Aveți o plângere împotriva unei instituții sau unui organism al UE?
- RO Română
Traducerile automate pot conține erori care pot reduce claritatea și exactitatea; Ombudsmanul nu își asumă răspunderea pentru eventuale discrepanțe. Pentru cele mai fiabile informații și securitate juridică, vă rugăm să consultați versiunea sursă din engleză, linkul de mai sus.
Pentru mai multe informații, vă rugăm să consultați politica noastră lingvistică și de traducere.
Decizia privind refuzul Comisiei Europene de a acorda un acces public mai larg la documentele privind monitorizarea drepturilor omului în cazul proiectelor finanțate de UE în Libia (cauza 2089/2023/ACB)
Decizie
Caz 2089/2023/ACB - Deschis la Vineri | 27 octombrie 2023 - Recomandare privind Luni | 04 martie 2024 - Decizie din Vineri | 11 octombrie 2024 - Instituţia vizatǎ Comisia Europeană ( S-a constatat o administrare defectuoasă ) - Ţară Belgia
Plângere depusă
23/10/2023Analiza plângerii
25/10/2023Anchetă în curs
27/10/2023Concluzii preliminare
26/02/2024Rezultatul anchetei
11/10/2024
Cazul a vizat o cerere de acces public la documentele deținute de Comisia Europeană referitoare la monitorizarea drepturilor omului în cazul proiectelor finanțate de UE în Libia. Cererea de acces a reclamantului a urmat unei declarații făcute de Comisie în fața Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne a Parlamentului European. Potrivit acestei declarații, contractantul însărcinat cu monitorizarea nu a raportat până în prezent nicio încălcare a principiului de „a nu aduce prejudicii” legată în mod direct de toate costurile din cadrul „Fondului fiduciar de urgență al UE pentru stabilitate și abordarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutărilor de persoane în Africa” (EUTFA). Reclamantul a solicitat accesul public la documente care să îi permită să verifice această declarație.
În decizia sa de confirmare, Comisia a identificat 14 documente la care a acordat acces limitat sau inexistent, invocând protecția interesului public în ceea ce privește siguranța publică și relațiile internaționale, precum și protecția datelor cu caracter personal și a intereselor comerciale ale contractantului.
Pe baza inspecției documentelor în litigiu, Ombudsmanul a constatat că refuzul Comisiei de a acorda acces la unele dintre documente era rezonabil, considerând că formatul acestora putea dezvălui identitatea contractantului, ceea ce putea pune în pericol securitatea personalului său pe teren. Cu toate acestea, Ombudsmanul a constatat, de asemenea, că ocultările ample de către Comisie ale contractului, ale actelor adiționale și ale anexelor la acesta, inclusiv ale termenilor de referință, ale cererii de grant, precum și ale unui manual generic privind monitorizarea drepturilor omului, nu erau justificate. Inspecția a arătat, de asemenea, că existau documente suplimentare, care conțin constatările de fond ale contractantului și care ar fi trebuit să fie identificate de Comisie ca intrând în domeniul de aplicare al cererii.
Ombudsmanul a recomandat Comisiei să efectueze o nouă căutare a documentelor care intră în domeniul de aplicare al cererii de acces a reclamantului și să evalueze dacă astfel de documente identificate suplimentar ar putea fi divulgate în temeiul Regulamentului 1049/2001. Ea a recomandat, de asemenea, Comisiei să acorde un acces public sporit la documentele pe care le-a identificat deja.
Ca răspuns, Comisia a acceptat să efectueze o nouă căutare, dar nu a identificat documente suplimentare, deoarece a considerat că rapoartele de fond menționate de Ombudsman nu au făcut obiectul cererii. Aceasta a subliniat, de asemenea, că reclamantul nu a contestat în cererea sa de confirmare absența mai multor documente. Comisia a confirmat că s-a acordat deja cel mai larg acces posibil la documentele pe care le-a identificat și a adăugat că accesul parțial (mai larg) ar constitui o sarcină administrativă disproporționată.
Ombudsmanul a considerat că interpretarea Comisiei cu privire la domeniul de aplicare al cererii a fost nejustificat de restrictivă, iar așteptarea sa ca reclamantul să fi pus sub semnul întrebării caracterul complet al documentelor identificate a fost nerezonabilă în acest caz. De asemenea, Ombudsmanul nu a fost convins că nu se mai putea acorda acces la documentele identificate și a considerat nefondate argumentele privind sarcina administrativă.
Prin urmare, Ombudsmanul a închis cazul, confirmând constatarea sa privind administrarea defectuoasă. Ea a sugerat, de asemenea, Comisiei să încerce să furnizeze reclamantului elemente de probă care să îi permită să verifice declarația de „a nu face rău”.
Contextul plângerii
1. „Fondul fiduciar de urgență al UE pentru stabilitate și abordarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutărilor de persoane în Africa” (EUTFA) a fost creat în 2015 [1]. În 2022, EUTFA mobilizase aproape 456 de milioane EUR pentru proiecte în Libia [2].
2. În aprilie 2022, un reprezentant al Comisiei Europene a declarat [3], în cadrul unei reuniuni a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (Comisia LIBE) a Parlamentului European, că Comisia a instituit „monitorizarea de către terți” a operațiunilor din Libia în cadrul EUTFA, „acordând o atenție deosebită asigurării respectării politicii de a nu aduce prejudicii”. Reprezentantul a adăugat că „până în prezent, contractantul nu a raportat nicio încălcare a principiului de «a nu aduce prejudicii» legată în mod direct de toate costurile prin programele fondurilor fiduciare ale [Comisiei]”[4].
3. În mai 2022, reclamantul, un jurnalist, a solicitat accesul public la documentele deținute de Comisie în temeiul legislației UE privind accesul la documente [5], inclusiv la „e-mailuri, care dezvăluie identitatea contractantului terț, domeniul de aplicare al raportării, toate costurile financiare asociate contractului, precum și raportul în sine”, la care Comisia a făcut referire în cadrul reuniunii Comisiei LIBE menționate mai sus.
4. În iulie 2022, Comisia a refuzat accesul la toate cele șase documente pe care le-a identificat ca intrând în domeniul de aplicare al cererii, invocând protecția interesului public în ceea ce privește relațiile internaționale [6] și protecția unui proces decizional în curs [7].
5. Nemulțumit de refuzul Comisiei de a acorda acces la documente, reclamantul a solicitat Comisiei să își revizuiască decizia (prin depunerea unei „cereri de confirmare”), în august 2022.
6. În octombrie 2023, în urma implicării Ombudsmanului [8], Comisia a emis decizia sa finală („decizia de confirmare”). Comisia a identificat 14 documente și a acordat acces parțial la unele dintre acestea, inclusiv la contractul de punere în aplicare a monitorizării și la actele adiționale la acesta. Refuzând accesul ulterior, Comisia a invocat protecția interesului public în ceea ce privește siguranța publică [9] și relațiile internaționale [10], precum și protecția datelor cu caracter personal [11] și interesele comerciale ale contractantului [12].
7. Nemulțumit de accesul primit, reclamantul s-a adresat din nou Ombudsmanului.
8. Ombudsmanul a deschis o anchetă cu privire la refuzul Comisiei de a acorda un acces public mai larg la documentele în discuție în plângere.
9. În cursul anchetei, echipa de anchetă a Ombudsmanului a examinat toate documentele identificate de Comisie ca intrând în domeniul de aplicare al cererii. Această inspecție a sugerat existența unor documente suplimentare care ar putea intra în domeniul de aplicare al cererii, care nu au fost identificate de Comisie. Prin urmare, a fost efectuată o nouă inspecție pe un eșantion din aceste documente.
Recomandarea Ombudsmanului
Domeniul de aplicare al cererii
10. Ombudsmanul a considerat că din cererea inițială și din contextul acesteia reieșea în mod clar că reclamantul dorea să aibă acces la „raport” pentru a verifica declarația făcută de Comisie în cadrul reuniunii Comisiei LIBE. Ombudsmanul a remarcat că acest lucru a fost clarificat și mai mult în cererea de confirmare: „Rolul meu ca jurnalist este, în parte, de a verifica veridicitatea unor astfel de declarații”. Prin urmare, reclamantul a solicitat un raport care să sprijine declarația Comisiei potrivit căreia „contractantul nu a raportat nicio încălcare a principiului de a nu face rău legată în mod direct de toate costurile programelor fondului fiduciar ”. Cu alte cuvinte, reclamantul solicita accesul la documente care conțineau, în special, analiza de fond a contractantului cu privire la monitorizarea drepturilor omului pe care a efectuat-o.
11. Inspecția a arătat că rapoartele identificate de Comisie (la care accesul a fost refuzat) nu includ constatările contractantului. Cu toate acestea, termenii de referință (anexați la contract), care au fost complet ocultați, se referă la trei tipuri de rapoarte care urmează să fie emise de contractant pentru a-și prezenta constatările de fond. O altă inspecție a unui eșantion din aceste rapoarte a confirmat că aceste documente includ analiza de fond și constatările contractantului.
12. Prin urmare, Ombudsmanul a considerat că evaluarea de către Comisie a domeniului de aplicare al cererii de acces public a fost interpretată prea restrictiv și nu a condus la identificarea tuturor documentelor relevante. Ea a formulat următoarea recomandare [13]:
Comisia ar trebui să efectueze o nouă căutare a documentelor care intră în domeniul de aplicare al cererii de acces a reclamantului și să evalueze dacă astfel de documente identificate suplimentar pot fi divulgate în temeiul Regulamentului 1049/2001.
13. Ca răspuns, Comisia a efectuat o nouă căutare a documentelor și a confirmat că lista documentelor pe care le-a identificat prin decizia sa de confirmare este completă. Comisia a observat că reclamantul nu și-a formulat cererea ca acoperind orice alte documente pe care partea terță era obligată să le redacteze în temeiul contractului. Aceasta a considerat că o astfel de interpretare nu era justificată având în vedere formularea cererii reclamantului.
14. Comisia a adăugat că, în cererea de confirmare, reclamantul nu a contestat caracterul complet al listei de documente și nici interpretarea Comisiei cu privire la domeniul de aplicare al cererii. Comisia a afirmat că reclamantul nu și-a exprimat nicio nemulțumire cu privire la modul în care Comisia a interpretat domeniul de aplicare al cererii în corespondența sa cu Comisia.
15. Comisia a concluzionat că interpretarea domeniului de aplicare al cererii de către Ombudsman este excesiv de largă. Aceasta a remarcat că reclamantul are în continuare dreptul de a depune o nouă cerere inițială în conformitate cu Regulamentul 1049/2001.
16. Ca răspuns, reclamantul a contestat modul în care Comisia înțelege cererea sa. Acestea au confirmat că cererea viza să verifice dacă vreunul dintre documentele elaborate de contractantul terț a afirmat fără echivoc că proiectele UE finanțate în cadrul EUTFA nu au încălcat principiul de „a nu aduce prejudicii”.
Accesul la documentele identificate
17. Inspecția a arătat că mai multe documente, pe care Comisia le-a identificat ca intrând în domeniul de aplicare al cererii reclamantului, inclusiv rapoartele și un manual privind monitorizarea drepturilor omului, prezintă identitatea grafică a contractantului care i-ar putea dezvălui identitatea. Ombudsmanul a considerat că, având în vedere riscurile concrete și reale demonstrate la adresa integrității fizice a angajaților contractantului și a experților de pe teren, nedivulgarea acestor documente a fost rezonabilă.
18. Cu toate acestea, nu toate documentele afișează identitatea grafică a contractantului. Printre acestea se numără contractul, actele adiționale, termenii de referință și un al doilea manual privind monitorizarea și raportarea în domeniul drepturilor omului. În ceea ce privește aceste documente, Ombudsmanul nu a fost de acord cu Comisia în ceea ce privește faptul că informațiile nedivulgate erau acoperite în întregime de excepțiile invocate.
19. În ceea ce privește cererea de grant pe care Comisia a refuzat să o divulge în întregime, Ombudsmanul a concluzionat că cel puțin unele elemente ale acestui document ar putea fi divulgate fără a dezvălui informații sensibile din punct de vedere comercial.
20. Ombudsmanul a adăugat că, atunci când a evaluat existența unui interes public superior care justifică divulgarea cererii de grant, Comisia nu a luat în considerare interesul public de a permite controlul public al proiectelor finanțate de UE și, mai precis, modul în care este monitorizat impactul potențial al acestora asupra drepturilor omului. Ombudsmanul a adăugat că, în acest caz specific, monitorizarea drepturilor omului a vizat proiecte finanțate de UE într-o țară în care implicarea UE și impactul potențial asupra drepturilor omului au făcut deja obiectul criticilor publice [14].
21. În ansamblu, Ombudsmanul a constatat că refuzul Comisiei de a oferi un acces parțial larg la contract, la actele adiționale și la termenii de referință corespunzători, precum și la cererea de grant și la cel de al doilea manual privind monitorizarea drepturilor omului a constituit un caz de administrare defectuoasă. Ea a formulat următoarea recomandare [15]:
Comisia ar trebui să reevalueze contractul, actele adiționale, mandatul și cererea de grant, precum și manualul de monitorizare și raportare privind drepturile omului [16], pentru a oferi un acces sporit al publicului și ținând seama de observațiile Ombudsmanului prezentate în prezenta recomandare.
22. Ca răspuns, Comisia a considerat că a acordat cel mai larg acces posibil în etapa de confirmare.
23. În ceea ce privește al doilea manual [17], Comisia a reiterat faptul că chiar și accesul parțial ar pune în pericol siguranța publică [18], făcând trimitere la observațiile trimise de contractant în etapa de confirmare [19]. Acesta a afirmat că, deși părți limitate ale acestui document pot conține informații generale sau cunoștințe standard privind drepturile omului, acestea sunt interconectate cu metodologia proiectului și cu orientările privind activitățile rețelei de monitorizare pe teren situate în Libia.
24. Comisia a adăugat că acordarea unui acces parțial la acest document ar constitui, având în vedere lungimea și structura sa, o sarcină administrativă disproporționată. În acest sens, Comisia a făcut trimitere la o hotărâre recentă a Tribunalului [20].
25. În ceea ce privește contractul, actele adiționale și termenii de referință, Comisia a considerat că părțile care ar putea fi divulgate fără a pune în pericol siguranța publică sunt atât de dispersate și limitate încât identificarea și ocultarea celorlalte părți care justifică protecția ar constitui o sarcină administrativă disproporționată în sensul jurisprudenței menționate mai sus.
26. În ceea ce privește protecția relațiilor internaționale pe care Comisia s-a bazat pentru a justifica refuzul de a acorda acces la mandat, Comisia a clarificat faptul că numai acele părți care conțin analiza detaliată a Comisiei privind situația politică, de securitate și a drepturilor omului în Libia, spre deosebire de întregul mandat, au fost menite să intre sub incidența acestei excepții. Aceasta a precizat că, în orice caz, mandatul, în ansamblul său, nu putea fi divulgat fără a pune în pericol siguranța publică.
27. Comisia a adăugat că a explicat suficient în decizia sa de confirmare motivul pentru care divulgarea acestor părți ar pune în pericol relațiile internaționale ale UE cu autoritățile libiene. În această privință, Comisia s-a referit la marja de apreciere de care dispun instituțiile Uniunii atunci când aplică această excepție.
28. În ceea ce privește cererea de grant, Comisia a considerat că, din cauza volumului de informații sensibile din punct de vedere comercial pe care le conține, identificarea și ocultarea ulterioară a acestor părți ar constitui o sarcină administrativă disproporționată. Comisia a adăugat că părțile relevante intră, de asemenea, sub incidența excepției privind siguranța publică.
29. Comisia a considerat că informațiile divulgate permit publicului să știe suficient unde și în ce scop sunt cheltuite fondurile de către UE în conformitate cu Regulamentul financiar. În cazul în care Comisia ar urma raționamentul Ombudsmanului, simpla existență a unor critici publice cu privire la finanțarea de către Comisie a unor proiecte legate de drepturile omului sau a unor eventuale acuzații de abatere ar priva Comisia de posibilitatea de a invoca protecția intereselor comerciale.
30. Comisia a concluzionat că, chiar dacă ar exista un interes public superior care justifică divulgarea, părțile sensibile din punct de vedere comercial nu ar putea fi divulgate fără a pune în pericol siguranța publică.
31. Ca răspuns, reclamantul a declarat că a înțeles că divulgarea anumitor părți care ar dezvălui metodologia sau locațiile ar putea pune contractantul în pericol. Cu toate acestea, ei au pus sub semnul întrebării ocultările bazate pe protecția relațiilor internaționale cu Libia. Acestea au considerat, în special, că argumentele prezentate de Comisie în această privință nu sunt în concordanță cu o declarație făcută de comisarul pentru afaceri interne la 6 iulie 2023 în fața Comisiei LIBE, în care aceasta a făcut referire la indicii potrivit cărora grupuri infracționale se infiltrează în paza de coastă libiană [21].
32. Reclamantul a insistat, de asemenea, asupra faptului că există un interes public pentru verificarea declarațiilor făcute de Comisie în fața Parlamentului European. Ei au concluzionat că, în cazul în care Comisia Europeană poate face declarații publice pe teme legate de drepturile omului fără nicio verificare posibilă, este un semnal că se situează deasupra controlului și responsabilității independente.
Evaluarea Ombudsmanului în urma recomandării
Domeniul de aplicare al cererii
33. Ombudsmanul observă că reclamantul nu putea ști că rapoartele care au fost identificate de Comisie ca intrând în domeniul de aplicare al cererii sale nu includeau analiza de fond a contractantului. Acest lucru se datorează faptului că accesul la aceste rapoarte a fost refuzat în întregime, iar descrierea acestor documente furnizată de Comisie a fost destul de generică [22]. Prin urmare, informațiile aflate la dispoziția reclamantului nu le-au permis să înțeleagă natura acestor rapoarte și, prin urmare, ar fi trebuit identificate mai multe documente ca răspuns la cererea sa.
34. În plus, Comisia nu a încercat să clarifice cererea împreună cu reclamantul și nici nu a furnizat explicații cu privire la modul în care a înțeles cererea acestuia în decizia inițială sau de confirmare. Prin urmare, reclamantul nu a putut contesta modul în care Comisia a interpretat domeniul de aplicare al cererii sale.
35. Ombudsmanul insistă asupra opiniei sale potrivit căreia cererea inițială, interpretată în context - un context care a fost explicit în cererea însăși - a fost clară și că cererea de confirmare și-a clarificat și mai mult scopul și domeniul de aplicare.
36. Comisia nu se poate aștepta ca cetățenii să conteste ceea ce nu știu. Acest lucru este deosebit de important având în vedere că există o prezumție de veridicitate atașată unei declarații din partea unei instituții a UE potrivit căreia nu mai există documente. Solicitantul ar trebui să aducă dovezi „consecvente și relevante” pentru a răsturna cu succes această prezumție [23].
37. Sugestia Comisiei ca reclamantul să poată depune acum o nouă cerere de acces la aceste documente nu este ceea ce solicitanții au dreptul să se aștepte de la o administrație favorabilă cetățenilor. Acest lucru este cu atât mai adevărat cu cât cererea inițială de acces a reclamantului a fost depusă cu mai mult de doi ani în urmă.
38. În aceste condiții, Ombudsmanul confirmă constatarea sa privind administrarea defectuoasă.
Accesul la documentele identificate
39. Ombudsmanul nu este convins că nu s-a putut acorda un acces mai larg la documentele pe care Comisia le-a identificat ca intrând în domeniul de aplicare al cererii.
40. În ceea ce privește al doilea manual privind monitorizarea drepturilor omului [24], după revizuirea acestui document, Ombudsmanul este în continuare de părere că acest manual este foarte generic. Este dificil să se reconcilieze conținutul său de bază cu preocupările exprimate de contractant în etapa de confirmare la care a făcut referire Comisia în răspunsul său.
41. Ombudsmanul salută clarificarea Comisiei potrivit căreia părțile din mandat care fac efectiv obiectul excepției privind relațiile internaționale sunt mai limitate decât cele indicate în decizia de confirmare. Cu toate acestea, Ombudsmanul consideră în continuare că nu toate părțile care includ o analiză a situației din Libia ar putea fi percepute ca fiind critici nejustificate și, prin urmare, nu ar putea fi divulgate. Această abordare restrictivă nu este pe deplin coerentă, astfel cum a menționat reclamantul, cu informațiile comunicate de comisarul pentru afaceri interne Comisiei LIBE în iulie 2023, astfel cum se menționează mai sus.
42. În ceea ce privește cererea de grant, Comisia a adăugat că, indiferent dacă există sau nu un interes public superior în divulgarea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial, părțile în cauză ar trebui să rămână confidențiale pentru a proteja siguranța publică. Ombudsmanul observă că aplicarea excepției privind siguranța publică la aceste părți nu reiese în mod clar din decizia de confirmare. În orice caz, Ombudsmanul nu este convins că toate informațiile considerate sensibile din punct de vedere comercial ar trebui să rămână confidențiale din motive de siguranță publică.
43. În ceea ce privește evaluarea unui interes public superior, Ombudsmanul reiterează relevanța contextului general al acestui caz, astfel cum este descris în recomandare. Preocupările exprimate de societatea civilă și de jurnaliști cu privire la finanțarea activităților UE în Libia și la monitorizarea drepturilor omului în acest context nu sunt „considerații generale” care pot fi respinse ca atare. Nu este clar în ce circumstanțe Comisia ar lua în considerare astfel de preocupări atunci când evaluează existența unui interes public superior și acest lucru este îngrijorător.
44. În sfârșit, în ceea ce privește toate documentele în litigiu, Comisia a susținut că acordarea unui acces parțial mai larg ar constitui o sarcină administrativă disproporționată. În ceea ce privește manualul, Comisia a făcut referire la lungimea și structura documentului pentru a justifica refuzul accesului parțial. În ceea ce privește contractul, actele adiționale și termenii de referință, aceasta a afirmat că părțile care ar putea fi divulgate ar fi prea limitate și dispersate. În ceea ce privește cererea de grant, aceasta s-a referit la lungimea pieselor reținute și la cantitatea de informații sensibile din punct de vedere comercial conținute în acestea.
45. În susținerea afirmației sale, Comisia a făcut trimitere la hotărârea Tribunalului în cauza T-205/22 [25]. În acest caz, Tribunalul a hotărât că agenția UE în cauză era îndreptățită să considere că divulgarea parțială a documentelor solicitate reprezenta o sarcină administrativă disproporționată, având în vedere că: (i) aproape toate informațiile pe care le conțineau făceau obiectul excepțiilor invocate (care nu au fost contestate de reclamantă și, prin urmare, nu au fost examinate de instanță) și (ii) informațiile au fost prezentate sub formă de grafice, hărți, coordonate geografice și tabele cu caracteristici tehnice. Ținând seama de acest lucru, Tribunalul a hotărât că ocultarea informațiilor în cauză ar fi făcut ca documentele prezentate să fie în mare măsură neinteligibile [26].
46. Circumstanțele cazului de față sunt foarte diferite. Părțile din documente care nu fac obiectul excepțiilor sunt departe de a fi marginale, formatul documentelor nu implică dificultăți deosebite în efectuarea ocultărilor, iar rezultatul ar fi inteligibil. În plus, jurisprudența precizează că instituțiile pot deroga de la obligația de a acorda un acces parțial numai în circumstanțe excepționale [27].
47. În aceste condiții, Ombudsmanul confirmă constatarea sa privind administrarea defectuoasă.
48. În plus, atunci când o instituție a UE nu poate acorda acces public la un document, aceasta ar trebui să depună eforturi pentru a furniza solicitanților informațiile relevante pentru cererile lor. Acest lucru este deosebit de important, ca o chestiune de bună administrare, într-o situație în care Comisia a făcut o declarație publică cu privire la o chestiune de interes public care nu poate fi verificată în alt mod.
49. Prin urmare, Ombudsmanul sugerează Comisiei să furnizeze reclamantului dovezi că, până în prezent, contractantul nu a raportat nicio încălcare a principiului de „a nu aduce prejudicii” legată în mod direct de toate costurile programelor EUTFA, astfel cum a declarat Comisia Comisiei LIBE a Parlamentului European. Acest lucru poate necesita prezentarea unui nou document neconfidențial de către contractant.
Concluzie
Pe baza anchetei, Ombudsmanul închide acest caz cu următoarea concluzie:
Interpretarea de către Comisie a domeniului de aplicare al cererii și refuzul acesteia de a acorda un acces mai larg la documentele în litigiu ar fi fost un caz de administrare defectuoasă.
Reclamantul și Comisia vor fi informați cu privire la această decizie.
Sugestie de îmbunătățire
Comisia ar trebui să furnizeze reclamantului dovezi că, până în prezent, contractantul nu a raportat nicio încălcare a principiului de „a nu aduce prejudicii” legată în mod direct de toate costurile din cadrul programelor EUTFA.
Emily O'Reilly Ombudsmanul
European
Strasbourg, 11.10.2024
[1] A se vedea: https://ec.europa.eu/trustfundforafrica/index_en#:~:text=Our%20mission,contribute%20to%20better%20migration%20management.
[2] A se vedea fișa informativă (februarie 2022): https://neighbourhood-enlargement.ec.europa.eu/system/files/2022-03/EUTF_libya_en.pdf.
[3] https://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2014_2019/plmrep/COMMITTEES/LIBE/OJ/2022/04-20/1253993EN.pdf ; transmisiune în direct pe internet disponibilă la ora 11.10: https://multimedia.europarl.europa.eu/en/webstreaming/libe-committee-meeting_20220421-0900-COMMITTEE-LIBE.
[4] https://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2014_2019/plmrep/COMMITTEES/LIBE/OJ/2022/04-20/1253993EN.pdf ; transmisiune în direct pe internet disponibilă la ora 11.10: https://multimedia.europarl.europa.eu/en/webstreaming/libe-committee-meeting_20220421-0900-COMMITTEE-LIBE.
[5] În temeiul Regulamentului 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:32001R1049&from=EN
[6] În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul 1049/2001.
[7] În conformitate cu articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul 1049/2001.
[8] A se vedea cauza 1996/2022/NH, care se referă la întârzierea în adoptarea deciziei de confirmare.
[9] În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) prima liniuță din Regulamentul 1049/2001.
[10] În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) a treia liniuță din Regulamentul 1049/2001.
[11] În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 1049/2001.
[12] În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul 1049/2001.
[13] Textul integral al recomandării și evaluarea care a condus la aceasta sunt disponibile la adresa: https://www.ombudsman.europa.eu/en/recommendation/en/182956.
[14] A se vedea, de exemplu, https://www.theguardian.com/world/2020/mar/12/revealed-the-great-european-refugee-scandal ; A se vedea
de asemenea, scrisoarea deschisă din partea societății civile din 2020 http://www.gisti.org/spip.php?article6388.
[15] Textul integral al recomandării și evaluarea care a condus la aceasta sunt disponibile la adresa: https://www.ombudsman.europa.eu/en/recommendation/en/182956.
[16] Enumerate ca documentele 1, 2.1, 3, 3.1, 4 de către Comisie în cererea sa de confirmare.
[17] Documentul 2.1.
[18] În aplicarea articolului 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 1049/2001.
[19] În aplicarea articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul 1049/2001.
[20] Hotărârea Tribunalului din 24 aprilie 2024, Marie Naass și Sea-Watch eV/Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, T-205/22, punctul 89, disponibilă la adresa: https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf;jsessionid=F2E517B4AB4893614827BB103829D032?text=&docid=285143&pageIndex=0&doclang=EN&mode=req&dir=&occ=first&part=1&cid=9806028
[21] https://multimedia.europarl.europa.eu/en/webstreaming/committee-on-civil-liberties-justice-and-home-affairs_20230706-0900-COMMITTEE-LIBE, începând cu ora 10:50:10 a fluxului web.
[22] Documentele au fost descrise ca fiind „Raportul privind etapa inițială de monitorizare a resurselor umane”,„Raportul intermediar de monitorizare a resurselor umane din ianuarie 2021”,„Raportul intermediar de monitorizare a resurselor umane din decembrie 2021”.
[23] Hotărârea Tribunalului din 25 septembrie 2018, în cauzele conexate T-639/15-T-666/15 și T-95/16, Psara et al./Parlamentul European, punctele 33-36, disponibilă la adresa: https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=206663&pageIndex=0&doclang=en&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=5877927.
[24] Documentul 2.1.
[25] Hotărârea Tribunalului din 24 aprilie 2024, Marie Naass și Sea-Watch eV/Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, T-205/22, punctul 89, disponibilă la adresa: https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf;jsessionid=F2E517B4AB4893614827BB103829D032?text=&docid=285143&pageIndex=0&doclang=EN&mode=req&dir=&occ=first&part=1&cid=9806028.
[26] Hotărârea Tribunalului în cauza T-205/22 menționată mai sus, punctul 97.
[27] Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 7 februarie 2002, Kuijer/Consiliul, T-211/00, punctul 57: https://curia.europa.eu/juris/liste.jsf?language=en&num=T-211/00.