Strasbourg, 19 noiembrie 2003

Stimate domnule X,

La 27 februarie 2003, ați depus o plângere la Ombudsmanul European împotriva Oficiului European pentru Selecția Personalului (EPSO) cu privire la modul în care EPSO a gestionat răspunsul dumneavoastră la cererea de exprimare a interesului publicată de EPSO în vederea selectării agenților auxiliari pentru perioada premergătoare extinderii.

La 11 martie 2003, Ombudsmanul a transmis plângerea directorului EPSO. EPSO și-a trimis avizul la 25 aprilie 2003, iar eu l-am primit la 6 mai 2003. V-am transmis-o la 20 mai 2003, cu invitația de a prezenta observații până la 30 iunie 2003. Până la data respectivă nu s-a primit nicio observație din partea dumneavoastră.

La 15 iulie 2003, am prezentat EPSO o propunere de soluție amiabilă. Ați fost informat în consecință printr-o scrisoare trimisă în aceeași zi. EPSO și-a transmis avizul la 28 iulie 2003. V-am transmis-o la 9 septembrie 2003, cu invitația de a formula observații, pe care ați trimis-o la 5 noiembrie 2003.

Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate. Întrucât ați indicat că aș putea utiliza fie limba germană, fie limba engleză, fie limba franceză, prezenta decizie vă va fi trimisă în limba engleză, limba de lucru a biroului Ombudsmanului.

Plângerea

În noiembrie 2002, Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO) a organizat, în numele instituțiilor UE, o cerere de exprimare a interesului pentru o serie de posturi nepermanente, având în vedere viitoarea extindere a UE. Candidații trebuiau să aibă o cunoaștere „profundă” a cel puțin uneia dintre limbile celor zece țări candidate și o „cunoaștere temeinică” a limbii engleze, franceze sau germane. Cererile trebuiau depuse până la 10 ianuarie 2003. Formularul de candidatură impunea candidaților să indice dacă limba relevantă era limba lor maternă sau dacă aveau cunoștințe „bune”, „foarte bune” sau „excelente”. Candidaturile eligibile urmau să fie introduse într-o bază de date de către EPSO. Se pare că pot fi recrutați numai candidații ale căror nume figurează în această bază de date.

Reclamantul, cetățean german, a depus o cerere. Acesta a susținut că, atunci când a telefonat ulterior la EPSO, a fost informat că cerințele lingvistice au fost modificate după expirarea perioadei de depunere a candidaturii. Prin urmare, acum era necesar ca candidații să aibă ca limbă maternă una dintre limbile celor zece țări în curs de aderare sau să aibă o cunoaștere „excelentă” a acestei limbi; în plus, aceștia trebuiau să aibă o „bună cunoaștere” a limbii engleze, franceze sau germane.

Examinarea cererilor a fost finalizată la 13 februarie 2003. Potrivit reclamantului, 21 020 din cei 22 005 solicitanți din țările în curs de aderare au fost introduși în baza de date, dar numai 1 126 din 3 374 de solicitanți din actualele state membre. Cererea reclamantului nu s-a numărat printre cele acceptate.

Atunci când reclamantul a sunat la EPSO, i s-a spus că respingerea candidaturii sale s-a datorat faptului că nu a bifat „excelent” în ceea ce privește cunoașterea uneia dintre limbile celor zece țări candidate. Potrivit reclamantului, funcționarul EPSO căruia i-a vorbit a susținut de asemenea că, în cazul unei cereri de exprimare a interesului precum cea din speță, EPSO nu era obligat să respecte principiile încrederii legitime și securității juridice. Ulterior, reclamantul a trimis directorului interimar al EPSO, la 24 și la 26 februarie 2003, două faxuri în care a solicitat ca numele său să fie adăugat în baza de date relevantă.

În lipsa unei reacții din partea EPSO, acesta a depus prezenta reclamație.

Reclamantul a susținut că îndeplinește criteriile inițiale, având în vedere că are cunoștințe „bune” de germană, engleză și franceză și cunoștințe „profunde” de polonă. Prin urmare, acesta a considerat că numele său ar trebui introdus în baza de date. Reclamantul a susținut că cerința de a avea o cunoaștere „profundă” a unei anumite limbi nu poate fi interpretată în sensul că este necesară o cunoaștere „excelentă” sau că această limbă trebuie să fie limba maternă a solicitantului. O cunoaștere „excelentă” era mult mai mult decât o cunoaștere „profundă”. Potrivit reclamantului, instituțiile trebuie să respecte drepturile fundamentale și principiile generale de drept administrativ ori de câte ori acționează. Reclamantul a susținut că, prin modificarea ulterioară a criteriilor, EPSO a încălcat principiile încrederii legitime și securității juridice. Reclamantul a susținut, de asemenea, că solicitanții din actualele state membre sunt discriminați, deoarece solicitanții din țările în curs de aderare trebuie doar să aibă o cunoaștere „bună” a limbii engleze, franceze sau germane.

Potrivit reclamantului, baza de date a fost pusă la dispoziția instituțiilor și organismelor UE începând cu 14 februarie 2003. Prin urmare, reclamantul a considerat că problema este urgentă.

INQUIRY

Plângerea a fost transmisă EPSO pentru aviz. În scrisoarea sa, Ombudsmanul a atras atenția EPSO asupra faptului că reclamantul consideră că problema este urgentă.

În opinia sa, EPSO a formulat următoarele observații:

Candidații trebuiau să cunoască temeinic („connaissance approfondie”) cel puțin una dintre limbile celor zece țări candidate și să cunoască temeinic („bonne connaissance”) engleza, franceza sau germana. Acest lucru reflectă spiritul articolului 28 litera (f) din Statutul funcționarilor, conform căruia nimeni nu poate fi numit funcționar decât dacă „face dovada cunoașterii aprofundate a uneia dintre limbile Comunităților și a cunoașterii satisfăcătoare a unei alte limbi a Comunităților, în măsura necesară exercitării atribuțiilor sale”.

Într-o primă etapă centralizată, s-a efectuat o preselecție a candidaților. Un comitet de validare, compus din reprezentanți ai tuturor instituțiilor comunitare care participă la procedură, a definit criteriile de filtrare pentru a determina candidații admiși în baza de date a candidaților care au îndeplinit criteriile de eligibilitate. Serviciile EPSO au contribuit la verificarea celor peste 25 000 de candidaturi.

Această operațiune a fost încheiată la 13 februarie 2003, iar baza de date a fost pusă la dispoziția instituțiilor pentru ca acestea din urmă să poată examina cererile în funcție de propriile nevoi. Puțin peste 3 000 de cereri nu au fost incluse în baza de date. Acestea au fost, în cea mai mare parte, cazuri în care criteriile de admisie nu au fost îndeplinite, dar au existat, de asemenea, cazuri de cereri duble și, prin urmare, incorecte.

Candidații trebuiau să cunoască temeinic cel puțin una dintre limbile celor zece țări candidate. Comisia de evaluare definise expresia „cunoștințe aprofundate” ca fiind echivalentă cu cea a limbii principale sau materne sau a cunoștințelor „excelente”.

Reclamantul a indicat în cererea sa că limba sa maternă este limba germană și că cunoștințele sale de limba polonă sunt „foarte bune”. El a anexat, de asemenea, curriculum vitae. Conform informațiilor furnizate de reclamant cu privire la competențele sale lingvistice, cunoștințele sale de limba polonă erau „bune”.

Întrucât reclamantul însuși și-a evaluat cunoștințele despre una dintre limbile țărilor în curs de aderare (în acest caz, limba polonă) ca fiind „bune” sau „foarte bune”, comisia de evaluare s-a limitat la aplicarea criteriilor de filtrare care fuseseră deja stabilite pentru a verifica admisibilitatea cererilor și, prin urmare, nu a putut include cererea reclamantului în baza de date relevantă.

Criteriile de eligibilitate pentru această procedură, care au fost publicate pe site-ul EPSO, au reflectat nevoile reale pe care instituțiile europene le-au identificat în legătură cu sarcinile legate de pregătirea viitoarei extinderi. De exemplu, Comisia ar trebui să lucreze în strânsă legătură cu viitoarele state membre pentru a pregăti punerea în aplicare a politicilor UE. În cadrul Parlamentului European, lucrările legate de extindere au vizat mai multe servicii, în special serviciile de traducere și interpretare. În ambele cazuri, cunoașterea aprofundată a uneia dintre noile limbi era, prin urmare, extrem de importantă.

Faptul că un candidat era resortisant al unuia dintre statele membre existente nu constituia un motiv de excludere. Toți candidații au fost luați în considerare. Cu toate acestea, nu a fost surprinzător faptul că un număr mare de candidați din țările care urmau să adere la UE au fost incluși în baza de date finală, deoarece o proporție mai mare dintre acești candidați îndeplineau condițiile, inclusiv cele privind competențele lingvistice.

Observațiile reclamantului

Ombudsmanul a transmis avizul EPSO reclamantului și l-a invitat să prezinte observații, dacă dorea, până la 30 iunie 2003. Până la data respectivă nu s-a primit nicio observație din partea reclamantului.

Eforturile ombudsmanului de a obține o soluție prietenoasă

După o analiză atentă a avizului și a problemelor ridicate, Ombudsmanul nu a fost mulțumit de faptul că EPSO a răspuns în mod adecvat la toate afirmațiile reclamantului.

Propunerea unei soluții amiabile

Articolul 3 alineatul (5) din Statutul Ombudsmanului (1) dispune Ombudsmanului să caute, în măsura posibilului, o soluție împreună cu instituția în cauză pentru a elimina cazul de administrare defectuoasă și pentru a da curs plângerii. Concluzia provizorie a Ombudsmanului a fost că decizia EPSO de a nu include cererea reclamantului în baza de date a cererilor admisibile ar putea constitui un caz de administrare defectuoasă.

Prin urmare, Ombudsmanul a prezentat Comisiei următoarea propunere de soluție amiabilă:

Ombudsmanul ar putea reexamina cererea reclamantului ca răspuns la cererea de exprimare a interesului publicată de EPSO.

Prezenta propunere s-a bazat pe următoarele considerații:

1 Cerința de a avea o cunoaștere „profundă” a unei limbi poate fi interpretată ținând seama de nevoile instituțiilor UE pentru care EPSO a organizat cererea de exprimare a interesului relevantă. Având în vedere explicațiile furnizate de EPSO, Ombudsmanul consideră că comisia de evaluare avea dreptul să solicite candidaților să cunoască foarte bine limba în cauză. Cu toate acestea, Ombudsmanul observă că, în formularul său de cerere, reclamantul pare să fi indicat că are o foarte bună cunoaștere a limbii poloneze.

2 Prin urmare, respingerea candidaturii reclamantului era legală numai dacă opinia comisiei de evaluare potrivit căreia era necesară o cunoaștere excelentă a limbii în cauză sau că limba trebuia să fie limba principală sau limba maternă a reclamantului era corectă. Ombudsmanul ia act de faptul că comisiile de evaluare dispun de o marjă largă de apreciere în procedurile de recrutare. Totuși, această putere de apreciere trebuie exercitată în cadrul anunțului de post vacant sau, precum în speță, al cererii de exprimare a interesului. În urma acestei cereri de propuneri, candidații trebuiau să aibă o cunoaștere „profundă” a limbii relevante. După cum a subliniat reclamantul, o cunoaștere „excelentă” a unui lucru este, în general, înțeleasă ca depășind o cunoaștere „profundă”. În aceste circumstanțe, Ombudsmanul consideră că EPSO nu a oferit o explicație satisfăcătoare cu privire la motivul pentru care comisia de evaluare ar fi trebuit totuși să aibă dreptul sau chiar obligația de a solicita candidaților să aibă o cunoaștere „excelentă” a limbii în cauză sau că limba trebuie să fie limba principală sau limba maternă a solicitantului.

3 Prin urmare, opinia preliminară a Ombudsmanului este că decizia EPSO de a nu include candidatura reclamantului în baza de date a candidaturilor admisibile ar putea constitui un caz de administrare defectuoasă.

Avizul EPSO

În opinia sa, EPSO a formulat următoarele observații:

Explicațiile care au fost oferite cu privire la cerințele lingvistice nu au oferit claritatea pe care EPSO spera să o stabilească. Prin urmare, poziția EPSO ar trebui explicată mai clar.

Aceasta a fost o operațiune la o scară nemaiîntâlnită anterior, menită să permită instituțiilor să se pregătească pentru integrarea a zece noi state membre înainte chiar de finalizarea negocierilor de aderare. Aceasta stabilise o procedură unică, deschisă și transparentă, care era aplicabilă tuturor candidaților. Astfel, toți candidații potențiali primiseră exact aceleași informații în exact același mod. În același scop de a stabili caracterul comun al standardelor și transparența, cerințele lingvistice erau conforme cu cele prevăzute pentru concursuri în Statutul funcționarilor. În mod evident, chestiunea competenței lingvistice a fost deosebit de importantă pentru acest exercițiu. Cu toate acestea, EPSO nu a presupus niciodată că, întrucât se ocupa de o cerere de exprimare a interesului, principiile generale de drept nu se aplicau.

Decizia de a aplica aceleași cerințe lingvistice ca cele prevăzute la articolul 28 litera (f) din statut a însemnat că o cunoaștere „profundă” a limbii în cauză a fost interpretată ca fiind la nivelul limbii materne/limbii principale, ceea ce indică o capacitate de a lucra în această limbă. Acesta a fost modul în care această cerință din Statutul funcționarilor a fost aplicată în cazul concursurilor.

Este adevărat că ar fi fost probabil mai clar dacă EPSO ar fi putut utiliza termenul „limbă maternă”, dar, din cauza multilingvismului și din alte motive, candidații ar fi putut alege o limbă principală care nu era neapărat limba lor maternă. Din acest motiv, în cadrul concursurilor, cerința privind cunoașterea „profundă” prevăzută la articolul 28 litera (f) din statut a fost interpretată în sensul că echivalează cu cunoașterea limbii materne sau cu cunoașterea excelentă a unei alte limbi, aleasă de candidat, la un nivel echivalent cu cel al limbii materne.

Aceasta a fost interpretarea adoptată în contextul cererii de exprimare a interesului. Având în vedere că a luat naștere din statut, era logic să se aplice această condiție în același mod în care a fost aplicată în cadrul concursurilor. Prin urmare, nu s-a pus problema de a adăuga o condiție mai exigentă și, prin urmare, mai restrictivă, ci pur și simplu de a defini mai clar cunoștințele „profunde”. Această interpretare nu a fost niciodată pusă sub semnul întrebării în cadrul concursurilor. Cu toate acestea, în cazul în care Ombudsmanul consideră că ar trebui inclusă o explicație în orice viitoare cerere de exprimare a interesului pe care EPSO ar putea fi invitat să o organizeze, EPSO ar avea în vedere luarea măsurilor necesare.

Observațiile reclamantului

În observațiile sale, reclamantul a subliniat că, înainte de a-și depune candidatura, a telefonat la numărul furnizat de EPSO. Cu această ocazie, nu i s-a spus că este necesară o cunoaștere excelentă a limbii în cauză. Reclamantul a remarcat, de asemenea, că cererea de exprimare a interesului nu conține nicio trimitere la articolul 28 litera (f) din Statutul funcționarilor. O astfel de trimitere ar fi clarificat cerințele lingvistice.

Concluzie

În aceste condiții, Ombudsmanul a concluzionat că nu este posibilă nicio soluție amiabilă în cazul de față.

DECIZIA

1 Negestionarea corectă a aplicației

1.1 În 2002, Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO) a organizat, în numele instituțiilor UE, o cerere de exprimare a interesului pentru o serie de posturi nepermanente, având în vedere viitoarea extindere a UE. Candidații trebuiau să aibă o cunoaștere „profundă” a cel puțin uneia dintre limbile celor zece țări candidate și o „cunoaștere temeinică” a limbii engleze, franceze sau germane. Formularul de candidatură impunea candidaților să indice dacă limba relevantă era limba lor maternă sau dacă aveau cunoștințe „bune”, „foarte bune” sau „excelente”. Candidaturile eligibile urmau să fie introduse într-o bază de date de către EPSO. Reclamantul, cetățean german, a depus o cerere, indicând că limba germană este limba sa maternă și că are cunoștințe bune sau foarte bune de limba polonă. Candidatura sa a fost respinsă de EPSO pe motiv că nu cunoștea „excelent” una dintre limbile țărilor în curs de aderare sau că nu avea o limbă precum limba sa principală sau limba sa maternă. În plângerea sa adresată Ombudsmanului, reclamantul a susținut că EPSO a acționat incorect prin aplicarea acestui criteriu.

1.2 În opinia sa, EPSO a subliniat că candidații trebuie să cunoască temeinic („connaissance approfondie”) cel puțin una dintre limbile celor zece țări candidate. Comisia de evaluare definise expresia „cunoștințe aprofundate” ca fiind echivalentă cu cea a limbii principale sau materne sau a cunoștințelor „excelente”. Având în vedere că reclamantul însuși și-a evaluat cunoștințele despre una dintre limbile țărilor în curs de aderare (în acest caz, limba polonă) ca fiind „bune” sau „foarte bune”, comisia de evaluare nu a fost în măsură să includă candidatura sa în baza de date relevantă. În răspunsul său la o propunere de soluție amiabilă prezentată de Ombudsman, EPSO a explicat că intenționa să aplice aceleași cerințe lingvistice ca cele prevăzute la articolul 28 litera (f) din Statutul funcționarilor. Aceasta a adăugat că, în cadrul concursurilor, cerința privind cunoașterea „profundă” prevăzută la articolul 28 litera (f) din statut a fost interpretată în sensul că echivalează cu cunoașterea limbii materne sau cu cunoașterea excelentă a unei alte limbi, aleasă de candidat, la un nivel echivalent cu cel al limbii materne. Prin urmare, nu s-a pus problema de a adăuga o condiție mai exigentă și, prin urmare, mai restrictivă, ci pur și simplu de a defini mai clar cunoștințele „profunde”. Această interpretare nu a fost niciodată pusă sub semnul întrebării în cadrul concursurilor. Cu toate acestea, în cazul în care Ombudsmanul consideră că ar trebui inclusă o explicație în orice viitoare cerere de exprimare a interesului pe care EPSO ar putea fi invitat să o organizeze, EPSO ar avea în vedere luarea măsurilor necesare.

1.3 Ombudsmanul consideră că explicațiile furnizate de EPSO cu privire la necesitatea ca candidații care răspund la cererea de exprimare a interesului să cunoască limba respectivă la un nivel echivalent cu limba maternă sau să cunoască excelent o altă limbă, aleasă de candidat, la un nivel echivalent cu limba maternă, par a fi rezonabile.

1.4 Cu toate acestea, nu este mai puțin adevărat că cererea de exprimare a interesului a impus candidaților doar o cunoaștere „profundă” a limbii relevante. După cum a subliniat reclamantul, o cunoaștere „excelentă” a unui lucru este înțeleasă, în general, ca depășind o cunoaștere „profundă”. Este adevărat că articolul 28 litera (f) din statut impune o cunoaștere „profundă” a uneia dintre limbile Comunităților Europene și că acest criteriu pare să fi fost interpretat, în cadrul concursurilor, în sensul că impune o cunoaștere excelentă sau la nivel de limbă maternă a limbii în cauză. Cu toate acestea, niciun element din cererea de exprimare a interesului nu pare să fi indicat că criteriul relevant trebuia interpretat în același mod ca cerința menționată la articolul 28 litera (f) din statut. De asemenea, ar trebui remarcat faptul că, deși articolul 28 litera (f) din Statutul funcționarilor impune o cunoaștere „profundă” a unei limbi și o cunoaștere „satisfăcătoare” a alteia, cererea de exprimare a interesului necesită o cunoaștere „profundă” a unei limbi și o cunoaștere „sănătoasă” a alteia. Având în vedere această diferență de formulare, este puțin probabil ca candidații să știe că EPSO va interpreta termenul „cu atenție” în modul în care a făcut-o. Prin urmare, Ombudsmanul consideră că EPSO nu a clarificat suficient cerințele lingvistice pe care se aștepta să le îndeplinească candidații. Acesta este un caz de administrare defectuoasă. În acest context, se va face o observație critică.

1.5 Având în vedere constatarea Ombudsmanului de la punctul 1.3, nu ar fi oportun să se elaboreze un proiect de recomandare prin care să se solicite EPSO să includă numele reclamantului pe lista candidaților eligibili.

2 Discriminarea resortisanților statelor membre actuale

2.1 Reclamantul a considerat că solicitanții din actualele state membre sunt discriminați, deoarece solicitanții din țările în curs de aderare trebuie doar să aibă o cunoaștere „bună” a limbii engleze, franceze sau germane.

2.2 EPSO a răspuns că faptul că un candidat este resortisant al unuia dintre statele membre existente nu constituie un motiv de excludere. Toți candidații au fost luați în considerare. Cu toate acestea, în opinia EPSO, nu a fost surprinzător faptul că un număr mare de candidați din țările care urmau să adere la UE au fost incluși în baza de date finală, deoarece o proporție mai mare dintre acești candidați îndeplineau condițiile, inclusiv cele privind competențele lingvistice.

2.3 Ombudsmanul observă că EPSO pare să fi aplicat aceleași condiții tuturor candidaților. În opinia sa, reclamantul nu a stabilit că EPSO a discriminat resortisanții statelor membre actuale.

3 Concluzie

3.1 Pe baza anchetelor Ombudsmanului cu privire la această plângere, este necesar să se facă următoarea observație critică:

Cererea de exprimare a interesului a impus doar candidaților să aibă o cunoaștere „profundă” a limbii relevante. Având în vedere explicațiile furnizate de EPSO, pare rezonabil să se solicite candidaților să aibă o cunoaștere excelentă sau la nivel de limbă maternă a acestei limbi. Cu toate acestea, Ombudsmanul consideră că EPSO nu a clarificat suficient cerințele lingvistice pe care se aștepta să le îndeplinească candidații. Acesta este un caz de administrare defectuoasă.

3.2 În răspunsul său la propunerea Ombudsmanului privind o soluție amiabilă, EPSO a subliniat că, în cazul în care Ombudsmanul ar considera că ar trebui inclusă o explicație în viitoarele cereri de exprimare a interesului, EPSO ar lua în considerare luarea măsurilor necesare. Prin urmare, Ombudsmanul consideră că nu sunt necesare măsuri suplimentare în cazul de față.

3.3 Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul. Directorul EPSO va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.

Cu stimă,

 

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

---

(1) Decizia 94/262 a Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului, JO 1994, L 113, p. 15.