Strasbourg, 11 noiembrie 2003

Dragă Dr. B.,

La 11 decembrie 2002, ați depus o plângere la Ombudsmanul European cu privire la presupusa neplată de către Comisia Europeană a ultimei tranșe datorate în cadrul proiectului „Force” E/92/1608/2/Q-FPC.

La 16 decembrie 2002, Ombudsmanul a transmis plângerea președintelui Comisiei.

Prin scrisoarea din 3 martie 2003, ați transmis informații suplimentare cu privire la plângerea dumneavoastră.

Comisia a transmis avizul său la 18 martie 2003. Ombudsmanul v-a transmis-o la 21 martie 2003, împreună cu o invitație de a formula observații, pe care ați trimis-o la 27 aprilie 2003.

La 10 iunie 2003, am scris Comisiei pentru a solicita informații suplimentare cu privire la plângerea dumneavoastră. O copie a scrisorilor dumneavoastră din 3 martie 2003 și 27 aprilie 2003 a fost transmisă Comisiei. Ați fost informat în consecință printr-o scrisoare trimisă în aceeași zi. Comisia a trimis răspunsul său la 7 august 2003. V-am transmis-o la 13 august 2003, cu invitația de a prezenta observații până la 30 septembrie 2003. Se pare că nu s-a primit nicio observație din partea dumneavoastră.

Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Plângerea

În 1994, ASS – Arbeits- und sozialwissenschaftliche Systemberatung, o firmă germană de consultanță reprezentată de reclamant, a încheiat un contract cu Comisia pentru furnizarea de servicii de consultanță în cadrul programului „Force” (proiectul D/93B/1/3120/Q-FPC). Într-o plângere (780/2000/GG) depusă în iunie 2000, reclamantul a susținut că o parte din remunerația datorată în temeiul acestui contract nu a fost încă plătită. Ca urmare a anchetei Ombudsmanului cu privire la această plângere, Comisia a propus plata către reclamant a sumei de 7 403 EUR plus o sumă suplimentară de 3 422,62 EUR cu titlu de dobândă ca urmare a întârzierii survenite. Reclamantul a acceptat această propunere. Prin urmare, la 27 noiembrie 2001, Ombudsmanul a închis cazul ca fiind soluționat de Comisie (1).

În decembrie 2002, reclamanta a depus o nouă plângere la Ombudsman, care se referea la un alt proiect din cadrul programului „Forță” (referința E/92/1608/2/Q-FPC) pentru care fusese coordonator. Potrivit reclamantului, în ceea ce privește acest proiect a apărut aceeași problemă ca în cazul menționat mai sus.

Prin urmare, reclamantul a susținut că Comisia nu a plătit ultima tranșă datorată în cadrul proiectului menționat.

INQUIRY

Avizul Comisiei

În avizul său, Comisia a formulat următoarele observații:

Programul "Forța" s-a încheiat oficial în 1995. Dosarele referitoare la acest program au fost apoi încredințate S.A. Agenor, biroul de asistență tehnică („TAO”) al Comisiei pentru punerea în aplicare a programului „Leonardo da Vinci”, în vederea închiderii proiectelor rămase. Cu toate acestea, până la închiderea acestui birou de asistență tehnică în februarie 1999, un anumit număr de dosare, inclusiv cel al reclamantului, nu fuseseră încă închise.

Proiectul E/92/1608/Q-FPC a constat în două contracte pentru care reclamantul a fost coordonator:

Primul contract (contractul E/92/1608/1/Q-FPC) a durat de la 7 septembrie 1992 până la 6 septembrie 1993, iar contractantul a fost o societate numită Telesincro.

Al doilea contract (contractul E/92/1608/2/Q-FPC) a durat de la 1 ianuarie 1994 până la 30 noiembrie 1994. Ca urmare a dificultăților întâmpinate de Telesincro (restructurarea societății; greve), a avut loc o schimbare a contractantului după ce TAO și-a dat acordul. Noul antreprenor a fost o companie numită Aniel. Numai acest al doilea contract a fost vizat de prezenta plângere.

Serviciile Comisiei evaluaseră raportul final pentru proiect care fusese prezentat TAO de către reclamant. Conform acestei evaluări, proiectul a fost slab, iar evaluatorul a pus la îndoială gravitatea caracterului transnațional al proiectului, al partenerilor, al activității desfășurate și al alocărilor bugetare. Serviciile Comisiei efectuaseră de asemenea o evaluare financiară care se întemeia pe datele furnizate în raportul final și pe un audit efectuat la sediul contractantului la 23 martie 1996. Pentru prima perioadă contractuală, evaluarea financiară a condus la concluzia că ar trebui să se solicite rambursarea sumei de 30 367 EUR. Pentru a doua perioadă contractuală, soldul încă neplătit de Comisie s-a ridicat la 2 972 EUR.

Într-o scrisoare trimisă la 28 ianuarie 2003, serviciile Comisiei l-au informat pe reclamant cu privire la rezultatele și concluziile evaluării. În același timp, serviciile Comisiei au trimis o scrisoare către Telesincro, explicând calculul efectuat și concluzia potrivit căreia ar trebui să se solicite rambursarea unei sume de 30 367 de euro în ceea ce privește contractul E/92/1608/1/Q-FPC. Serviciile Comisiei au scris în continuare Aniel, explicând calculul efectuat și concluzia potrivit căreia o sumă de 2 972 de euro rămânea să fie plătită de Comisie în ceea ce privește contractul E/92/1608/2/Q-FPC. Reclamantului, Telesincro și Aniel, i s-a solicitat să prezinte Comisiei orice plângeri suplimentare sau orice informații suplimentare referitoare la aceste contracte în termen de 30 de zile de la primirea scrisorii din partea Comisiei. În plus, Comisia a informat destinatarii că cererile sau documentele primite după expirarea acestui termen nu vor fi luate în considerare.

Observațiile reclamantului
Scrisoarea suplimentară a reclamantului din 3 martie 2003

La 3 martie 2003, și anume cu puțin timp înainte de transmiterea de către Comisie a avizului său cu privire la plângere, reclamanta a adresat Ombudsmanului o nouă scrisoare, la care a anexat scrisorile Comisiei din 28 ianuarie adresate ei, Telesincro și Aniel, răspunsul său din 3 martie 2003, o notă privind situația proiectului și mai multe alte documente.

În scrisoarea adresată Ombudsmanului, reclamanta a observat că Aniel, contractantul celei de-a doua etape a proiectului (contractul E/92/1608/2/Q-FPC), nu plătise încă suma finală de bani care îi era datorată. Potrivit reclamantului, acest lucru s-a datorat, printre altele, faptului că Comisia nu și-a finalizat conturile și raportul de audit. Reclamantul a considerat că ar putea fi solicitate costuri substanțial mai mari decât cele menționate în calculul Comisiei privind contractul (contractul E/92/1608/2/Q-FPC). În opinia sa, numai Universidad Autónoma de Barcelona (UAB) a furnizat fonduri proprii în valoare de 33 927 de euro. Prin urmare, reclamanta a considerat că este posibil ca suma care mai trebuie plătită de Comisie să fie mai mare de 2 972 EUR și a solicitat clarificarea acestui aspect. Potrivit reclamantei, contractul inițial nu se afla în mâinile sale și, prin urmare, ea se putea baza doar pe memoria sa atunci când a estimat costurile totale la aproximativ 105 144 EUR, iar contribuția UE la 65 000 EUR (61,82 %). Prin urmare, reclamantul a solicitat o copie a contractului (contractul E/92/1608/2/Q-FPC).

Potrivit reclamantului, Aniel a omis să transmită fonduri UE partenerilor săi de proiect, deși contribuția UE a fost obținută numai datorită activității acestor parteneri. În opinia reclamantului, Comisia ar trebui să se asigure că partenerii de proiect au fost plătiți cât mai curând posibil.

Observațiile reclamantului cu privire la avizul Comisiei

La 21 martie 2003, Ombudsmanul a transmis reclamantului avizul Comisiei pentru observații. De asemenea, acesta a confirmat primirea scrisorii reclamantului din 3 martie 2003 și a informat-o că cererea sa de a primi o copie a contractului E/92/1608/2/Q-FPC ar trebui adresată direct Comisiei.

În observațiile sale cu privire la avizul Comisiei, reclamanta a formulat următoarele observații suplimentare:

A existat un contact constant cu TAO și cu organismul național de sprijin din Spania, Fondo Formación, atât în prima, cât și în a doua perioadă contractuală. Partenerul francez, Chambre de Commerce de Grenoble, nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale. Cu toate acestea, acest lucru a fost cunoscut de TAO. Reclamantul nu a primit niciodată instrucțiuni ca răspuns la întrebările privind modul în care ar trebui să procedeze în astfel de circumstanțe. TAO nu a exprimat în niciun moment îndoieli cu privire la conținutul proiectelor și la gravitatea caracterului lor transnațional. Până în prezent, Comisia nu comunicase nici acest rezultat al evaluării sale cu privire la proiect. Prin urmare, echipa de proiect nu a avut cunoștință de astfel de cerințe și nu a fost în măsură să reacționeze. În aceste condiții, conținutul proiectului ar trebui considerat acceptabil. Cu toate acestea, trebuie salutat faptul că proiectul urmează să fie închis în prezent. Cu toate acestea, sumele datorate în continuare reclamantului ar trebui plătite. Documentele care atestă activitatea subiacentă a reclamantului ar putea fi prezentate la cerere.

Reclamantul a solicitat Ombudsmanului să transmită Comisiei scrisoarea sa din 3 martie 2003.

Anchete suplimentare

După o analiză atentă a avizului Comisiei și a observațiilor reclamantului, s-a constatat că sunt necesare investigații suplimentare.

Solicitare de informații suplimentare

Prin urmare, Ombudsmanul a solicitat Comisiei să îi furnizeze informații mai specifice cu privire la modul în care a reacționat la afirmațiile și informațiile suplimentare pe care reclamantul și Aniel le-au prezentat (sau ar fi putut să le prezinte) ca răspuns la scrisorile Comisiei adresate acestora la 28 ianuarie 2003 și cu privire la decizia pe care a luat-o în această privință. O copie a scrisorii reclamantului din 3 martie 2003 și a observațiilor reclamantului din 27 aprilie 2003 a fost transmisă Comisiei.

Răspunsul Comisiei

În răspunsul său, Comisia a formulat următoarele observații:

Reclamantul nu a prezentat niciun element nou care ar fi putut modifica evaluarea financiară efectuată de serviciile Comisiei. Luarea în considerare a costurilor suportate de Universidad Autónoma de Barcelona figura deja în dosarul Comisiei și fusese luată în considerare în calculul final. În ceea ce privește costurile suportate de partenerii de proiect, trebuie subliniat că relația contractuală a Comisiei, cel puțin în ceea ce privește aspectele financiare ale proiectului, era numai cu contractantul. Prin urmare, nu revenea Comisiei sarcina de a solicita partenerilor de proiect să contabilizeze eventualele costuri suplimentare pe care aceștia le-ar fi putut suporta. Contractantul și coordonatorul au avut responsabilitatea de a colecta toate elementele necesare și de a le prezenta Comisiei împreună cu raportul final.

Comisia nu avea nicio legătură contractuală cu partenerii de proiect. Prin urmare, aceasta nu a fost în măsură să efectueze plăți către nicio altă persoană decât cea prevăzută în contract, și anume contractantul (Aniel). Prin urmare, Comisia nu a fost în măsură să plătească reclamantului suma datorată de Comisie.

Reclamantului i-a fost trimisă o copie a contractului semnat de BAT (care acționează în numele Comisiei) și de Aniel. Cu toate acestea, raportul de audit nu a putut fi transmis reclamantului. Deși acesta din urmă a fost coordonatorul proiectului, contractantului îi revenea sarcina de a suporta cheltuielile financiare ale proiectului și obligațiile corespunzătoare în ceea ce privește controlul și monitorizarea. Reclamantul a rămas un terț în ceea ce privește contractul. Având în vedere că dosarul nu fusese încă închis și că reclamantul avea creanțe financiare împotriva contractantului, exista riscul ca divulgarea raportului de audit să aducă atingere intereselor comerciale ale contractantului. Prin urmare, divulgarea acestui document nu a fost posibilă în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) prima liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (2).

Prin urmare, contractele urmau să fie încheiate pe baza sumelor care fuseseră deja comunicate reclamantului și contractanților în ianuarie 2003. Reclamantul a fost informat în consecință.

Observațiile reclamantului

O copie a acestui răspuns a fost transmisă reclamantului. Nu s-a primit nicio observație din partea reclamantului.

DECIZIA

1 Observații introductive

1.1 Reclamantul, care lucrează pentru o firmă germană de consultanță, era coordonatorul unui proiect din cadrul programului „Force”. Contractantul principal în temeiul contractului relevant (E/92/1608/2/Q-FPC) cu Comisia Europeană a fost o societate numită Aniel. În decembrie 2002, reclamantul a depus o plângere împotriva Comisiei cu privire la acest contract. Cu toate acestea, în scrisoarea adresată Ombudsmanului la 3 martie 2003 și în observațiile sale cu privire la avizul Comisiei, reclamanta părea, de asemenea, să sugereze că Aniel sau alți contractanți nu i-au plătit sumele de bani care îi erau datorate.

1.2 În conformitate cu articolul 195 din Tratatul CE, Ombudsmanul European are competența de a primi și de a examina plângerile privind administrarea defectuoasă în activitățile instituțiilor și organismelor comunitare. Prin urmare, nicio acțiune a unei alte autorități sau persoane nu poate face obiectul unei plângeri adresate Ombudsmanului.

1.3 Prin urmare, ancheta Ombudsmanului cu privire la prezenta plângere se referă exclusiv la posibila administrare defectuoasă din partea Comisiei Europene.

1.4 Plângerea împotriva Comisiei se referă la pretinsa neplată de către aceasta din urmă a sumelor datorate în temeiul contractului în cauză. În cursul anchetei Ombudsmanului, reclamanta a solicitat Comisiei să îi furnizeze o copie a contractului și a raportului privind auditul efectuat. În răspunsul său la o solicitare de informații suplimentare formulată de Ombudsman, Comisia a observat că a trimis reclamantului o copie a contractului și a explicat motivul pentru care, în opinia sa, nu s-a putut acorda acces la raportul de audit. Având în vedere că reclamanta nu a indicat Ombudsmanului că plângerea sa se referă, de asemenea, la acest refuz de a acorda acces la raportul de audit, ancheta Ombudsmanului nu a abordat această chestiune.

2 Neplata sumelor datorate conform contractului

2.1 Reclamantul a susținut că Comisia nu a plătit sumele datorate în temeiul contractului E/92/1608/Q-FPC.

2.2 În avizul său, Comisia a acceptat că există o sumă încă restantă în temeiul contractului menționat mai sus. Potrivit calculului Comisiei, suma relevantă s-a ridicat la 2 972 de euro. Comisia i-a informat în consecință pe Aniel și pe reclamant prin scrisorile trimise la 28 ianuarie 2003 și le-a solicitat să prezinte orice alte reclamații sau informații suplimentare referitoare la acest contract în termen de 30 de zile de la primirea scrisorii din partea Comisiei. În plus, Comisia a informat destinatarii că cererile sau documentele primite după expirarea acestui termen nu vor fi luate în considerare.

2.3 Ulterior, reclamantul a prezentat observații suplimentare, atât direct Comisiei, cât și printr-o scrisoare adresată Ombudsmanului la 3 martie 2003, o copie a acesteia fiind transmisă Comisiei. În consecință, Ombudsmanul a solicitat Comisiei să îl informeze cu privire la modul în care a tratat aceste observații suplimentare. În răspunsul său, Comisia a explicat motivele pentru care a considerat că reclamantul nu a prezentat niciun element nou care ar fi putut modifica evaluarea financiară efectuată de serviciile Comisiei. Comisia a subliniat, de asemenea, că relația sa contractuală era doar cu contractantul. Prin urmare, Comisia nu a fost în măsură să plătească reclamantului suma datorată de Comisie contractantului. În opinia Comisiei, nu revenea acesteia sarcina de a solicita partenerilor de proiect să prezinte o situație contabilă a eventualelor costuri suplimentare pe care aceștia le-ar fi suportat. Potrivit Comisiei, era responsabilitatea contractantului și a coordonatorului să adune toate elementele necesare și să le prezinte Comisiei împreună cu raportul final. Comisia a confirmat că, pe baza informațiilor care i-au fost prezentate, suma care trebuia încă plătită contractantului se ridica la 2 972 EUR.

2.4 Ombudsmanul consideră că argumentele prezentate de Comisie în sprijinul cazului său par a fi rezonabile.

2.5 În aceste condiții, se pare că nu există un caz de administrare defectuoasă din partea Comisiei.

3 Concluzie

Pe baza anchetelor Ombudsmanului cu privire la această plângere, se pare că nu a existat nicio administrare defectuoasă din partea Comisiei Europene. Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul.

Președintele Comisiei Europene va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.

Cu stimă,

 

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

---

(1) Decizia în acest caz este disponibilă pe site-ul Ombudsmanului (http://www.ombudsman.europa.eu).

(2) JO 2001, L 145, p. 43.