenta decizie, care se referă la practica sistemică a instituțiilor.

 

[1] Articolul 10 alineatul (3) din TUE.

[2] Hotărârea Curții din 1 iulie 2008, cauzele conexate C-39/05 P și C-52/05 P, Suedia și Turco/Consiliul, https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=67058&pageIndex=0&doclang=en&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=2310692, punctul 46.

[3] Articolul 15 din TFUE.

[4] Regulamentul 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/ALL/?uri=celex%3A32001R1049

[5] Articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul 1049/2001.

[6] Hotărârea din 4 septembrie 2018, ClientEarth/Comisia, C-57/16 P, https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=205322&pageIndex=0&doclang=en&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=3693014, punctul 85.

[7] Ibidem, punctul 88.

[8] Ibidem, punctele 88 și 90-93.

[9] Hotărârea din 17 octombrie 2013, C‑280/11 P, Consiliul/Access Info Europe, punctele 30 și 33, https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf;jsessionid=33DFC4BEF1DCDBAED7499CE14BAAF0F4?text=&docid=143182&pageIndex=0&doclang=en&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=3841290; Cauza C-57/16 P, ClientEarth/Comisia, punctele 78 și 84-85.

[10] Cauza C‑280/11 P, Consiliul/Access Info Europe, punctul 31; hotărârea din 8 iunie 2023, cauza C-408/21 P, Consiliul/Pech, https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=274436&pageIndex=0&doclang=en&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=2311573, punctul 34.

[11] Cauza C-408/21 P, Consiliul/Pech, punctul 82.

[12] Ibidem, punctul 86; hotărârea din 25 ianuarie 2023, cauza T-163/21, De Capitani/Consiliul, punctele 83, 85 și 93. https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=269684&pageIndex=0&doclang=EN&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=3531724.

[13] Articolul 4 alineatul (2) in fine și articolul 4 alineatul (3) primul paragraf in fine din Regulamentul 1049/2001. Excepțiile care nu pot fi înlăturate de interesul public sunt: securitatea publică, apărarea și chestiunile militare, relațiile internaționale, politica monetară sau economică financiară.

[14] A se vedea anexa 1, https://www.ombudsman.europa.eu/en/opening-summary/en/175931.

[15] Regulamentul 2022/1925 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2022 privind piețe contestabile și echitabile în sectorul digital, JO L 265/1, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=celex%3A32022R1925. 

[16] Directiva 2023/959 a Parlamentului European și a Consiliului din 10 mai 2023 de modificare a Directivei 2003/87/CE de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii și a Deciziei (UE) 2015/1814 privind înființarea și funcționarea unei rezerve pentru stabilitatea pieței aferentă schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, JO L 130/134, https://eur-lex.europa.eu/eli/dir/2023/959/oj. 

[17] Directiva (UE) 2022/2041 a Parlamentului European și a Consiliului din 19 octombrie 2022 privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană, JO L 275/33, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A32022L2041.

[18] https://www.ombudsman.europa.eu/doc/correspondence/196628

[19] Ombudsmanul a tratat deja una dintre aceste cereri în contextul unei anchete bazate pe plângeri. 253/2023/MIK privind modul în care Parlamentul European a tratat o cerere de acces public la un „document pe patru coloane” referitor la negocierile din cadrul trilogului privind Actul legislativ al UE privind piețele digitale, https://www.ombudsman.europa.eu/en/case/en/63316.

[20] https://www.ombudsman.europa.eu/doc/correspondence/196629

[21] https://www.ombudsman.europa.eu/doc/correspondence/196630

Consiliul a declarat că a divulgat integral 325 de documente, a divulgat parțial 47 de documente și a refuzat să divulge 46 de documente care intră în domeniul de aplicare al acestei anchete.

[23] Cauza 1834/2022/NH privind refuzul Consiliului UE de a acorda acces public deplin la un aviz juridic referitor la propunerea de directivă a UE privind salariile minime adecvate, https://www.ombudsman.europa.eu/en/case/en/62606; Cazul 1499/2021/SF referitor la refuzul Consiliului UE de a acorda acces public deplin la documentele legate de negocierile privind proiectul de „Act legislativ privind piețele digitale”, https://www.ombudsman.europa.eu/en/case/en/59957; Cauza 788/2022/SF privind refuzul Consiliului UE de a acorda acces public la documentele legate de negocierile referitoare la proiectul de „Act legislativ privind piețele digitale” și la „Actul legislativ privind serviciile digitale”, https://www.ombudsman.europa.eu/en/case/en/61556.

[24] Articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul 1049/2001.

[25] Articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul 1049/2001.

[26] Articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul 1049/2001.

[27] Articolul 4 litera (b) din Regulamentul 1049/2001.

[28] Aceasta include 58 de răspunsuri inițiale și 5 decizii de confirmare ale Comisiei și 47 de răspunsuri inițiale ale Consiliului. Aceasta nu include trei decizii de confirmare ale Consiliului. Ombudsmanul le-a examinat în contextul anchetelor anterioare bazate pe plângeri, astfel încât acestea nu au fost examinate din nou în contextul prezentei anchete. A se vedea nota de subsol 23.

[29] Ibidem, punctul 84. A se vedea, de asemenea, Decizia privind modul în care Comisia Europeană a tratat două cereri de acces public la evaluările impactului și avizele Comitetului de control normativ cu privire la revizuirea preconizată a regulamentelor UE privind substanțele chimice (REACH) și mercurul (cazul 1053/2023/MIK), https://www.ombudsman.europa.eu/en/decision/en/183548, punctele 29-32; Decizia privind modul în care Parlamentul European a tratat o cerere de acces public la un document pe patru coloane referitor la negocierile din cadrul trilogului în vederea adoptării Actului legislativ privind piețele digitale (cazul 253/2023/MIK), https://www.ombudsman.europa.eu/en/decision/en/172851, punctele 35-37.

[30] Raportul special al Ombudsmanului European în ancheta sa strategică privind timpul necesar Comisiei Europene pentru a trata cererile de acces public la documente (OI/2/2022/OAM), https://www.ombudsman.europa.eu/fr/special-report/en/175425.

[31] A se vedea anexa.

[32] Cauza C-57/16 P, ClientEarth/Comisia, punctul 120.

[33] Acest lucru se aplică protecției intereselor comerciale; procedurile judiciare; scopul inspecțiilor, investigațiilor și auditurilor; procesul decizional în curs; și procesul decizional finalizat. A se vedea articolul 4 alineatele (2) și (3) din Regulamentul 1049/2001.

[34] Cauzele conexate C-39/05 P și C-52/05 P, Suedia și Turco/Consiliul, punctele 49 și 67.

[35] Hotărârea Tribunalului din 22 martie 2022, cauza T‑233/09, Access Info Europe/Consiliul, https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=84636&pageIndex=0&doclang=en&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=3847531, punctul 76.

[36] C‑280/11 P, Access Info/Consiliul, punctul 60.

[37] Cauza C‑57/16 P, Client Earth/Comisia, punctele 111-112.

[38] Cauza T-233/09, Access Info Europe/Consiliul, punctul 69; hotărârea Tribunalului din 22 martie 2018, cauza T-540/15, De Capitani/Parlamentul, https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=200551&pageIndex=0&doclang=en&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=3693797, punctul 102.

[39] Cauza T-540/15, De Capitani/Parlamentul, punctul 99; Cauza T-233/09, Access Info Europe/Consiliul, punctul 74.

[40] Cauza T-540/15, De Capitani/Parlamentul, punctul 104.

[41] Cauza T-163/21, De Capitani/Consiliul, punctul 83.

[42] Cauza T-540/15, De Capitani/Parlamentul, punctul 89 și punctele următoare.

[43] Cauzele conexate T-371/20 și T-554/20, Pollinis France/Comisia, https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=265442&pageIndex=0&doclang=en&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=3694808, punctele 116-117.

[44] Cauzele conexate C‑39/05 P și C‑52/05 P, Suedia și Turco/Consiliul, punctul 69; Hotărârea din 21 aprilie 2021, Pech/Consiliul, T-252/19, https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=240171&pageIndex=0&doclang=EN&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=3699084, punctul 79; hotărârea Curții de Justiție din 3 iulie 2014, cauza C-350/12 P, Consiliul/in’t Veld, https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=154535&pageIndex=0&doclang=en&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=3848773, punctul 96.

[45] Cauza T-252/19, Pech/Comisia, punctul 57.

[46] Ibidem, punctul 85.

[47] Cauzele conexate C‑39/05 P și C‑52/05 P, Suedia și Turco/Consiliul, punctul 59, și hotărârea Curții de Justiție din 21 iulie 2011, cauza C-506/08 P, Suedia/MyTravel și Comisia, https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=107935&pageIndex=0&doclang=en&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=3850542, punctul 113.

[48] Cauzele conexate C-39/05 P și C-52/05 P, Suedia și Turco/Consiliul, punctul 65; Cauza T-252/19, Pech/Comisia, punctul 89.

[49] Hotărârea din 18 septembrie 2015, cauza T-395/13, Miettinen/Consiliul, https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=168066&pageIndex=0&doclang=EN&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=806108, punctul 37.

[50] Ibidem, punctele 42-43. A se vedea, de asemenea, cauza T-252/19, Pech/Comisia, punctele 85-87.

[51] Ibidem, punctele 35-36.

[52] Cauzele conexate C-39/05 P și C-52/05 P, Suedia și Turco/Consiliul, punctul 64.

[53] Cauza T‑233/09, Access Info Europe/Consiliul, punctul 76.

[54] Cauza C‑280/11 P, Access Info/Consiliul, punctul 60.

[55] Cauza C‑57/16 P, Client Earth/Comisia, punctele 111-112.

[56] Ibidem, punctele 107-108.

[57] Cauza T-233/09, Access Info Europe/Consiliul, punctul 69; Cauza T-540/15, De Capitani/Parlamentul, punctul 102.

[58] Cauza T‑163/21, De Capitani/Consiliul, punctul 79.

[59] Cauza T-252/19, Pech/Consiliul, punctul 92.

[60] Cauza T-540/15, De Capitani/Parlamentul, punctul 99; Cauza T-233/09, Access Info Europe/Consiliul, punctul 74.

[61] Cauza T-540/15, De Capitani/Parlamentul, punctul 89 și punctele următoare.

[62] Cauzele conexate T-371/20 și T-554/20, Pollinis France/Comisia, punctele 116-117.

[63] Hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2018 în cauza T-718/15, PTC Therapeutics International/Agenția Europeană pentru Medicamente, https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=199044&pageIndex=0&doclang=en&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=3848461, punctul 85.

[64] Ibidem, 96.

[65] Cauzele conexate C‑39/05 P și C‑52/05 P, Suedia și Turco/Consiliul, punctul 69; Cauza T-252/19, Pech/Consiliul, punctul 79; hotărârea Curții de Justiție din 3 iulie 2014, cauza C-350/12 P, Consiliul/in’t Veld, https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=154535&pageIndex=0&doclang=en&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=3848773, punctul 96.