Strasbourg, 19 mai 2004

Stimate domnule M.,

La 28 aprilie 2003, ați depus o plângere la Ombudsmanul European, în numele Fundação Luso-Americana para o Desenvolvimento (Fundația Luso-Americană pentru Dezvoltare - denumită în continuare „fundația”), privind respingerea de către Comisie a propunerii făcute de fundație în urma cererii de propuneri EuropeAid/113172, Operațiuni în țările în curs de dezvoltare (PVD) cofinanțate cu ONG-uri europene pentru dezvoltare (B7-6000).

La 21 mai 2003, am transmis plângerea președintelui Comisiei. Comisia și-a trimis avizul la 10 iulie 2003 și vi l-am transmis împreună cu o invitație de a formula observații, pe care ați trimis-o la 28 august 2003.

Având în vedere aceste observații, s-a constatat că este necesar să se efectueze investigații suplimentare. Prin urmare, la 10 noiembrie 2003, am solicitat în scris Comisiei să comenteze observațiile dumneavoastră. La 6 ianuarie 2004, am primit răspunsul Comisiei, pe care vi l-am transmis cu invitația de a formula observații. La 1 martie 2004, am primit observațiile dumneavoastră.

Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Plângerea

Potrivit reclamantului, faptele relevante sunt următoarele:

La 17 iulie 1998, Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1658/98 privind operațiunile de cofinanțare cu organizațiile neguvernamentale europene de dezvoltare (ONG-uri) în domenii de interes pentru țările în curs de dezvoltare (1). Articolul 3 alineatul (1) prevede că „agenții de cooperare eligibili pentru cofinanțare în temeiul prezentului regulament sunt ONG-urile care îndeplinesc următoarele condiții: (i) trebuie să fie constituite ca organizații autonome fără scop lucrativ într-un stat membru, în conformitate cu legislația statului respectiv; (ii) trebuie să aibă sediul central într-un stat membru, iar sediul central trebuie să fie principalul centru pentru deciziile referitoare la operațiunile cofinanțate; (iii) cea mai mare parte a finanțării lor trebuie să provină din Europa”.

Fundația a depus o cerere în cadrul cererii de propuneri EuropeAid/113172, pentru un proiect privind reabilitarea sectorului productiv din Angola prin formarea personalului și a instructorilor/2° Edition - PFQA II, Angola.

Prin scrisoarea din 22 ianuarie 2003, semnată de președintele comitetului de evaluare, Comisia a informat fundația că cererea sa nu îndeplinea unul sau mai multe criterii de eligibilitate și, prin urmare, nu era admisă.

Comisia a susținut că fundația a fost înființată în 1985 în cadrul Acordului de cooperare și apărare dintre guvernele Portugaliei și SUA. Consiliul său de administrație, care stabilește politica generală a Fundației și supraveghează activitățile acesteia, este compus din 9 membri, inclusiv ambasadorul SUA în Portugalia și un membru desemnat de Ambasada SUA, ceilalți 7 membri fiind desemnați de prim-ministrul portughez. Pe această bază, Comisia a considerat că fundația nu se califică drept organizație neguvernamentală. În plus, Comisia a afirmat că este, de asemenea, discutabil dacă majoritatea resurselor financiare ale fundației provin din UE și dacă fundația are capacitatea de a mobiliza resurse financiare private în Europa.

La 24 februarie 2003, fundația, prin intermediul secretarului său general, s‐a adresat în scris Comisiei pentru a contesta decizia acesteia de respingere a cererii sale. Fundația a făcut următoarele observații:

În ceea ce privește autonomia fundației, aceasta a făcut trimitere la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul 1658/98, care prevede că organizațiile care beneficiază de cofinanțare ar trebui să fie „organizații autonome fără scop lucrativ dintr-un stat membru, în conformitate cu legislația statului respectiv”. Deși fundația a recunoscut că declarațiile Comisiei privind crearea și componența Consiliului director sunt adevărate, aceasta a subliniat că, în conformitate cu Decretul-lege portughez nr. 168/85 din 20 mai 1985, Luso-American Development Foundation este o organizație privată, fără a aduce atingere originii sale publice, și că este guvernată de dreptul privat, că este autonomă din punct de vedere financiar și că acțiunile sale sunt subordonate numai normelor de drept privat. Decretul-lege relevant a fost pus în aplicare prin Legea nr. 66/98 din 14 octombrie 1998. În temeiul acestei legi, singurele organisme care pot fi considerate organizații neguvernamentale de cooperare pentru dezvoltare sunt cele de drept privat și care nu au scop lucrativ. Fundația a fost recunoscută ca ONG și este înregistrată ca atare. Concluzia Comisiei potrivit căreia fundația nu este un ONG, bazată pe originile sale publice și pe metodele de desemnare a membrilor Consiliului director, nu a putut fi acceptată.

În ceea ce privește originea resurselor sale financiare, fundația a subliniat că argumentul invocat de Comisie pentru neeligibilitatea fundației, și anume că majoritatea resurselor sale financiare nu provin din Uniunea Europeană și că capacitatea sa de a mobiliza resurse private nu a fost dovedită, a fost eronat. Fondurile provenite numai de la guvernul portughez în perioada 1985-1991 au constituit activele de capital ale fundației. De la această dată, Fundația funcționează cu venituri generate de capitalul său fondator. În plus, de la începutul activității sale, capacitatea fundației de a mobiliza alte resurse financiare a fost bine cunoscută, iar dezvoltarea de programe în parteneriat financiar cu alte organizații sub formă de granturi echivalente face parte din activitatea fundației.

În plus, fundația a considerat decizia Comisiei cu atât mai surprinzătoare cu cât aceeași fundație a fost considerată recent un ONG chiar de către Comisie, când aceasta din urmă a aprobat cererea sa de dezvoltare a unui program similar, tot în Angola, care a fost dezvoltat cu succes în anii 2000 și 2001. Prin urmare, în opinia fundației, era de neînțeles modul în care, fără nicio modificare a statutului fundației, aceasta nu mai era considerată un ONG de către aceeași Comisie Europeană care o recunoscuse ca atare anterior.

În plângerea sa adresată Ombudsmanului, reclamantul, care este președintele Consiliului executiv al fundației, a susținut că decizia Comisiei de a respinge cererea fundației a fost în mod vădit eronată și că motivele de neeligibilitate invocate de instituție au fost nefondate. Reclamantul a susținut, de asemenea, că fundația ar trebui să fie recunoscută ca ONG, atât pentru această plângere, cât și pentru toate relațiile viitoare cu Uniunea Europeană.

INQUIRY

Avizul Comisiei

În avizul său, Comisia a formulat pe scurt următoarele observații:

Fundația a depus o cerere pentru un proiect în Angola, în cadrul cererii de propuneri EuropeAid/113172 „operațiuni în țările în curs de dezvoltare cofinanțate cu organizații neguvernamentale europene din domeniul dezvoltării (linia bugetară B7/6000)”.

Temeiul juridic pentru proiectele privind linia bugetară menționată mai sus a fost Regulamentul (CE) nr. 1658/98 din 17 iulie 1998 (2) și Condițiile generale pentru cofinanțarea operațiunilor de dezvoltare întreprinse de ONG-urile europene în țările în curs de dezvoltare (denumite în continuare "condițiile generale"), care au intrat în vigoare la 7 ianuarie 2000. Această legislație prevedea condițiile de eligibilitate care permiteau serviciilor Comisiei să verifice dacă organizația în cauză era bine stabilită și înrădăcinată în societatea civilă europeană și dacă provenea din aceeași societate civilă și dacă beneficia de un sprijin suficient în cadrul societății europene în general. Cererea depusă de fundație a fost analizată de serviciile Comisiei în lumina legislației respective. Aceasta a concluzionat că nu îndeplinea criteriile de eligibilitate stabilite pentru această linie bugetară precisă. Prin urmare, Comisia a comunicat reclamantului respingerea cererii fundației prin scrisoarea din 22 ianuarie 2003.

În ceea ce privește motivele respingerii cererii, Comisia a luat în considerare autonomia și resursele financiare ale fundației, precum și capacitatea acesteia de a mobiliza resurse financiare private și, eventual, alte tipuri de sprijin în Europa.

În ceea ce privește autonomia, fundația a fost înființată în 1985 în cadrul Acordului de cooperare și apărare dintre guvernele Portugaliei și SUA. Consiliul director, care stabilește politica generală a fundației și supraveghează activitățile acesteia, este compus din minimum 7 și maximum 9 membri. Numele a doi dintre aceștia sunt propuse de ambasadorul SUA în Portugalia, iar ceilalți 7 membri sunt desemnați, conform indicațiilor de pe site-ul Fundației, de prim-ministrul Portugaliei. Pe baza cerințelor liniei bugetare B7-6000, autonomia organizației neguvernamentale a fost o caracteristică esențială.

În plus, articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1658/98, care prevede criteriile de eligibilitate a ONG-urilor în cadrul acestei linii bugetare, menționează autonomia și independența ONG-urilor ca prioritate. Textul cererii de propuneri se referea, de asemenea, la această regulă, precum și la condițiile generale. În plus, punctul 2.2 din condițiile generale prevede că, pentru a stabili dacă un ONG este eligibil pentru finanțare, trebuie să se țină seama de aderarea acestuia la principiile de bază din apendicele 1, care se referă, la punctul C, la structura ONG-urilor. În conformitate cu această dispoziție, ONG-urile pentru dezvoltare din UE trebuie să aibă rădăcini în societatea civilă din UE, trebuie să fie un grup de persoane, trebuie să fie independente pentru a-și urmări propriile obiective de dezvoltare și trebuie să aibă un consiliu de administrație care să reprezinte circumscripția ONG-urilor pentru dezvoltare din UE și trebuie să fie independente în acțiunile sale.

Pe baza modului în care a fost constituită fundația și având în vedere componența acestei organizații, și anume modul în care sunt desemnați membrii consiliilor sale executive și consultative, Comisia a decis că fundația nu a respectat criteriul autonomiei.

În ceea ce privește resursele financiare, articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1658/98 stabilește că, pentru a fi eligibilă, cea mai mare parte a finanțării ONG-ului trebuie să provină din Europa. Această cerință a fost, de asemenea, reamintită în cererea de propuneri.

În cazul fundației, fondurile transferate organizației de către guvernul portughez au fost puse la dispoziție de guvernul Statelor Unite, astfel cum se indică la articolul 4 alineatele (1) și (2) din statutul acesteia. Întrucât activitățile fundației au fost finanțate din veniturile generate de acest capital inițial, astfel cum a declarat reclamantul însuși, fundația nu a respectat condiția conform căreia cea mai mare parte a finanțării ONG-ului trebuia să provină din Europa.

În ceea ce privește capacitatea fundației de a mobiliza resurse financiare private și, eventual, alte tipuri de sprijin în Europa, această dispoziție a fost prevăzută, de asemenea, în cererea de propuneri și la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1658/58, care prevede că organizațiile trebuie să demonstreze capacitatea de a mobiliza o solidaritate reală din partea publicului european.

Fundația părea, dimpotrivă, total dependentă de fondurile provenite din surse publice. Aceasta nu a demonstrat nicio capacitate de mobilizare a fondurilor private. Această capacitate ar trebui să fie confirmată de existența, printre resursele financiare proprii ale Fundației, a unor fonduri de origine privată. Faptul că fundația a încheiat parteneriate cu alte organizații prin furnizarea de fonduri corespunzătoare pentru programe sau proiecte specifice nu a dovedit că avea această capacitate de mobilizare a fondurilor private. Eventualele fonduri private mobilizate și investite în aceste programe sau proiecte au fost într-adevăr puse la dispoziție de organizațiile partenere, și nu de fundație.

Pe această bază, s-a constatat că, în plus, fundația nu a respectat condiția conform căreia trebuia să demonstreze capacitatea de a mobiliza resurse financiare private și, eventual, alte tipuri de sprijin în Europa și, prin urmare, era neeligibilă.

Cererea depusă de fundație a fost neeligibilă în conformitate cu normele liniei bugetare B7/6000.

Observațiile reclamantului

În observațiile sale cu privire la avizul Comisiei, reclamantul a afirmat că Comisia a furnizat doar un răspuns oficial, fără a aborda aspectele specifice semnalate în plângerea depusă la 28 aprilie 2003.

Fundația a fost, în conformitate cu Decretul-lege portughez nr. 168/85 din 20 mai 1985, o organizație privată și este reglementată de dreptul privat. Reclamantul a considerat că Comisia a ignorat complet legislația portugheză atunci când a tratat cererea depusă de fundație. În plus, reclamantul și-a exprimat surprinderea cu privire la atitudinea Comisiei în cazul de față, întrucât, cu alte ocazii, fundația a fost considerată adecvată pentru a fi membră a Centrului European al Fundațiilor. În plus, acesta a subliniat că decizia Comisiei de a nu considera fundația drept un candidat adecvat pentru programul EuropeAid/113172 a fost vădit contrară poziției adoptate de aceeași instituție în 1999, când fundației i s-a atribuit un contract pentru un proiect care a fost realizat în Angola (proiectul ANG/3210-98/04).

Prin urmare, fundația a avut o așteptare legitimă ca, la fel ca în trecut, Comisia să o considere un candidat adecvat. Având în vedere faptul că nu au existat modificări în structura fundației, comportamentul Comisiei nu pare să fie în concordanță cu poziția sa anterioară.

În ceea ce privește autonomia fundației, reclamantul a subliniat că fundația își desfășoară activitatea în mod autonom și că acțiunile sale sunt subordonate numai normelor de drept privat.

Anchete suplimentare

După o analiză atentă a avizului Comisiei și a observațiilor reclamantului, s-a constatat că sunt necesare investigații suplimentare. Prin urmare, la 10 noiembrie 2003, Ombudsmanul a adresat o scrisoare Comisiei. În scrisoarea sa, acesta a solicitat instituției să prezinte observații cu privire la (i) argumentul reclamantului potrivit căruia fundația a fost constituită ca o organizație autonomă fără scop lucrativ în Portugalia în conformitate cu legislația statului membru respectiv și cu privire la (ii) argumentul reclamantului potrivit căruia comportamentul Comisiei în cazul de față nu pare să fie în concordanță cu decizia sa anterioară de a atribui fundației un contract pentru proiectul ANG/3210-98/04.

Avizul suplimentar al Comisiei

În răspunsul său, Comisia a formulat următoarele observații:

În ceea ce privește primul aspect cu privire la care Comisia a fost invitată să își prezinte observațiile, aceasta nu a contestat niciodată faptul că fundația a fost constituită ca ONG în conformitate cu legislația națională portugheză. Cu toate acestea, Comisia a considerat că recunoașterea ca organizație non-profit în temeiul legislației unui stat membru era doar unul dintre criteriile care trebuiau luate în considerare. Pentru a stabili dacă ONG-ul a respectat condițiile impuse, au trebuit luate în considerare și alte criterii. Pentru a fi eligibil, un ONG pentru dezvoltare al UE trebuia (i) să își dovedească capacitatea de a mobiliza o solidaritate reală din partea publicului european pentru activitățile sale în țările în curs de dezvoltare; (ii) să își aibă rădăcinile în societatea civilă din UE; (iii) să fie un grup de persoane; (iv) să fie independent pentru a-și urmări propriile obiective de dezvoltare și să aibă un consiliu care să fie reprezentativ pentru circumscripția ONG-ului și independent în acțiunea sa.

Reclamantul nu a luat în considerare (3) motivele invocate de instituție la punctul 2.A din avizul său pentru a explica de ce a considerat că fundația nu este eligibilă.

În ceea ce privește resursele financiare și pentru a determina autonomia și rădăcinile reale ale ONG-ului în cauză în cadrul societății civile din UE, s-a solicitat ca cea mai mare parte a finanțării sale să provină din Europa și ca ONG-ul să își demonstreze capacitatea de a mobiliza resurse financiare private și/sau alte tipuri de sprijin în Europa. Astfel cum se menționează în cererea de propuneri, un ONG care solicită cofinanțare trebuie să furnizeze o contribuție financiară semnificativă din surse private din UE sau din alte țări europene. Pe baza documentației furnizate de reclamant, s-a constatat că fundația nu a respectat aceste condiții. Resursele sale financiare provin în principal din Statele Unite, în cadrul unui acord bilateral între guvernele Portugaliei și Statelor Unite. În plus, și în conformitate cu documentația furnizată de Fundație, organizația depindea de fonduri provenite din surse publice, neavând astfel capacitatea de a mobiliza resurse financiare private și alte tipuri de sprijin în Europa. Argumentul prezentat de fundație în observațiile sale, potrivit căruia aceasta a mobilizat unele fonduri de la băncile private portugheze pentru anumite proiecte specifice, a arătat doar că aceste fonduri ar trebui considerate fonduri echivalente pentru proiecte și programe specifice și nu, de fapt, ca finanțare a resurselor financiare proprii ale fundației.

Pe de altă parte, întrucât nu a fost înființată de societatea civilă portugheză, ci de guvernele portughez și american în cadrul unui acord bilateral și întrucât depindea, în ceea ce privește resursele sale financiare, de surse publice de origine neeuropeană, fundația nu ar fi respectat condițiile care se aplicau cererii de ofertă specifice.

În ceea ce privește al doilea punct cu privire la care s-a solicitat Comisiei să prezinte observații, a fost incorect să se presupună că, deoarece un ONG a fost considerat eligibil în cadrul unui program specific, acesta ar trebui să fie apoi acceptat în cadrul oricărui alt program gestionat de Comisie. Fiecare program avea obiective specifice și avea propriul temei juridic și propriile norme. Linia bugetară B7-6000 a fost accesibilă numai ONG-urilor europene care aveau dreptul exclusiv de inițiativă de a propune operațiuni care să fie cofinanțate în cadrul acestei linii bugetare. În cadrul acestui program de cofinanțare, Comisia completează principalele instrumente de finanțare a cooperării pentru dezvoltare. Din acest motiv, criteriile de eligibilitate au fost mai stricte decât cele ale altor instrumente de cooperare care urmăresc obiective diferite.

Observațiile suplimentare ale reclamantului

În observațiile sale, reclamantul a susținut că tonul limbajului utilizat de Comisie în avizul său, și anume utilizarea termenului „escamotear”, a fost inadecvat și inadecvat pentru orice administrație publică. Fundația s-a adresat întotdeauna Comisiei cu amabilitate și într-un limbaj adecvat. Cu toate acestea, Comisia nu a utilizat același standard în răspunsul său.

În ceea ce privește fondul răspunsului, reclamantul și-a menținut poziția cu privire la natura fundației. În plus, acesta a remarcat că însăși Comisia a recunoscut că criteriile de selecție urmate în cazul proiectului ANG/3210-98/04 și al proiectului EuropeAid/113172 erau diferite. Reclamantul a considerat că, întrucât cele două proiecte erau de aceeași natură, Comisia ar fi trebuit să motiveze decizia sa de a aplica criterii de selecție diferite și mai stricte în cazul de față.

DECIZIA

1 Observații preliminare

1.1 În observațiile sale cu privire la avizul suplimentar al Comisiei, reclamantul a susținut că tonul limbajului utilizat de Comisie în răspunsul său la scrisoarea Ombudsmanului din 10 noiembrie 2003, și anume utilizarea termenului "escamotear", este inadecvat și inadecvat pentru o administrație publică.

1.3 Principiile bunei administrări impun ca instituțiile să utilizeze un limbaj adecvat în relațiile lor cu publicul și în tratarea plângerilor cetățenilor.

1.4 Ombudsmanul este de acord că, așa cum a subliniat reclamantul, termenul "escamotear", utilizat de Comisie în răspunsul său la scrisoarea Ombudsmanului din 10 noiembrie 2003, nu pare a fi adecvat, deoarece are o conotație peiorativă în ceea ce privește comportamentul reclamantului. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că textul în limba portugheză este o traducere a originalului avizului Comisiei, care a fost redactat în limba engleză. În versiunea în limba engleză, Comisia a utilizat termenul „disregard”, care pare a fi mai neutru.

Deși este regretabil faptul că traducerea în limba portugheză nu a fost conformă cu originalul în limba engleză, Ombudsmanul nu are niciun motiv să presupună că Comisia a intenționat să comită o infracțiune în acest caz. Pentru a informa reclamantul cât mai complet posibil, o copie a versiunii în limba engleză a răspunsului Comisiei este anexată la prezenta decizie.

1.5 În observațiile sale cu privire la acest răspuns, reclamantul a remarcat, de asemenea, că însăși Comisia a recunoscut că criteriile de selecție urmate în cazul proiectului ANG/3210-98/04 și al EuropeAid/113172 erau diferite. Prin urmare, reclamantul a considerat că, întrucât cele două proiecte erau de aceeași natură, Comisia ar fi trebuit să motiveze decizia sa de a aplica criterii de selecție diferite și mai stricte în cazul de față.

Întrucât această afirmație nu a făcut parte din plângerea inițială, Ombudsmanul consideră că nu ar fi adecvat, pentru a nu întârzia încheierea anchetelor sale în cazul de față, să se abordeze acest aspect al cazului în cadrul prezentei anchete. Reclamantul își păstrează libertatea de a adresa cererea Comisiei și, în cazul în care nu primește un răspuns satisfăcător din partea instituției, de a depune o nouă plângere la Ombudsman.

2 Decizia Comisiei de a respinge propunerea fundației

2.1 Fundația Luso-Americană pentru Dezvoltare (denumită în continuare "Fundația") a înaintat Comisiei, în cadrul cererii de propuneri EuropeAid/113172, o cerere pentru un proiect privind reabilitarea sectorului productiv din Angola prin formarea personalului și a instructorilor/2° Edition - PFQA II, Angola.

Prin scrisoarea din 22 ianuarie 2003, Comisia a informat fundația cu privire la opinia sa potrivit căreia cererea nu îndeplinea unul sau mai multe criterii de eligibilitate prevăzute de legislația relevantă, și anume Regulamentul (CE) nr. 1658/98 al Consiliului (4), și, prin urmare, nu a fost admisă.

În plângerea sa adresată Ombudsmanului, reclamantul a susținut că decizia Comisiei de a respinge cererea fundației a fost vădit eronată și că motivele de neeligibilitate invocate de instituție au fost nefondate.

2.2 În observațiile sale cu privire la avizul Comisiei, reclamantul a considerat că Comisia a încălcat legislația portugheză atunci când a analizat cererea depusă de fundație. În plus, reclamantul a subliniat că decizia Comisiei de a nu considera fundația drept un candidat adecvat pentru programul EuropeAid/113172 a fost, în opinia sa, contrară poziției adoptate de aceeași instituție în 1999, când fundației i s-a atribuit un contract pentru un proiect care a fost realizat în Angola (proiectul ANG/3210-98/04).

2.3 În avizul său, Comisia a explicat că decizia sa a fost luată în conformitate cu criteriile de eligibilitate stabilite în normele relevante. Instituția a subliniat că a luat în considerare autonomia, resursele financiare ale fundației și capacitatea acesteia de a mobiliza resurse financiare private și, eventual, alte tipuri de sprijin în Europa.

Comisia a considerat că, pe baza modului în care a fost constituită fundația și având în vedere calitatea de membru al acestei organizații, fundația nu a respectat criteriile de autonomie.

În ceea ce privește resursele financiare, Comisia a susținut că activitățile fundației nu au fost finanțate din fonduri provenite din Europa.

În ceea ce privește capacitatea fundației de a mobiliza resurse financiare private și, eventual, alte tipuri de sprijin în Europa, aceasta pare să depindă în totalitate de fondurile provenite din surse publice. În plus, aceasta nu a demonstrat nicio capacitate de mobilizare a fondurilor private.

2.4 În cel de-al doilea aviz, Comisia a subliniat că nu a contestat niciodată faptul că fundația a fost constituită ca ONG în conformitate cu legislația națională portugheză. Cu toate acestea, recunoașterea ca organizație non-profit în temeiul legislației statului membru a fost doar unul dintre criteriile care trebuie luate în considerare atunci când se decide eligibilitatea sau neeligibilitatea unui solicitant. În plus, faptul că un ONG a fost considerat eligibil în cadrul unui program specific nu înseamnă că acesta ar trebui să fie acceptat ulterior în cadrul oricărui alt program gestionat de Comisie. Fiecare program a avut obiective specifice și are propriul temei juridic și propriile norme.

2.5 Normele relevante în acest caz sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1658/98 al Consiliului din 17 iulie 1998 și în Condițiile generale de cofinanțare a acțiunilor de dezvoltare întreprinse de ONG-urile europene în țările în curs de dezvoltare, care au intrat în vigoare la 7 ianuarie 2000.

În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1658/98 al Consiliului, agenții de cooperare eligibili pentru cofinanțare în temeiul prezentului regulament sunt ONG-uri care îndeplinesc următoarele condiții: (i) trebuie să fie constituite ca organizații autonome fără scop lucrativ într-un stat membru, în conformitate cu legislația statului respectiv; (ii) trebuie să aibă sediul central într-un stat membru, iar sediul central trebuie să fie principalul centru pentru deciziile referitoare la operațiunile cofinanțate; (iii) cea mai mare parte a finanțării lor trebuie să provină din Europa.

În plus, în conformitate cu condițiile generale de cofinanțare a operațiunilor de dezvoltare întreprinse de ONG-urile europene în țările în curs de dezvoltare, ONG-urile pentru dezvoltare din UE trebuie să aibă rădăcini în societatea civilă din UE, trebuie să fie un grup de persoane, trebuie să fie independente pentru a-și urmări propriile obiective de dezvoltare, trebuie să aibă un reprezentant al consiliului de administrație al circumscripției ONG-urilor pentru dezvoltare din UE și trebuie să fie independente în acțiunile sale.

2.6 Ombudsmanul ia notă de faptul că fundația a fost înființată în 1985 în cadrul Acordului de cooperare și apărare dintre guvernele Portugaliei și SUA. Consiliul director, care stabilește politica generală a fundației și supraveghează activitățile acesteia, este compus din minimum 7 și maximum 9 membri. Numele a doi dintre ei sunt propuse de ambasadorul SUA în Portugalia, iar ceilalți 7 membri sunt desemnați de prim-ministrul Portugaliei. În aceste condiții, Ombudsmanul consideră că decizia Comisiei de a nu considera fundația drept organism autonom în sensul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1658/98 al Consiliului pare a fi rezonabilă. Întrucât toate criteriile prevăzute în cadrul unui program specific trebuie să fie îndeplinite de solicitant pentru a fi eligibil, Ombudsmanul consideră că, având în vedere cele de mai sus, nu este necesar să se verifice dacă reclamantul a respectat celelalte criterii la care se referă Comisia.

2.7 Ombudsmanul consideră, de asemenea, că faptul că un ONG a fost considerat eligibil în cadrul unui program specific nu înseamnă că acesta trebuie, prin urmare, să fie acceptat în cadrul oricărui alt program gestionat de Comisie. Eligibilitatea trebuie stabilită pe baza criteriilor stabilite pentru fiecare program în parte.

2.8 În plus, Ombudsmanul observă că reclamantul nu a contestat faptul că, în cazul de față, Comisia a aplicat criterii de selecție diferite și mai stricte în comparație cu altele pentru care fusese selectată fundația.

2.9 Având în vedere probele și argumentele prezentate în cursul prezentei anchete, Ombudsmanul consideră, prin urmare, că Comisia a furnizat o explicație coerentă și rezonabilă a acțiunilor sale și a deciziei sale în acest caz.

2.10 Prin urmare, Ombudsmanul constată că nu există nicio dovadă de administrare defectuoasă din partea Comisiei Europene în legătură cu acest aspect al cazului.

3 Revendicarea reclamantului

3.1 În plângerea sa, reclamantul a susținut că fundația ar trebui să fie recunoscută ca ONG, atât pentru acest caz, cât și pentru toate relațiile viitoare cu Uniunea Europeană.

3.2 În ceea ce privește afirmația reclamantului potrivit căreia fundația ar trebui considerată un ONG în acest caz, Ombudsmanul consideră că această afirmație nu poate fi susținută din motivele expuse mai sus.

3.3 În ceea ce privește afirmația reclamantului potrivit căreia fundația ar trebui considerată un ONG pentru toate relațiile viitoare cu Uniunea, Ombudsmanul consideră că, astfel cum se menționează la punctul 2.7, eligibilitatea trebuie să fie stabilită pe baza criteriilor stabilite pentru fiecare program în parte.

3.4 Pe baza celor de mai sus, Ombudsmanul consideră că cererea reclamantului nu poate fi susținută.

4 Concluzie

Pe baza anchetelor Ombudsmanului cu privire la această plângere, se pare că nu a existat nicio administrare defectuoasă din partea Comisiei Europene. Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul.

Președintele Comisiei Europene va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.

Cu stimă,

 

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

---

(1) JO L 213, 30.7.1998, p. 1-5.

(2) JO L 213 din 30 iulie 1998, p. 1-5.

(3) În versiunea portugheză a avizului Comisiei, termenul „neglijență” a fost tradus cu termenul „escamotear”. Acest termen ar putea fi tradus ca „a ascunde ceva cu intenție frauduloasă, cu minte vinovată”.

(4) JO L 213 din 30 iulie 1998, p. 1-5.