Stimată doamnă A.,

La 8 februarie 2001, ați depus, în numele Forumului european pentru bunăstarea copilului, o plângere la Ombudsmanul European privind gestionarea de către Comisia Europeană a acordului de grant nr. JAI.1999/DAP/004/WC.

La 15 februarie 2001, am transmis plângerea Comisiei pentru observații.

La 13 martie 2001, mi-ați trimis o copie a unei scrisori pe care ați trimis-o Comisiei la 12 martie 2001.

Comisia a transmis avizul său cu privire la plângerea dumneavoastră la 20 aprilie 2001.

La 9 mai 2001, ați transmis copii ale scrisorii Comisiei din 21 martie 2001 și ale răspunsului dumneavoastră din 19 aprilie 2001.

La 14 mai 2001, v-am transmis avizul Comisiei, cu invitația de a formula observații, dacă doriți. La 26 iunie 2001, mi-ați trimis observațiile dumneavoastră cu privire la avizul Comisiei.

La 18 iulie 2001, am scris Comisiei pentru a solicita informații suplimentare. Comisia a trimis răspunsul său la 26 septembrie 2001, iar eu vi l-am transmis la 1 octombrie 2001, cu invitația de a formula observații, dacă doriți.

La 29 noiembrie 2001, mi-ați trimis observațiile dumneavoastră cu privire la răspunsul Comisiei.

Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Plângerea

Reclamantul este o rețea non-profit de ONG-uri cu sediul la Bruxelles care lucrează pentru bunăstarea copiilor și a tinerilor aflați în dificultate din întreaga Europă. În 1999, aceasta a solicitat Comisiei finanțarea unui proiect intitulat: „Inventarul resurselor calificate din UE pentru a răspunde, în urma unei formări adecvate, nevoilor copiilor și femeilor care suferă de pe urma violenței în Kosovo”. Această finanțare urma să fie acoperită de proiectul Daphne al Comisiei, care sprijină măsurile de combatere a violenței împotriva copiilor, a tinerilor și a femeilor.

Cererea inițială a fost depusă la 11 iunie 1999. Cei trei experți evaluatori (printre care o doamnă Kane) cărora Comisia le-a încredințat examinarea cererii au ridicat diverse obiecții. În urma discuțiilor cu serviciile Comisiei, la 6 septembrie 1999 a fost depusă o cerere revizuită. La 28 septembrie 1999, reclamantul a fost informat de către Comisie că propunerea sa a fost acceptată pentru finanțare, sub rezerva prezentării unui buget revizuit și a examinării și acceptării sale de către serviciul de control financiar al Comisiei. La 4 octombrie 1999, reclamantul a prezentat un buget revizuit.

La 15 noiembrie 1999, Comisia a informat reclamantul că a decis să îi acorde o contribuție financiară în valoare maximă de € 32 000 pentru organizarea proiectului menționat anterior. Acordul de grant relevant (nr. de referință JAI.1999/DAP/004/WC) a fost semnat de Comisie și de reclamant și datat 15 noiembrie 1999. Conform acordului, proiectul trebuia să înceapă la 15 noiembrie 1999 și să se încheie cel târziu la 15 noiembrie 2000.

Articolul 8 din acord prevedea că clauzele și condițiile generale aplicabile acordurilor de grant ale Comunităților Europene (denumite în continuare „clauzele și condițiile generale”) prevăzute în anexa II la acord făceau parte integrantă din acesta.

Articolul 3 din Condițiile generale privind rezilierea contractului conține următoarele dispoziții:

Comisia poate rezilia acordul în cazul în care beneficiarul, fără un motiv valabil sau tehnic, nu își îndeplinește una dintre obligațiile care îi revin în temeiul acordului și, după ce a fost notificat prin scrisoare recomandată pentru a se conforma acestor obligații, nu a făcut acest lucru în termen de o lună de la primirea scrisorii respective.

În acest caz, Comisia plătește numai costurile suportate efectiv de beneficiar la momentul rezilierii și nu costurile legate de contractele deja încheiate, ci costurile aferente executării după data rezilierii.”

În temeiul articolului 9 din Condițiile generale, Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene este competent să soluționeze plângerile împotriva deciziilor Comisiei privind aplicarea sau interpretarea acordului.

La 16 martie 2000, domnul Simpson, funcționarul Comisiei responsabil de programul Daphne, l-a informat pe reclamant (și alte organizații) că se va retrage din Comisie la 1 aprilie 2000 și i-a prezentat succesorul său, domnul Trousson. Într-un e-mail trimis la 28 martie 2000, dl Simpson l-a felicitat pe reclamant „pentru progresul proiectului până în prezent”.

La 10 mai 2000, doamna Kane, expert tehnic în cadrul programului Daphne, a vizitat biroul reclamantului pentru a examina activitatea desfășurată până în prezent. Ulterior, experta a întocmit un raport în care a recomandat Comisiei să ia în considerare finalizarea proiectului. O copie în avans a proiectului de raport a fost trimisă reclamantului, care a formulat observații detaliate cu privire la acesta într-o scrisoare adresată Comisiei la 5 iunie 2000. În această scrisoare, reclamantul și-a exprimat, de asemenea, opinia că există o nevoie urgentă de soluționare a problemei și că, prin urmare, ar fi apreciată oportunitatea unei reuniuni. Reclamantul a propus mai multe date pentru o astfel de reuniune. O scrisoare de atenționare a fost trimisă Comisiei prin e-mail la 22 iunie 2000.

Într-o scrisoare din 14 iulie 2000, dl Trousson (șeful unității A/1 din cadrul Direcției Generale Justiție și Afaceri Interne a Comisiei) s-a adresat în scris reclamantului pentru a-l informa că, în opinia sa, proiectul, astfel cum a fost derulat, nu poate continua. El a prezentat trei motive pentru această poziție: 1) beneficiarii principali ai proiectului nu au fost cei menționați în proiectul inițial, și anume copiii și femeile, ci agențiile de teren care au avut ele însele fonduri pentru a efectua această activitate; 2) nu existau suficiente dovezi că baza de date propusă a fost creată în conformitate cu practicile standard și 3) proiectul nu se încadra în orientările Inițiativei Daphne, care stipulau că proiectele nu ar trebui să aibă activități sau cheltuieli în afara Comunităților. Cu toate acestea, având în vedere angajamentul și reputația reclamantului și ca semn de bună-credință, dl Trousson a acceptat că reclamantului ar trebui să i se ofere posibilitatea de a defini un proiect de bază de date conceput și executat în mod corespunzător. Au fost menționate mai multe condiții, în special aceea ca un plan de lucru și un buget redefinite să fie prezentate și aprobate de Comisie până la sfârșitul lunii iulie 2000.

Potrivit reclamantului, criticile exprimate de dl Trousson au fost nejustificate.

Cu toate acestea, la 24 iulie 2000, reclamantul a prezentat un nou plan de lucru și un nou buget. În răspunsul său din 18 august 2000, dl Trousson l-a informat pe reclamant că unele puncte din noul plan de lucru mai trebuie îmbunătățite „înainte de a finaliza un acord adițional oficial la contractul dumneavoastră cu noul plan de lucru și noul buget”. La 4 octombrie 2000, reclamantul a prezentat o versiune revizuită a planului de lucru și a bugetului.

La 16 noiembrie 2000, plângerea a solicitat Comisiei (prin fax și prin e-mail) să răspundă la propunerea sa din 4 octombrie 2000. O nouă scrisoare de atenționare a fost trimisă la 29 noiembrie 2000.

Prin scrisoarea din 30 noiembrie 2000, trimisă prin scrisoare recomandată, Comisia a informat reclamantul că nu este în măsură să îi permită să își reia activitatea și că, prin urmare, proiectul ar trebui oprit acum. De asemenea, Comisia a solicitat reclamantului să își prezinte conturile finale cu cheltuielile suportate până în prezent. Cu toate acestea, Consiliul a insistat asupra faptului că numai costurile directe legate de activitățile desfășurate până la „prima cerere de modificare a Comisiei (august 2000)” ar putea fi luate în considerare.

Ulterior, reclamantul s-a adresat directorului general al DG Justiție și Afaceri Interne. Totuși, aceasta din urmă a confirmat poziția Comisiei într-o scrisoare din 5 februarie 2001.

Din plângere reiese că reclamantul consideră că problemele sale se datorează în principal schimbării personalului care se ocupă de contract din partea Comisiei.

În esență, reclamantul a făcut următoarea afirmație:

Decizia Comisiei de a rezilia contractul a constituit un caz de administrare defectuoasă, deoarece nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 3 din Condițiile generale aplicabile acordurilor de grant ale Comunităților Europene.

Reclamantul a solicitat asistența Ombudsmanului în medierea cu Comisia în vederea (a) primirii plății restante pentru costurile proiectului și (b) a compensării atât pentru timpul petrecut, cât și pentru dificultățile financiare grave ulterioare impuse unui ONG mic, cum este el însuși.

INQUIRY

Plângerea a fost trimisă Comisiei pentru aviz.

Avizul Comisiei

În avizul său, Comisia a formulat următoarele observații:

Proiectul reclamantului a aparținut unui număr de 53 de proiecte care au fost acceptate în 1999. Fiecare dintre aceste proiecte a făcut obiectul unei evaluări la jumătatea perioadei care a avut dublul scop de a detecta orice problemă în punerea în aplicare a proiectului și de a consilia beneficiarii granturilor cu privire la posibilele soluții la dificultățile lor. Raportul de monitorizare a proiectului reclamantului a fost cel mai îngrijorător dintre toate.

În săptămânile care au urmat evaluării intermediare, Comisia a depus eforturi speciale pentru a oferi reclamantului șansa de a-și reorienta proiectul într-un mod care ar fi putut face posibilă continuarea acestuia. După două încercări de adaptare, reclamantul nu a fost încă în măsură să își reorienteze proiectul în mod eficace.

Modificarea coordonatorului programului Daphne nu a influențat gestionarea cazului.

Comisia a respectat articolul 3 alineatul (2) din Condițiile generale. Motive serioase (tehnice, manageriale și administrative) au susținut calificarea proiectului reclamantului drept „nerespectarea uneia dintre obligațiile care decurg din acord”, și anume îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor enumerate în programul de lucru în intervalul de timp dat al contractului menționat. Prin urmare, după șase luni de negociere și consiliere, condițiile de aplicare a articolului 3 alineatul (2) din Condițiile generale au fost îndeplinite în mod clar.

Observațiile reclamantului

În observațiile sale, reclamantul a formulat următoarele observații cu privire la avizul Comisiei:

Atunci când a fost efectuată evaluarea la jumătatea perioadei, proiectul îndeplinise obiectivele stabilite în acord. Referirile Comisiei la eforturile sale de a "reorienta" proiectul au evidențiat intenția Comisiei de a schimba proiectul inițial, care, desigur, nu a fost un proiect tipic Daphne, dar care a fost totuși aprobat și semnat. Cu toate acestea, reclamantul a depus eforturi considerabile pentru a redefini proiectul astfel încât să răspundă cerințelor Comisiei.

Nu era clar dacă încheierea întregului proiect era o măsură proporțională. În orice caz, Comisia nu a invitat reclamantul, prin scrisoare recomandată, să își respecte obligațiile.

Reuniunea de evaluare nu a fost obiectivă, iar evaluatorul a fost critic încă de la începutul reuniunii.

Raportul de monitorizare menționat de Comisie nu a fost trimis reclamantului.

Având în vedere că proiectul a fost paralizat timp de șapte luni după vizita expertului tehnic, costurile reale suportate după august 2000 au acoperit un număr minim de ore de personal și costuri administrative pentru întreținerea proiectului.

Cereri suplimentare Solicitați
informații suplimentare

După ce a primit observațiile reclamantului, Ombudsmanul a considerat că are nevoie de informații suplimentare pentru a trata plângerea. Prin urmare, acesta a solicitat Comisiei să precizeze modul în care a respectat cerința de notificare prin scrisoare recomandată prevăzută la articolul 3 alineatul (2) din Condițiile generale și să prezinte o copie a scrisorii relevante.

Răspunsul Comisiei

În răspunsul său, Comisia a formulat următoarele observații:

Articolul 3 alineatul (2) din Condițiile generale urmărea să garanteze că, prin intermediul mecanismului scrisorii recomandate, expeditorul știa cu certitudine că destinatarul vizat primise scrisoarea și citise astfel conținutul care îl avertiza cu privire la nerespectarea contractului și îi acorda o lună pentru a se conforma obligațiilor sale. Deși nicio scrisoare anterioară celei din 30 noiembrie 2000 nu a fost trimisă prin scrisoare recomandată, scopul articolului 3 alineatul (2) a fost totuși deja atins. Schimbul amplu de scrisori și e-mailuri din mai până în noiembrie 2000 a arătat în mod clar că reclamantul a primit mai multe scrisori și documente care îl informau și îl avertizau cu privire la necesitatea de a-și onora obligațiile. Astfel, deși și-a exprimat regretul cu privire la faptul că nu a trimis o scrisoare de avertizare prin scrisoare recomandată, Comisia a susținut că această omisiune nu a cauzat reclamantului niciun prejudiciu real în circumstanțele specifice ale cazului.

Comisia nu a încercat niciodată să modifice proiectul în niciun fel, ci doar să se asigure că termenii contractului convenit între părți au fost executați în mod corect. Acest lucru a fost demonstrat în mod clar de raportul de monitorizare. Afirmația reclamantului potrivit căreia raportul complet de monitorizare și observațiile sale nu i-au fost accesibile a fost complet incorectă. Documentul complet a fost trimis reclamantului, atestat de faxul expertului din 19 mai 2000 și de răspunsul îndelungat al reclamantului la acesta.

Acuzația de părtinire din partea evaluatorului a fost complet nefondată.

Observațiile reclamantului

În observațiile sale, reclamantul a formulat, printre altele, următoarele observații:

Din scrisorile Comisiei din 14 iulie 2000 și 18 august 2000, reclamantul a înțeles natura gravă a preocupărilor Comisiei, dar nu și-a dat seama că o amenințare de reziliere era iminentă. Încetarea unui proiect a fost o chestiune foarte gravă, iar reclamantul s-ar fi așteptat la claritate în această privință. Cu toate acestea, în scrisoarea sa din 18 august 2000, Comisia a mulțumit reclamantului pentru eforturile sale de redefinire a proiectului. Acest lucru i-a indicat reclamantului că se îndreaptă în direcția cea bună. Reclamantul a regretat foarte mult refuzul Comisiei de a fi de acord cu o reuniune.

Reclamantul nu a fost de acord cu afirmația Comisiei potrivit căreia aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul contractului. Acesta a prezentat amendamente valabile în două rânduri și a depus eforturi enorme pentru a soluționa situația.

Nerezolvarea contractului prin procedura corectă a cauzat, contrar celor susținute de Comisie, un prejudiciu real și semnificativ. Acest prejudiciu i-a vizat pe ceilalți cofinanțatori ai acestui proiect. În cazul în care situația ar fi fost clarificată într-o etapă anterioară, reclamantul ar fi putut să îi informeze mai devreme și să limiteze prejudiciul financiar suferit în consecință.

Reclamantul nu a văzut raportul de monitorizare anexat la avizul Comisiei înainte de a-l primi prin intermediul Ombudsmanului. Documentul pe care l-a primit de la evaluator a fost substanțial diferit.

Critica reclamantului potrivit căreia reuniunea de evaluare nu a fost obiectivă nu a fost înțeleasă ca o critică personală împotriva evaluatorului. Cu toate acestea, nu a fost imparțial să se trimită un evaluator care să întocmească un raport care să fi formulat deja obiecții cu privire la proiect în etapa de depunere a cererii.

La 27 septembrie 2001, reclamantul a primit, spre surprinderea sa, o notă de debit din partea Comisiei prin care se solicita plata sumei de 4 001,87 € pentru „recuperarea unei părți din avans”. O explicație cuprinzătoare a fost furnizată de Comisie la 9 noiembrie 2001, în urma unei cereri în acest sens formulate de reclamant. Deși reclamantul se așteptase la o plată de aproximativ 9 000 € din partea Comisiei, aceasta a înțeles acum că poziția acesteia din urmă era diferită. Întrucât cofinanțatorii proiectului și-au plătit integral contribuția și în avans, Comisia a dedus-o din costurile totale ale proiectului pe care le-a acceptat. Totuși, această abordare nu a luat în considerare faptul că proiectul a fost încheiat prematur. Prin urmare, cofinanțarea care trebuie luată în considerare a trebuit să fie redusă proporțional în funcție de perioada redusă a proiectului (8 din 12 luni). Prin urmare, suma încă datorată Comisiei de către reclamant a fost de numai 390 de euro.

Reclamantul a înțeles și a acceptat acum că datorează Comisiei o anumită sumă de bani, dar a considerat că aceasta nu ar trebui să depășească suma de 390 €. Având în vedere inconvenientele și prejudiciile care i-au fost cauzate, reclamantul a sperat „că Ombudsmanul va considera oportun să renunțe la această plată finală”.

DECIZIA

1 Rezilierea nelegală a contractului

1.1 În noiembrie 1999, Comisia a încheiat un acord (nr. de referință JAI.1999/DAP/004/WC) cu reclamantul în cadrul programului Daphne, prin care a fost de acord să acorde reclamantului o contribuție financiară în valoare maximă de € 32 000 pentru organizarea unui proiect intitulat "Inventarul resurselor calificate din UE pentru a răspunde, în urma unei formări adecvate, nevoilor copiilor și femeilor care suferă de pe urma violenței în Kosovo". Reclamantul susține că decizia ulterioară a Comisiei de a rezilia contractul, prin scrisoarea din 30 noiembrie 2000, a constituit un caz de administrare defectuoasă, deoarece condițiile prevăzute la articolul 3 din Condițiile generale aplicabile acordurilor de grant ale Comunităților Europene („Condițiile generale”) nu au fost îndeplinite. Articolul 3 alineatul (2) din acești termeni și condiții generale prevede că Comisia „poate rezilia acordul în cazul în care beneficiarul, fără un motiv valabil sau tehnic, nu își onorează una dintre obligațiile care îi revin în temeiul acordului și, după ce a fost notificat prin scrisoare recomandată pentru a se conforma acestor obligații, nu a făcut acest lucru în termen de o lună de la primirea scrisorii respective”.

1.2 Comisia consideră că rezilierea contractului a fost justificată. Potrivit Comisiei, articolul 3 alineatul (2) din Condițiile generale urmărea să garanteze că, prin intermediul mecanismului scrisorii recomandate, expeditorul știa cu siguranță că destinatarul vizat primise scrisoarea și citise astfel conținutul care îl avertiza pe destinatar cu privire la nerespectarea acordului și îi acorda o lună pentru a se conforma obligațiilor sale. Deși nicio scrisoare anterioară celei din 30 noiembrie 2000 nu a fost trimisă prin scrisoare recomandată, Comisia consideră că scopul articolului 3 alineatul (2) a fost deja atins. Potrivit Comisiei, schimbul amplu de scrisori și de e-mailuri din mai până în noiembrie 2000 a arătat în mod clar că reclamantul a primit mai multe scrisori și documente care îl informau și îl avertizau cu privire la necesitatea de a-și onora obligațiile. Astfel, deși regretă că nu a trimis o scrisoare de avertizare prin scrisoare recomandată, Comisia susține că această omisiune nu a cauzat reclamantului niciun prejudiciu real în circumstanțele specifice ale cazului.

1.3 În observațiile sale cu privire la avizul Comisiei, reclamantul își menține plângerea. Aceasta susține că nu a putut deduce din scrisorile Comisiei din 14 iulie 2000 și din 18 august 2000 că o amenințare de reziliere era iminentă. Reclamantul susține, de asemenea, că nu a văzut raportul de monitorizare anexat la avizul Comisiei înainte de a-l primi prin intermediul Ombudsmanului. Aceasta adaugă că, între timp, Comisia i-a solicitat să ramburseze suma de 4 001,87 euro. Reclamantul subliniază că acceptă acum că datorează Comisiei o anumită sumă de bani, dar consideră că aceasta nu ar trebui să depășească suma de 390 €. În opinia reclamantului, ar trebui să se renunțe la această sumă, având în vedere inconvenientele și daunele care i-au fost cauzate.

1.4 Prezenta afirmație se referă la obligațiile care decurg dintr-un contract încheiat între Comisie și reclamant.

1.5 În conformitate cu articolul 195 din Tratatul CE, Ombudsmanul European este împuternicit să primească plângeri "privind cazuri de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor sau organismelor comunitare". Ombudsmanul consideră că administrarea defectuoasă apare atunci când un organism public nu acționează în conformitate cu o normă sau un principiu care îi este obligatoriu (1). Prin urmare, se poate constata o administrare defectuoasă și în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor care decurg din contractele încheiate de instituțiile sau organismele Comunităților.

1.6 Cu toate acestea, Ombudsmanul consideră că domeniul de aplicare al revizuirii pe care o poate efectua în astfel de cazuri este în mod necesar limitat. În special, Ombudsmanul este de părere că nu ar trebui să încerce să stabilească dacă a existat o încălcare a contractului de către oricare dintre părți, în cazul în care chestiunea este contestată. Această chestiune ar putea fi soluționată în mod eficient numai de o instanță competentă, care ar avea posibilitatea de a audia argumentele părților cu privire la legislația națională relevantă și de a evalua probele contradictorii cu privire la orice aspecte de fapt contestate.

1.7 Prin urmare, Ombudsmanul consideră că, în cauzele privind litigiile contractuale, este justificat ca ancheta sa să se limiteze la a examina dacă instituția sau organul comunitar i-a furnizat o descriere coerentă și rezonabilă a temeiului juridic al acțiunilor sale și de ce consideră că punctul său de vedere cu privire la poziția contractuală este justificat. În acest caz, Ombudsmanul va concluziona că ancheta sa nu a evidențiat un caz de administrare defectuoasă. Această concluzie nu va afecta dreptul părților de a-și examina și soluționa cu autoritate litigiul contractual de către o instanță competentă.

1.8 Este o bună practică administrativă ca administrația să respecte termenii contractelor pe care le-a încheiat. Ombudsmanul ia act de faptul că articolul 3 alineatul (2) din Condițiile generale prevede că, înainte de rezilierea contractului, Comisia a trebuit să notifice reclamantul prin scrisoare recomandată pentru a se conforma obligațiilor sale și că rezilierea a fost posibilă numai în cazul în care reclamantul nu ar fi făcut acest lucru la o lună de la primirea scrisorii respective. Este adevărat că, fără a aduce atingere formulării acestei clauze, o punere în întârziere poate fi inutilă în circumstanțe speciale (2). Cu toate acestea, Ombudsmanul consideră că Comisia nu a explicat în mod adecvat de ce ar fi trebuit să se justifice rezilierea contractului fără respectarea cerințelor prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Condițiile generale în cazul de față (3). Astfel cum subliniază în mod întemeiat reclamantul, scrisoarea Comisiei din 18 august 2000 nu indica deloc intenția Comisiei de a rezilia contractul. Dimpotrivă, această scrisoare dă impresia că, sub rezerva „îmbunătățirii anumitor puncte”, Comisia va proceda la finalizarea unui document oficial suplimentar la contractul [reclamantului] cu noul plan de lucru și noul buget”. Prin urmare, contrar celor susținute de Comisie, reclamantul nu a fost informat în mod clar că, dacă nu își va respecta obligațiile contractuale în termen de o lună de la primirea unui astfel de avertisment, contractul va fi reziliat. Ombudsmanul observă, de asemenea, că Comisia nu a stabilit că raportul de monitorizare întocmit de evaluator a fost trimis reclamantului (4).

1.9 Având în vedere aceste circumstanțe, Ombudsmanul consideră că nerespectarea de către Comisie a articolului 3 alineatul (2) din Condițiile generale reprezintă un caz de administrare defectuoasă. Prin urmare, se va face o observație critică în acest sens.

2 Creanțe financiare

2.1 În plângerea sa, reclamantul a solicitat asistența Ombudsmanului în încercarea de a obține suma pe care o considera încă datorată de Comisie, împreună cu o compensație atât pentru timpul petrecut, cât și pentru dificultățile financiare ulterioare care i-au fost impuse de Comisie. Din poziția adoptată de Comisie în avizul său și din răspunsul la solicitarea de informații suplimentare reiese că, în opinia Comisiei, reclamantului nu i se datorează nicio sumă de bani.

2.2 În observațiile sale cu privire la răspunsul Comisiei la solicitarea de informații suplimentare a Ombudsmanului, reclamantul acceptă că datorează Comisiei o sumă de bani. Aceasta susține, cu toate acestea, că suma datorată este de numai 390 €, mai degrabă decât 4 001.87 €, pe care Comisia i-a solicitat acum să o ramburseze, și că suma datorată ar trebui, în orice caz, să fie eliminată.

2.3 Ombudsmanul reamintește că domeniul de aplicare al anchetei sale în cazul acuzațiilor de administrare defectuoasă bazate pe litigii contractuale este limitat (5). El observă, de asemenea, că decizia cu privire la renunțarea la o creanță financiară revine Comisiei (și nu Ombudsmanului) și că Comisia nu a avut încă posibilitatea de a-și forma o opinie cu privire la această cerere. Prin urmare, Ombudsmanul consideră că nu este necesar să continue ancheta cu privire la acest aspect al plângerii. Cu toate acestea, petiționarul speră că prezenta decizie va fi luată în considerare de către Comisie atunci când se va ocupa de cererea reclamantului de a renunța la orice sumă restantă.

3 Concluzie

Pe baza anchetelor Ombudsmanului European cu privire la această plângere, este necesar să se facă următoarea observație critică:

Este o bună practică administrativă ca administrația să respecte termenii contractelor pe care le-a încheiat. Articolul 3 alineatul (2) din Condițiile generale aplicabile contractului cu reclamantul prevede că, înainte de rezilierea contractului, Comisia a trebuit să îl notifice pe reclamant prin scrisoare recomandată pentru a se conforma obligațiilor sale, iar rezilierea a fost posibilă numai în cazul în care reclamantul nu ar fi făcut acest lucru la o lună de la primirea scrisorii respective. Comisia nu a explicat în mod adecvat motivul pentru care ar fi trebuit să se justifice rezilierea contractului fără respectarea cerințelor prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Condițiile generale în cazul de față. Aceasta constituie un caz de administrare defectuoasă.

Având în vedere că aceste aspecte ale cazului se referă la proceduri legate de evenimente specifice din trecut, nu este oportun să se urmărească o soluționare amiabilă a problemei. Prin urmare, Ombudsmanul închide cazul.

Președintele Comisiei Europene va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.

Cu stimă,

 

Jacob SÖDERMAN

---

(1) A se vedea Raportul anual 1997, pagina 22 sequ.

(2) În hotărârea sa din 11 octombrie 2001 în cauza C-77/99 (Comisia/Oder-Plan Architektur GmbH și alții), Curtea de Justiție a statuat, în ceea ce privește o clauză practic identică cu articolul 3 alineatul (2) din Condițiile generale, că o notificare specifică nu a fost necesară având în vedere circumstanțele cauzei (loc. cit., punctul 58).

(3) În cazul decis de Curte, contractantul a informat Comisia „în termeni clari și neechivoci că proiectul s-a încheiat”. În plus, "relația de încredere dintre părțile la contract, o condiție prealabilă pentru executarea corespunzătoare a acestuia, a fost distrusă" (loc. cit.).

(4) Documentele prezentate Ombudsmanului dovedesc doar că proiectul de raport a fost trimis reclamantului. Nu există niciun element care să demonstreze că raportul final (care a fost substanțial mai lung și se referă la obiecțiile reclamantului față de concluziile prezentate în proiectul de raport) a fost transmis în mod corespunzător reclamantului.

(5) A se vedea punctul 1.6 de mai sus.