Strasbourg, 3 iunie 2004

Stimată doamnă B.,

La 16 iulie 2003, ați depus o plângere în numele Animals' Angels la Ombudsmanul European cu privire la refuzul Comisiei Europene de a vă acorda acces deplin la un raport al Comisiei privind o misiune desfășurată în România în perioada 25-29 noiembrie 2002.

La 6 septembrie 2003, am transmis plângerea președintelui Comisiei Europene. Comisia a transmis avizul său la 12 noiembrie 2003. V-am transmis-o împreună cu o invitație de a formula observații, pe care ați trimis-o la 15 decembrie 2003.

Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Plângerea

Reclamantul

Plângerea a fost depusă de fondatorul Animals' Angels, o organizație germană înregistrată pentru drepturile animalelor, specializată în îmbunătățirea și supravegherea bunăstării animalelor în timpul transportului de animale vii (1).

Contextul

Potrivit reclamantului, contextul cazului a fost, pe scurt, următorul:

În cei doi ani care au precedat plângerea, Animals' Angels a informat periodic Comisia Europeană cu privire la practicile incorecte legate de transportul de cai vii pentru sacrificare din România în Italia. Malpraxisurile au inclus neglijarea cailor în grajdurile de așteptare din România, maltratarea gravă, încălcarea Directivei CE privind transportul animalelor și falsificarea certificatelor de sănătate. Un caz deosebit de grav a fost transportul în UE al cailor care au fost testați pozitiv pentru anemie infecțioasă, deși certificatele de sănătate anexate au declarat că caii au fost testați negativ.

În perioada 25-29 noiembrie 2002, Comisia Europeană a efectuat o misiune în România, la care au participat șase experți din cadrul Oficiului Alimentar și Veterinar al Comisiei și un expert dintr-un stat membru al UE. În opinia Animal's Angel, nu există nicio îndoială că Comisia a evaluat practicile incorecte cu privire la care Animals' Angels i-au furnizat informații.

Litigiul

Prin scrisoarea din 9 decembrie 2002, reclamantul a înaintat directorului Oficiului Alimentar și Veterinar al Comisiei o cerere de acces la raportul privind misiunea Comisiei în România în perioada 25-29 noiembrie 2002 („raportul misiunii”). Reclamantul a declarat în scrisoarea sa că ar fi foarte interesat de constatările din raport, în special pentru că acesta a devenit prea periculos pentru ca Animals' Angels să funcționeze în România.

La 27 februarie 2003, reclamantul a primit un răspuns din partea directorului general al Direcției Generale Sănătate și Protecția Consumatorilor din cadrul Comisiei Europene, dl Robert J. Coleman. Scrisoarea a informat reclamanta că scrisoarea sa din 9 decembrie 2002 a fost înregistrată ca cerere de acces la documente în temeiul Regulamentului 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (2). Directorul general și-a cerut scuze pentru depășirea termenului de 15 zile prevăzut în regulament (3).

Dl Coleman a informat reclamantul că nu i se poate acorda acces la raportul de misiune, deoarece raportul face obiectul excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 1049/2001. Această excepție prevede că instituțiile refuză accesul la un document în cazul în care divulgarea conținutului ar aduce atingere protecției interesului public în ceea ce privește relațiile internaționale. El a explicat că „în special, misiunea [Oficiului Alimentar și Veterinar] în România s-a desfășurat pentru a monitoriza progresele înregistrate de România în ceea ce privește alinierea la acquis-ul comunitar și punerea în aplicare a acestuia (acquis-ul comunitar) și va fi utilizată de Comunitate în procesul de negociere a condițiilor de aderare a României la UE”.

Dl Coleman a informat-o pe reclamantă că poate depune o cerere de confirmare la Secretarul General al Comisiei pentru a obține reexaminarea deciziei de a-i refuza accesul. Reclamantul a depus o cerere de confirmare la 14 martie 2003, făcând următoarele observații:

Animals' Angels a avut dreptul de a obține acces la raportul misiunii, întrucât finalizarea cu succes a misiunii Comisiei a fost posibilă parțial datorită informațiilor furnizate de Animals' Angels.

Rapoartele Oficiului Alimentar și Veterinar al Comisiei au fost publicate sistematic pe internet până în martie 2001. Prin urmare, a fost imposibil de înțeles de ce statutul de țară candidată al României ar trebui să conducă la un tratament confidențial al tipurilor de rapoarte de misiune în cauză. De fapt, statutul unei țări care solicită aderarea la UE a consolidat interesul publicului față de statul respectiv.

S-ar putea avea impresia că Comisia a păstrat confidențial raportul misiunii pentru a păstra secrete practicile incorecte despre care, fără îndoială, a aflat în timpul misiunii.

De fapt, au continuat să fie publicate rapoarte privind practicile incorecte, cum ar fi, de exemplu, raportul privind condițiile de igienă îngrozitoare de pe piața cărnii din centrul Atenei din 2002. În plus, rapoartele privind alte țări terțe nu păreau să se bucure de secretul țărilor candidate. Raportul Oficiului Alimentar și Veterinar al Comisiei privind creșterea peștilor în Kenya a fost un exemplu în acest sens.

Refuzul de a acorda Animals' Angels acces la raportul misiunii pare să contravină principiului conform căruia țărilor candidate nu li se poate acorda un tratament mai favorabil decât unui stat membru actual al UE.

La 14 mai 2003, Secretarul General al Comisiei a răspuns, pe scurt, la cererea de confirmare a reclamantului după cum urmează:

În conformitate cu articolul 4 alineatul (6) din Regulamentul 1049/2001 (4), Comisia ar acorda reclamantului acces la părți din raportul de misiune. Cu toate acestea, cele mai importante constatări și concluzii conținute în aceste părți au fost înnegrite pentru a proteja interesul public în relațiile internaționale și scopul inspecțiilor și investigațiilor. Aceste excepții sunt prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) și la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul 1049/2001.

Raportul de misiune în cauză a fost elaborat de Oficiul Alimentar și Veterinar al Comisiei în cadrul unei misiuni mai ample legate de cererea României de aderare la UE. Misiunea respectivă a avut ca scop evaluarea progreselor realizate de România în direcția punerii în aplicare a acquis-ului UE și a acordurilor încheiate în cursul negocierilor de aderare. Pe lângă întrebările legate de acquis, misiunea mai amplă a analizat eliberarea certificatelor și exportul de cai vii pentru sacrificare.

Constatările din raportul de misiune solicitat sunt strâns legate de evoluția pozițiilor de negociere ale Comisiei și urmează să fie utilizate în negocierile privind condițiile de aderare a României la OE. Prin urmare, publicarea raportului misiunii ar putea afecta interesul publicului în ceea ce privește relațiile internaționale, precum și scopul inspecțiilor și investigațiilor Comisiei.

În ceea ce privește argumentul potrivit căruia Animals' Angels are dreptul de a obține acces la raportul misiunii deoarece finalizarea cu succes a misiunii Comisiei a fost posibilă parțial datorită informațiilor furnizate de Animals' Angels, nu se acordă în mod automat un astfel de drept de acces. Chiar și în ceea ce privește plângerile oficiale, persoana care a depus plângerea este, în mod normal, informată doar cu privire la poziția Comisiei și la măsurile luate.

În ceea ce privește impresia potrivit căreia Comisia păstrează confidențialitatea raportului de misiune pentru a ține secretă practica frauduloasă, Comisia nu intenționează să facă o astfel de impresie. De fapt, tocmai pentru că Comisia dorește să detecteze neîncetat orice informație privind practicile incorecte din țările candidate și dorește să utilizeze astfel de informații în cadrul negocierilor, Comisia a solicitat Oficiului său Alimentar și Veterinar să efectueze misiunea în cauză.

În ceea ce privește alte rapoarte de misiune care au fost publicate, nu ar trebui să se facă nicio confuzie între inspecțiile efectuate în statele membre existente și în țările candidate. Primele sunt deja obligate să respecte legislația UE, în timp ce pentru cea de a doua nu este cazul. Prin urmare, țările solicitante nu au nicio obligație de a permite efectuarea de inspecții de către Oficiul Alimentar și Veterinar. Prin urmare, aceste inspecții sunt efectuate plecând de la premisa că raportul de inspecție nu va fi făcut public.

În ceea ce privește alte țări terțe, nu există diferențe între practicile legate de inspecțiile efectuate în țările solicitante și în alte țări terțe în ceea ce privește importurile autorizate. Toate rapoartele de inspecție sunt publicate.

La scrisoarea Secretarului General au fost anexate părțile din raportul de misiune la care reclamantului i s-a acordat acces. Aceste părți au fost prima pagină, lista de conținut, o listă de abrevieri utilizate în raport și rezumatul raportului în care cincisprezece părți ale textului au fost înnegrite. Textul conținea constatări ale unor practici incorecte, cum ar fi „probleme legate de falsificarea certificatelor de export și persistența deficiențelor în ceea ce privește procedura de certificare”.

În plângerea adresată Ombudsmanului, reclamanta a declarat că nu poate accepta argumentul Comisiei potrivit căruia raportul de misiune era legat de negocierile de aderare. Din părțile rapoartelor misiunii care i-au fost puse la dispoziție, reclamanta a concluzionat că scopul principal al misiunii a fost, de fapt, de a efectua evaluări la fața locului ale condițiilor legate de exportul către UE de animale și alimente de origine animală. Prin urmare, misiunea nu a fost diferită de numeroasele inspecții anterioare, ale căror rapoarte fuseseră întotdeauna publicate. Ea a afirmat că este interesată doar de informații privind condițiile legate de exportul de cai către UE, a căror autorizare a fost și este independentă de negocierile de aderare. Reclamantul se temea că Comisia și-ar putea retrage efectiv angajamentul de a publica toate rapoartele de inspecție ale Oficiului său Alimentar și Veterinar atunci când acestea se referă la țările candidate „pentru a proteja interesul publicului față de relațiile internaționale”.

Referindu-se la argumentele prezentate în cele două cereri de acces ale sale, reclamanta a susținut că motivele Comisiei pentru care i-a refuzat accesul la documentul complet au fost inadecvate și, prin urmare, a solicitat accesul la raportul complet al misiunii.

INQUIRY

Avizul Comisiei

În avizul său, Comisia a formulat următoarele observații:

1. Reclamația

Reclamantul a solicitat accesul la raportul unei misiuni desfășurate în România în perioada 25-29 noiembrie 2002 de către Oficiul Alimentar și Veterinar. I s-a acordat acces la părțile din prezentul raport referitoare la inspecțiile la export ale țărilor terțe. Părțile din raport care nu au fost dezvăluite se referă la progresele realizate de România în îndeplinirea obligațiilor viitoare după aderarea la Uniunea Europeană. Divulgarea acestor părți ale raportului ar afecta în mod negativ relațiile Comisiei cu autoritățile române și, prin urmare, ar pune în pericol succesul misiunilor viitoare.

Reclamantul pune sub semnul întrebării acest argument și solicită accesul la raportul complet. Ea consideră că scopul misiunii a fost de a monitoriza condițiile privind exporturile convenite de cai, care nu sunt legate de negocierile de aderare. Ea nu vede niciun motiv pentru a reține părți din acest raport, deoarece au fost publicate rapoarte de misiune anterioare.

2. Contextul

Oficiul Alimentar și Veterinar poate efectua două tipuri de inspecții în țările candidate:

(1) Inspecții la export efectuate de țări terțe în domeniul siguranței alimentare, al bunăstării animalelor și al sănătății plantelor pentru a verifica dacă țara exportatoare îndeplinește condițiile prevăzute în legislația Uniunii Europene. Aceste inspecții sunt efectuate în țări terțe care exportă sau care doresc să exporte în Uniunea Europeană. Rapoartele acestor misiuni sunt publicate în mod curent pe internet, cu excepția cazului în care acordurile bilaterale de echivalență sanitar-veterinară prevăd altfel.

(2) Inspecții în contextul extinderii. Aceste inspecții sunt efectuate în cadrul negocierilor de aderare și vizează monitorizarea progreselor înregistrate de țările candidate în ceea ce privește alinierea legislației lor la standardele Uniunii Europene. Constatările acestor inspecții sunt incluse în pozițiile de negociere ale Comisiei. Țările candidate nu sunt obligate să accepte aceste inspecții. Acestea sunt efectuate cu acordul lor, înțelegându-se că rapoartele rezultate nu vor fi publicate. Obiectivul principal al inspecției efectuate în România în perioada 25-29 noiembrie 2002 a fost de a monitoriza progresele înregistrate în ceea ce privește alinierea la legislația Uniunii Europene și punerea în aplicare a acesteia în pregătirea aderării României.

Cu toate acestea, înainte de inspecție, Comisia primise plângeri cu privire la controalele privind certificarea și exportul de cai vii din România în Italia, atât din partea autorităților italiene, cât și din partea Animals’ Angels. Prin urmare, Oficiul Alimentar și Veterinar a decis să extindă domeniul de aplicare al misiunii pentru a include aceste aspecte legate de export.

3. Motive pentru neacordarea accesului integral

Reclamantul a primit o copie editată a raportului de misiune, în care au fost divulgate cele trei secțiuni referitoare la chestiunea exportului (5.6.11, 5.6.12 și 7.1.1). Accesul la celelalte părți ale raportului a fost refuzat pe motiv că divulgarea lor ar afecta în mod negativ relațiile Comisiei cu România.

Țările candidate nu au nicio obligație legală de a respecta cerințele legislației Uniunii Europene (cu excepția exporturilor autorizate) înainte de aderare și nici nu sunt obligate să accepte inspecțiile legate de extindere efectuate de Oficiul Alimentar și Veterinar. Aceste inspecții sunt efectuate în mod voluntar, cu condiția ca rapoartele rezultate să nu fie publicate. Acestea reprezintă o parte importantă a procesului de negociere. Divulgarea constatărilor privind progresele realizate de România în direcția respectării standardelor UE în materie de siguranță alimentară și de bunăstare a animalelor ar interfera cu negocierile de aderare și ar afecta grav relațiile Comisiei cu autoritățile române. Aceasta ar pune în pericol disponibilitatea lor de a accepta astfel de inspecții și de a coopera cu Comisia. Prin urmare, Comisia consideră că se aplică excepția prevăzută la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 1049/2001.

În plus, divulgarea riscă să fie contraproductivă, deoarece ar împiedica vizitele viitoare ale Oficiului Alimentar și Veterinar în perioada premergătoare aderării, menite să evalueze progresele înregistrate în direcția respectării standardelor Uniunii Europene. Pentru succesul acestor vizite, este important ca autoritățile române (și autoritățile competente din alte țări candidate) să aibă încredere că Comisia își va respecta angajamentele dacă se va obține un beneficiu maxim în urma acestor vizite.

4. Răspunsul la argumentele reclamantului

În scrisoarea adresată Ombudsmanului, reclamanta confirmă că este interesată doar de constatările privind exporturile de cai vii deja autorizate de Comisia Europeană. Aceste părți ale raportului misiunii au fost dezvăluite în versiunea editată care i-a fost trimisă de Secretarul General la 14 mai 2003. Celelalte părți ale raportului se referă la aspecte legate de extindere, care au constituit scopul principal al inspecției. Astfel cum s-a explicat mai sus, aceste constatări nu pot fi divulgate.

Prin urmare, Comisia consideră că reclamanta a primit informațiile pe care le-a solicitat prin divulgarea parțială a raportului de misiune.

Observațiile reclamantului

În observațiile sale, reclamanta a formulat, pe scurt, următoarele observații suplimentare:

1. Îngerii animalelor ar fi dispuși să respecte confidențialitatea raportului misiunii, în cazul în care acest lucru ar permite Comisiei să acorde acces la raport.

2. Referindu-se la traducerea în limba germană a avizului Comisiei, reclamantul a remarcat că Comisia a afirmat că inspecțiile în țările solicitante „werden im Einvernehmen mit dem Bewerberländern mit der Maßgabe durchgeführt, dass der entsprechende Bericht nicht veröffentlicht wird”. Aceasta a fost o traducere a versiunii în limba engleză a avizului Comisiei, în care Comisia a afirmat că inspecțiile „se efectuează cu acordul lor, înțelegându-se că rapoartele rezultate nu vor fi publicate”. Reclamantul a afirmat că nu s-a făcut referire la nicio obligație legală sau bazată pe tratat pentru „Maßgabe”, un termen în limba oficială germană pentru (în acest context) „condiție”.

3. Reclamantul a considerat că, încă de la începutul negocierilor de aderare, Comisia ar fi trebuit să convină cu țările candidate că principiile de transparență ale Uniunii Europene ar trebui respectate.

4. Dificultățile care au apărut în legătură cu cererea pentru raportul de misiune în cauză arată că cele două tipuri de inspecții efectuate de Oficiul Alimentar și Veterinar, menționate în avizul Comisiei, nu ar trebui utilizate împreună.

5. Contrar celor afirmate în avizul Comisiei, părțile din raportul de misiune la care reclamantului i s-a acordat acces nu i-au satisfăcut cererea. Ea dorește, în special, să aibă acces la textul integral al capitolului 5.6 din raport („Sănătatea animalelor”) și al capitolului 5.8 („Bunăstarea animalelor”).

Reclamantul a repetat că cererea sa urma să primească acces la raportul complet al misiunii.

DECIZIA

1 Observații introductive

1.1 Afirmația reclamantei, făcută în numele organizației sale "Animals' Angels", se referea la refuzul Comisiei de a-i acorda acces la documentul în cauză. În plus, dar fără a face o afirmație separată suplimentară, reclamanta a remarcat că a existat o întârziere în prelucrarea cererii sale. Având în vedere natura întârzierii survenite, Ombudsmanul consideră că este relevant să formuleze următoarele observații și observații.

1.2 Articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul 1049/2002 prevede că "O cerere de acces la un document este tratată cu promptitudine" și că "În termen de 15 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii, instituția fie acordă accesul la documentul solicitat ..., fie, într-un răspuns scris, precizează motivele refuzului total sau parțial". Articolul 8 din Regulamentul 1049/2001 prevede că „Cererea de confirmare se soluționează cu promptitudine. În termen de 15 zile lucrătoare de la înregistrarea unei astfel de cereri, instituția fie acordă accesul, fie, printr-un răspuns scris, precizează motivele respingerii totale sau parțiale.”

1.3 Răspunsul la cererea inițială de acces a reclamantei a fost dat la aproximativ două luni și jumătate de la înregistrarea cererii sale la Comisie. Răspunsul la cererea de confirmare a reclamantului a fost dat la două luni după ce reclamantul a trimis cererea Comisiei. Răspunsul Comisiei la cererea inițială a reclamantului conținea scuze pentru întârziere. Răspunsul său la cererea de confirmare nu conținea nicio astfel de scuză și nicio altă confirmare a întârzierii.

1.4 Ombudsmanul este convins că Comisia a luat sau va lua măsuri pentru a identifica și a soluționa problemele care au cauzat aceste întârzieri.

2 Cererea de acces și răspunsul

2.1 Cererea de acces a reclamantului se referea la raportul final al unei misiuni desfășurate în România în perioada 25-29 noiembrie 2002 pentru a evalua progresele înregistrate de autoritățile române în modernizarea anumitor clase de unități de prelucrare a produselor alimentare și pentru a revizui controalele în direct asociate, DG(SANCO)/8675/2002 - MR final (denumit în continuare "raportul misiunii"). Reclamantul a susținut că motivele Comisiei de a-i refuza accesul deplin la raport au fost inadecvate.

2.2 Comisia a explicat că obiectivul principal al misiunii este legat de negocierile de aderare cu România și că divulgarea raportului complet ar încălca, prin urmare, articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță și articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul 1049/2001. Articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță prevede o excepție de la accesul public pentru a proteja interesul public în ceea ce privește relațiile internaționale. Articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță prevede o excepție de la accesul public pentru a proteja obiectivele inspecțiilor, investigațiilor și auditurilor.

În plus, Comisia a explicat că a examinat raportul de misiune în conformitate cu articolul 4 alineatul (6) din Regulamentul 1049/2001 pentru a decide dacă s-ar putea acorda acces la părți din raportul de misiune care nu fac obiectul excepțiilor menționate. Aceasta a concluzionat că acest lucru s-a întâmplat deoarece raportul conținea următoarele două categorii de texte: o categorie legată de scopul principal al misiunii Comisiei în România (negocierile de aderare) și o categorie legată de condițiile care trebuie îndeplinite de țările terțe care exportă către Uniunea Europeană. În conformitate cu practicile de publicare existente ale Comisiei, părțile referitoare la a doua categorie au fost puse la dispoziția reclamantului.

2.3 În sprijinul afirmației sale, reclamanta a prezentat mai multe argumente și observații. Acestea sunt examinate în secțiunea următoare.

3 Natura raportului de misiune: „aderare” sau „export”

3.1 Reclamantul nu a fost de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia raportul său de misiune se referea în principal la negocierile de aderare. Ea consideră că scopul principal al misiunii Comisiei este de a efectua evaluări la fața locului ale condițiilor legate de exportul de animale și alimente de origine animală către Uniunea Europeană. În opinia sa, misiunea nu se deosebea, așadar, de numeroase inspecții anterioare, ale căror rapoarte fuseseră întotdeauna publicate. Potrivit reclamantului, invocarea de către Comisie a excepției referitoare la „relațiile internaționale” de la articolul 4 din Regulamentul 1049/2001 a fost, prin urmare, irelevantă.

3.2 Comisia a explicat că Oficiul său Alimentar și Veterinar poate efectua două tipuri de inspecții în țările candidate:

(1) Inspecții la export efectuate de țări terțe (denumite în continuare „inspecții la export”) în domeniul siguranței alimentare, al bunăstării animalelor și al sănătății plantelor, pentru a verifica dacă țara exportatoare îndeplinește condițiile stabilite în legislația Uniunii Europene. Aceste inspecții sunt efectuate în țări terțe care exportă sau care doresc să exporte în UE. Rapoartele acestor misiuni sunt publicate în mod curent pe internet, cu excepția cazului în care acordurile bilaterale de echivalență sanitar-veterinară prevăd altfel.

(2) Inspecții în contextul extinderii (denumite în continuare „inspecții de aderare”). Aceste inspecții sunt efectuate în cadrul negocierilor de aderare și vizează monitorizarea progreselor înregistrate de țările candidate în ceea ce privește alinierea legislației lor la standardele UE. Constatările acestor inspecții sunt incluse în pozițiile de negociere ale Comisiei. Țările candidate nu sunt obligate să accepte aceste inspecții. Acestea sunt efectuate cu acordul lor, înțelegându-se că rapoartele rezultate nu vor fi publicate. Principalul obiectiv al inspecției efectuate în România în perioada 25-29 noiembrie 2002 a fost de a monitoriza progresele înregistrate în ceea ce privește alinierea la legislația UE și punerea în aplicare a acesteia în vederea pregătirii aderării României.

Potrivit Comisiei, aceasta a primit plângeri cu privire la controalele privind certificarea și exportul de cai vii din România în Italia, atât din partea autorităților italiene, cât și din partea Animals’ Angels. Prin urmare, Oficiul său Alimentar și Veterinar a decis să extindă domeniul de aplicare al misiunii pentru a include aceste aspecte legate de export. Din cauza combinației dintre o inspecție la „export” și o inspecție la „aderare”, Comisia a fost în măsură să identifice părți din raportul de misiune care nu făceau obiectul excepției referitoare la negocierile de aderare și care puteau fi comunicate reclamantului.

3.3 Ombudsmanul ia notă de recunoașterea de către Comisie a faptului că misiunea a fost o inspecție combinată a "exportului" și a "aderării". Ombudsmanul nu consideră că faptele dau motive de îndoială cu privire la caracterul rezonabil al opiniei Comisiei potrivit căreia scopul principal al misiunii a fost legat de negocierile sale de aderare cu România.

4 Dreptul individual de a obține acces

4.1 Reclamantul a susținut că are dreptul de a obține acces la raportul misiunii, deoarece finalizarea cu succes a misiunii Comisiei a fost posibilă parțial datorită informațiilor furnizate de organizația sa.

4.2 Comisia a răspuns la acest argument în cererea sa de confirmare, afirmând că un astfel de drept de acces nu este acordat în mod automat. Potrivit Comisiei, chiar și în ceea ce privește plângerile oficiale, persoana care a depus plângerea este, în mod normal, informată numai cu privire la poziția Comisiei și la măsurile luate.

4.3 Ombudsmanul nu are cunoștință de nicio normă sau principiu care să confere reclamantului un drept individual separat de acces la raportul de misiune în cauză, pe motiv că misiunea Comisiei a fost posibilă parțial datorită informațiilor furnizate de organizația sa.

5 Excepțiile privind accesul prevăzute de Regulamentul 1049/2001

5.1 Reclamantul a susținut că, chiar dacă raportul misiunii se referea la negocierile de aderare cu România, Comisia nu avea dreptul să refuze accesul în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță ("relații internaționale") și al articolului 4 alineatul (2) a treia liniuță ("scopul inspecțiilor, investigațiilor și auditurilor"). În special, reclamanta a observat că Comisia a părut să utilizeze un nivel mai ridicat de confidențialitate în ceea ce privește țările candidate decât în ceea ce privește actualele state membre sau alte țări terțe, o diferență pe care a considerat-o nejustificată.

5.2 Ca răspuns la argumentul reclamantului, Comisia a afirmat că inspecțiile în țările candidate se efectuează în mod voluntar, cu condiția ca rapoartele rezultate să nu fie publicate. Acestea reprezintă o parte importantă a procesului de negociere. Divulgarea constatărilor privind progresele realizate de România în direcția respectării standardelor Uniunii Europene în materie de siguranță alimentară și de bunăstare a animalelor ar interfera cu negocierile de aderare și ar afecta grav relațiile Comisiei cu autoritățile române. Aceasta ar pune în pericol disponibilitatea lor de a accepta astfel de inspecții și de a coopera cu Comisia.

În plus, Comisia a afirmat că divulgarea riscă să fie contraproductivă, deoarece ar împiedica vizitele viitoare ale Oficiului său Alimentar și Veterinar în perioada premergătoare aderării, menite să evalueze progresele înregistrate în direcția respectării standardelor Uniunii Europene. Pentru succesul acestor vizite, este important ca autoritățile române (și autoritățile competente din alte țări candidate) să aibă încredere că Comisia își va respecta angajamentele dacă se va obține un beneficiu maxim în urma acestor vizite.

Comisia a subliniat, de asemenea, că nu există diferențe în practicile sale legate de inspecțiile efectuate în țările solicitante și în alte țări terțe în ceea ce privește importurile autorizate. Toate rapoartele de inspecție sunt publicate.

5.3 Pe baza clarificărilor și argumentelor Comisiei, Ombudsmanul consideră că este plauzibilă presupunerea că ar exista un risc nerezonabil, în sensul articolului 4 din Regulamentul 1049/2001, pentru interesele "relațiilor internaționale" și, în special, "scopul inspecțiilor", în cazul în care s-ar acorda acces la raportul complet al misiunii. Prin urmare, în scopul publicării și al practicilor de confidențialitate în cauză, Comisia pare să acționeze în mod rezonabil prin tratarea țărilor candidate, cu care negocierile sunt în curs, ca o categorie diferită de alte țări terțe sau state membre ale Uniunii Europene.

5.4 Pe baza constatărilor de mai sus, Ombudsmanul consideră că Comisia a acționat în conformitate cu Regulamentul 1049/2001. Prin urmare, se pare că nu există o administrare defectuoasă cu privire la acest aspect al plângerii.

6 Preocupări suplimentare ale reclamantului

6.1 În observațiile sale, reclamanta și-a exprimat opinia că dificultățile apărute în legătură cu cererea de acces la raportul de misiune în cauză arată că cele două tipuri de inspecții efectuate de Oficiul Alimentar și Veterinar, menționate în avizul Comisiei și la punctul 3.2 de mai sus, nu ar trebui utilizate împreună. Ea consideră, de asemenea, că Comisia ar trebui să oblige țările candidate să accepte normele de transparență ale Uniunii Europene.

6.2 Întrucât aceste opinii nu au fost formulate în mod clar sub forma unor acuzații separate, Ombudsmanul nu a considerat oportun să le supună unei anchete. Cu toate acestea, Ombudsmanul consideră că este util să facă o observație suplimentară mai jos cu privire la decizia Comisiei de a se alătura rapoartelor privind „exportul” și „aderarea”.

7 Concluzie

Pe baza anchetelor Ombudsmanului cu privire la această plângere, se pare că nu a existat nicio administrare defectuoasă din partea Comisiei Europene. Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul.

Președintele Comisiei Europene va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.

ÎN AL DOILEA RÂND.

În cazul de față, Comisia a prezentat modul în care Oficiul său Alimentar și Veterinar a unit două tipuri de inspecții și modul în care acest lucru a condus la fuzionarea a două tipuri diferite de rapoarte de inspecție într-un singur raport de misiune. Ombudsmanul apreciază pe deplin faptul că reunirea diferitelor tipuri de inspecții se poate face în interesul unei administrări eficiente. Cu toate acestea, faptele din prezenta cauză indică faptul că ar fi util să se înregistreze, în măsura posibilului din punct de vedere practic, informații neconfidențiale separat de informațiile confidențiale. Acest lucru ar simplifica în special aplicarea obligației de a acorda acces parțial la documente, în conformitate cu articolul 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei.

Cu stimă,

 

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

---

(1) Pagina sa principală este http://www.animals-angels.de/english/index_en.htm

(2) JO 2001, L 145, p. 43.

(3) Articolul 7 alineatul (1) din regulament, JO 2001, L 145, p. 43.

(4) Articolul 4 alineatul (6) prevede că „În cazul în care numai anumite părți ale documentului solicitat fac obiectul uneia dintre excepții, celelalte părți ale documentului se divulgă”.