Stimate domnule P.,
La data de 29 noiembrie 1999, ați adresat Ombudsmanului European, în numele domnului P., o plângere împotriva Băncii Centrale Europene (BCE) cu privire la tratarea de către BCE a cererii domnului P. pentru postul de „Principal System Support” în cadrul BCE.
La 2 decembrie 1999, am transmis plângerea către BCE în vederea formulării de observații.
BCE a transmis avizul său cu privire la plângerea dumneavoastră la data de 28 martie 2000, iar eu vi l-am transmis la data de 4 aprilie 2000, cu invitația de a formula observații, dacă doriți. La 10 mai 2000, am primit observațiile dumneavoastră cu privire la avizul Comisiei.
La 8 iunie 2000, am scris BCE pentru a solicita informații suplimentare cu privire la plângere. BCE a transmis răspunsul său (în limba engleză) la data de 18 iulie 2000. Având în vedere faptul că BCE a solicitat ca una dintre anexele la răspunsul său să fie tratată ca fiind confidențială, am scris BCE la 25 iulie 2000 pentru a solicita o versiune neconfidențială a acestui document. În consecință, ați fost informat prin telefon la 26 iulie 2000. La 1 august 2000, v-am trimis o copie a traducerii în limba germană a răspunsului BCE la solicitarea mea de informații pe care am primit-o la 28 iulie 2000 și care nu conținea documentul menționat.
La 11 august 2000, BCE mi‐a transmis o versiune neconfidențială a documentului în cauză. La data de 29 august 2000, v-am transmis o copie a răspunsului BCE la solicitarea mea de informații și a anexelor la aceasta, cu invitația de a formula observații, dacă doriți.
La data de 7 septembrie 2000, mi-ați transmis observațiile dumneavoastră cu privire la răspunsul BCE la solicitarea mea de informații.
Vă scriu acum pentru a vă informa cu privire la rezultatele anchetelor care au fost efectuate.

Plângerea

Reclamantul a început să lucreze pentru Institutul Monetar European (IME) în 1995 ca specialist UNIX. În 1998, a fost preluat de Banca Centrală Europeană (BCE). Funcția sa la BCE a fost descrisă ca fiind cea de coordonator de sisteme UNIX în cadrul Direcției Generale Servicii Informaționale (DG-IS). În primăvara anului 1998, s-a constatat că, în contextul transferului către BCE, ar trebui ocupate mai multe posturi vacante. La 10 iunie 1998, reclamantul a depus o cerere pentru postul de „Suport sistemic principal”. Acest post a fost ulterior acordat de BCE unei alte persoane care a lucrat, de asemenea, în cadrul DG-IS. BCE nu a publicat niciun anunț de post vacant.
Întrucât nu a primit un răspuns oficial la cererea sa, reclamantul a trimis o scrisoare de atenționare la 20 ianuarie 1999. Se pare că reclamantul a fost informat ulterior în mod informal că cererea sa a fost respinsă. Întrucât reclamantul a insistat să afle motivele care au condus la respingerea cererii sale, la 2 martie 1999 a avut loc o reuniune cu directorul general al DG-IS. Rezultatul acestei reuniuni nu a fost satisfăcător pentru reclamant. Prin urmare, la 21 aprilie 1999, reclamantul a introdus o acțiune la președintele BCE. El a susținut că posturile de conducere din cadrul BCE au fost ocupate pe baza naționalității și a prieteniei private, mai degrabă decât din motive profesionale. Reclamantul a pus sub semnul întrebării opinia directorului general al DG-IS potrivit căreia candidatul selectat a fost numit având în vedere, printre altele, experiența sa anterioară în materie de supraveghere dobândită în calitate de șef al echipei de sprijin și de șef adjunct al secțiunii, precum și cunoștințele sale tehnice vaste adecvate postului. Potrivit reclamantului, candidatul care a reușit la concurs nu avea o diplomă universitară și nici nu a urmat o formă de învățământ complementar comparabilă. Se pare că acest candidat provenea de la o anumită Bancă Centrală Națională (BCN), la fel ca o serie de alți membri ai personalului DG-IS, inclusiv directorul general însuși. În opinia reclamantului, nepotismul a fost principalul factor care a explicat numirea candidatului selectat. Reclamantul a susținut că cererea sa nu a fost prelucrată, ci ignorată. În încheiere, acesta solicită un audit imparțial al politicii de personal a conducerii DG-IS.
BCE a decis că acuzațiile erau atât de grave încât era oportună efectuarea unei investigații speciale de către un expert extern, fost director al Băncii Europene de Investiții. Acest expert a examinat ceea ce a considerat a fi probele relevante și a audiat unele dintre persoanele implicate. El concluzionează că au existat unele probleme, dar că principiile bunei administrări au fost respectate. Se pare că expertul nu a examinat afirmația reclamantului potrivit căreia candidatul selectat nu îndeplinea criteriile presupus relevante pentru ocuparea postului.
La 30 septembrie 1999, reclamantul a prezentat observații suplimentare președintelui BCE. El a susținut că s-a dezvoltat o părtinire sistematică în favoarea candidaților de la o BCN pentru promovări în cadrul DG-IS. Reclamantul a criticat, de asemenea, faptul că BCE nu dispune încă de instrucțiuni general aplicabile pentru procedura de recrutare. În cele din urmă, el a susținut că există o nemulțumire larg răspândită în rândul personalului care lucrează în DG-IS și că un număr semnificativ de persoane au plecat deja. Reclamantul a solicitat, de asemenea, să i se furnizeze o copie a raportului întocmit de anchetatorul special și a mandatului în temeiul căruia și-a desfășurat activitatea.
Prin scrisoarea din 4 noiembrie 1999, președintele BCE a respins contestația reclamantului. Reclamantului i-au fost puse la dispoziție o copie a raportului întocmit de anchetatorul special și o scrisoare a președintelui BCE adresată anchetatorului la 22 iunie 1999, în care sunt precizate atribuțiile acestuia din urmă.
Reclamantul s-a adresat apoi Ombudsmanului. În plângerea sa, el a făcut următoarele afirmații:
(1) BCE nu a ocupat postul respectiv printr-o procedură ordonată și obiectivă. Nu a fost publicat niciun anunț de post vacant. Nici profilul postului, nici lățimea de bandă a salariului prevăzut pentru acesta nu fuseseră făcute cunoscute în prealabil.
(2) Postul ar fi trebuit să fie ocupat cu participarea Direcției Personal. Comitetul pentru personal ar fi trebuit, de asemenea, să fie consultat.
(3) Postul a fost ocupat pe bază de naționalitate și prietenie privată. Nepotismul a fost principalul factor pentru numire. Candidatul numit nu îndeplinea criteriile stabilite în e-mailul directorului general adresat reclamantului la 2 martie 1999.
(4) BCE nu a răspuns cererii de angajare a reclamantului și nu și-a motivat decizia.
(5) Procedura de soluționare a reclamațiilor nu a fost tratată în mod obiectiv. Reclamantul nu a fost audiat înainte ca recursul său să fie respins.
Reclamantul a solicitat Ombudsmanului să o audieze pe dna C., care va fi în măsură să prezinte dovezi cu privire la ceea ce s-a întâmplat în DG-IS cu ocazia tranziției de la Institutul Monetar European la BCE.

INQUIRY

Avizul Băncii Centrale Europene
În avizul său, BCE a formulat următoarele observații:
BCE a fost înființată la data de 1 iunie 1998. Structura organizatorică a noii instituții a fost decisă de Comitetul executiv la 8 iunie 1998. Toate direcțiile BCE au fost supuse unor presiuni considerabile în vederea finalizării pregătirilor pentru începerea celei de-a treia etape a Uniunii Monetare la 1 ianuarie 1999 și, prin urmare, tranziția personalului de la IME la BCE a trebuit să aibă loc în regim de urgență. Nu a fost publicat niciun anunț de post vacant pentru postul în cauză și, într-adevăr, nu au fost publicate anunțuri pentru niciunul dintre cele peste 30 de astfel de posturi de conducere ale BCE create în momentul în care BCE și-a început activitatea. Procedura adoptată în cadrul BCE a fost ca personalul să își poată exprima interesul pentru o poziție principală prin intermediul „formularului de transfer” utilizat în tranziția de la IME la BCE. Reclamantul a avut cunoștință de postul vacant și, într-adevăr, l-a solicitat în conformitate cu această procedură. A fost o practică standard la BCE - și a fost la IME - să nu se publice repartizarea pe grupe de salarizare a posturilor în anunțurile de posturi vacante. Cu toate acestea, structura salarială a fost pusă la dispoziția personalului BCE, iar reclamantul ar fi putut obține informații suplimentare fără niciun efort.
Întrucât nu s-au primit candidaturi pentru postul în cauză din partea unor candidați din afara DG-IS, Direcția Personal a informat conducerea DG-IS că poate evalua toate candidaturile, poate intervieva toți candidații potriviți și, ulterior, poate formula o recomandare de numire. Această recomandare a fost transmisă Direcției Personal în conformitate cu procedurile obișnuite de numire a personalului în posturi noi. BCE nu a împărtășit opinia reclamantului potrivit căreia Comitetul pentru personal ar trebui să fie implicat în recrutarea individuală.
În ceea ce privește afirmația potrivit căreia postul relevant a fost ocupat pe baza prejudecăților legate de naționalitate, a prieteniei private și a nepotismului, BCE a făcut trimitere la concluziile investigatorului independent. Reclamantul nu a prezentat niciun argument în sprijinul concluziei potrivit căreia persoana numită nu îndeplinea criteriile relevante. Persoana numită îndeplinise deja de facto atribuțiile acestei funcții în cadrul IME.
Un interviu cu reclamantul a avut loc la 16 iunie 1998 și acesta a fost informat verbal că nu a avut succes. Astfel, cererea reclamantului a fost soluționată. La 20 ianuarie 1999, reclamantul a solicitat pentru prima dată o explicație cu privire la motivul pentru care cererea sa a fost respinsă. Această solicitare a fost luată în considerare în cadrul reuniunii care a avut loc la 2 martie 1999.
Anchetatorul special și-a desfășurat activitatea în deplină independență și a vorbit cu reclamantul de trei ori în cursul anchetei sale. Condițiile de angajare și normele aplicabile personalului BCE nu exclud și nici nu prevăd posibilitatea ca, în cadrul unei proceduri de soluționare a reclamațiilor, să se prezinte oral cazul în fața organului de decizie. Reclamantul nu a solicitat să fie audiat oral.
Pe baza elementelor de mai sus, BCE a considerat că decizia privind numirea Principal Systems Support a fost luată pe baza unor motive justificate și legitime și că afirmațiile reclamantului au fost nefondate.
Observațiile reclamantului În
observațiile sale, reclamantul a formulat următoarele observații:
Posturile principale din cadrul BCE au fost ocupate fără publicarea prealabilă a anunțurilor de posturi vacante. Faptul că BCE a respectat așa-numita "procedură oficială" nu a putut remedia acest viciu. IME a fost menit să pregătească înființarea BCE. Prin urmare, acestora din urmă nu li s-ar putea permite să invoce lipsa de timp pentru a-și justifica acțiunile.
Persoana numită nu a deținut o poziție comparabilă în cadrul IME. El a fost doar supraveghetor la Help Desk. Noua funcție din cadrul BCE se numea acum Principal Operations and Help Desk, iar persoana care deținea această funcție fusese angajată de la o BCN ca documentator tehnic cu doar câteva săptămâni în urmă.
Reclamantul nu a fost audiat la 16 iunie 1998 sau în orice alt moment.
Normele BCE privind personalul invocate de BCE erau nelegale, întrucât ar fi trebuit să fie adoptate de Consiliul guvernatorilor BCE, iar nu de Comitetul executiv al acesteia, și întrucât nu fuseseră încă discutate cu Comitetul pentru personal.

ÎNTREBĂRI SUPLIMENTARE

Având
în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul a concluzionat că are nevoie de informații suplimentare pentru a trata plângerea. Prin urmare, acesta a solicitat BCE să furnizeze informații mai specifice cu privire la următoarele aspecte:
(1) motivele pentru care a considerat că nu este necesară sau posibilă publicarea unui anunț de post vacant pentru postul respectiv;
2) dacă postul în cauză a fost ocupat pe baza unui contract pe perioadă nedeterminată și, în caz afirmativ, motivele pentru care BCE a considerat că, în pofida circumstanțelor speciale existente la momentul respectiv, nu era oportun să ocupe postul cu titlu temporar; și
(3) interviul cu reclamantul cu privire la postul în cauză, care, potrivit BCE, a avut loc la 16 iunie 1998.

Răspunsul BCE În răspunsul său, BCE a subliniat că, în perioada de tranziție de la IME la BCE, a fost creat un număr substanțial de posturi noi. Pentru a facilita tranziția, s-a decis ca tuturor membrilor personalului IME să li se ofere un post de către BCE, care să le fie rezervat ulterior. În același timp, personalul a fost informat cu privire la toate posturile „gratuite” (adică posturile care nu au fost oferite unui membru al personalului) și a fost invitat să își facă cunoscut interesul. În acest proces, toate pozițiile manageriale și principale nu au fost publicate ca poziții "libere", iar multe dintre aceste poziții au fost inițial pre-nominalizate de către conducerea superioară EMI relevantă. Cu toate acestea, întregului personal i s-a oferit posibilitatea de a-și exprima interesul de a fi luat în considerare pentru posturile principale, după care urma să aibă loc o evaluare de către conducere pentru a stabili dacă membrul personalului se califica pentru postul respectiv. În consecință, reclamantul și-a exprimat interesul pentru postul în cauză și a fost intervievat, dar s-a constatat că nu este calificat în mod corespunzător pentru postul respectiv. De asemenea, BCE a informat Ombudsmanul că poziția relevantă a fost ocupată pe baza unui contract pe perioadă nedeterminată, deoarece era o practică generală să se limiteze încheierea de contracte pe perioade determinate la activități legate de proiecte sau în caz de incertitudine cu privire la volumul de muncă viitor, niciuna dintre acestea nefiind aplicabilă în cazul de față. În cele din urmă, BCE a furnizat un memorandum din data de 16 iunie 1998 care prezintă un raport cu privire la un interviu organizat, printre altele, cu reclamantul.
BCE a formulat, de asemenea, observații cu privire la observațiile reclamantului. Aceasta a susținut că procesul de ocupare a poziției relevante a fost transparent și echitabil. BCE a subliniat, de asemenea, că este în curs de revizuire a repartizării posturilor pe grupe de salarizare și că intenționează să includă grupa de salarizare în anunțurile interne de posturi vacante. Potrivit BCE, afirmațiile reclamantului cu privire la antecedentele candidatului preferat erau vădit eronate.
De asemenea, BCE a furnizat personalului o notă din data de 24 aprilie 1998, împreună cu orientări privind transferul de la IME la BCE, împreună cu informații suplimentare.
În cele din urmă, BCE a subliniat că afirmația reclamantului potrivit căreia normele sale privind personalul erau ilegale a fost invocată în cauza T-333/99 și, prin urmare, a fost nefondată. Cu toate acestea, BCE a susținut că afirmația reclamantului a fost, în orice caz, nefondată.

Observațiile reclamantului În observațiile sale, reclamantul și-a reiterat afirmația potrivit căreia nu a avut loc niciun interviu cu privire la poziția relevantă la 16 iunie 1998 sau în orice alt moment.

DECIZIA

1 Domeniul de aplicare al anchetei
În observațiile sale cu privire la avizul emis de Banca Centrală Europeană ("BCE"), reclamantul a susținut că Regulamentul BCE privind personalul este ilegal. BCE a considerat că această cerere fusese de asemenea introdusă la Tribunalul de Primă Instanță în cauza T-333/99 și, prin urmare, era sub judice. De asemenea, Comisia și-a exprimat opinia că această afirmație este, în orice caz, nefondată. Având în vedere că această afirmație nu a fost invocată în plângerea inițială și că au existat indicii că a fost prezentată Tribunalului de Primă Instanță, Ombudsmanul a considerat că aceasta nu ar trebui tratată în prezenta decizie.Reclamantul a solicitat Ombudsmanului să o audieze pe dna C., care ar fi în măsură să prezinte dovezi cu privire la ceea ce s-a întâmplat în DG-IS cu ocazia tranziției de la Institutul Monetar European la BCE. Cu toate acestea, Ombudsmanul consideră că informațiile prezentate de reclamant și de BCE sunt suficiente pentru o evaluare adecvată a cazului și că, prin urmare, nu este necesar să se procedeze la audierea martorului numit de reclamant.
Reclamantul a solicitat Ombudsmanului să o audieze pe dna C., care va fi în măsură să prezinte dovezi cu privire la ceea ce s-a întâmplat în DG-IS cu ocazia tranziției de la Institutul Monetar European la BCE. Cu toate acestea, Ombudsmanul consideră că informațiile prezentate de reclamant și de BCE sunt suficiente pentru o evaluare adecvată a cazului și că, prin urmare, nu este necesar să se procedeze la audierea martorului numit de reclamant.
2 Neocuparea postului respectiv printr-o procedură ordonată și obiectivă
2.1 Reclamantul a solicitat un post de "Principal System Support" în cadrul Direcției Generale Servicii de Informare ("DG-IS") a BCE. Cu toate acestea, BCE a desemnat un alt candidat. Reclamantul susține că BCE nu a ocupat postul respectiv printr-o procedură ordonată și obiectivă. El subliniază în special faptul că nu a fost publicat niciun anunț de post vacant. Reclamantul susține, de asemenea, că nici profilul postului, nici lățimea de bandă a salariului prevăzută pentru acesta nu au fost făcute cunoscute în prealabil.
2.2 BCE amintește că a fost înființată la 1 iunie 1998 și că, la 8 iunie 1998, a fost adoptată o decizie privind structura sa organizatorică. Potrivit BCE, toate direcțiile sale au fost supuse unei presiuni considerabile pentru a finaliza pregătirile pentru începerea celei de a treia etape a uniunii monetare la 1 ianuarie 1999 și, prin urmare, tranziția personalului de la IME la BCE a trebuit să fie efectuată în regim de urgență. Nu a fost publicat niciun anunț de post vacant pentru postul în cauză și, într-adevăr, nu au fost publicate anunțuri pentru niciunul dintre cele peste 30 de astfel de posturi de conducere ale BCE create la începutul activității BCE. Procedura adoptată în cadrul BCE a fost ca personalul să își poată exprima interesul pentru o poziție principală prin intermediul „formularului de transfer” utilizat în tranziția de la IME la BCE. BCE susține că reclamantul a avut cunoștință de postul vacant și, într-adevăr, l-a solicitat în conformitate cu această procedură. A fost o practică standard la BCE - și a fost la IME - să nu se publice repartizarea pe grupe de salarizare a posturilor în anunțurile de posturi vacante. Cu toate acestea, structura salarială a fost pusă la dispoziția personalului BCE, iar reclamantul ar fi putut obține informații suplimentare fără niciun efort.
2.3 Ombudsmanul consideră că principiile bunei administrări obligă instituțiile și organismele să recurgă la o procedură adecvată și transparentă atunci când își ocupă posturile. Prin urmare, este necesar, în principiu, să se elaboreze și să se publice un anunț de post vacant ori de câte ori este necesar să se ocupe un astfel de post. Cu toate acestea, BCE a explicat că a fost înființată abia în iunie 1998 și că a existat o presiune considerabilă pentru finalizarea pregătirilor pentru cea de-a treia etapă a uniunii monetare, care urma să înceapă la 1 ianuarie 1999. Nu există nicio dovadă care să sugereze că aceste posturi ar fi putut fi ocupate înainte de data creării BCE. Prin urmare, Ombudsmanul consideră că, având în vedere circumstanțele excepționale existente la momentul respectiv, decizia BCE de a ocupa postul relevant fără publicarea prealabilă a unui anunț de post vacant nu pare a fi nerezonabilă ca atare, cu condiția ca abordarea aleasă efectiv de BCE să permită candidaților interesați să obțină informații suficiente cu privire la posturile care urmează să fie ocupate și să depună candidaturi pentru aceste posturi.
2.4 În răspunsul său la solicitarea de informații a Ombudsmanului, BCE a furnizat informații suplimentare cu privire la procedura pe care a utilizat-o pentru ocuparea postului la care aspirase reclamantul și a celorlalte posturi pentru care nu a fost publicat niciun anunț de post vacant. BCE a explicat că s-a decis ca tuturor membrilor personalului IME să li se ofere un post de către BCE, care le va fi rezervat ulterior. În același timp, personalul a fost informat cu privire la toate posturile „gratuite” (și anume, posturile care nu au fost oferite unui membru al personalului) și a fost invitat să își facă cunoscut interesul. În acest proces, toate pozițiile manageriale și principale nu au fost publicate ca poziții "libere", iar multe dintre aceste poziții au fost inițial pre-nominalizate de către conducerea superioară EMI relevantă. Cu toate acestea, întregului personal i s-a oferit posibilitatea de a-și exprima interesul de a fi luat în considerare pentru posturile principale, după care va avea loc o evaluare de către conducere pentru a stabili dacă membrul personalului s-a calificat pentru postul respectiv. În consecință, reclamantul și-a manifestat interesul pentru postul în cauză și a fost intervievat, dar s-a constatat că nu este calificat în mod corespunzător pentru postul respectiv.
2.5 Din documentele prezentate Ombudsmanului reiese că, la 28 aprilie 1998, reclamantul și-a exprimat interesul pentru poziția "Principal - Sisteme de sprijin". La 10 iunie 1998, reclamantul a depus o cerere oficială pentru acest post. Prin urmare, se pare că reclamantul cunoștea postul care urma să fie ocupat și a fost în măsură să îl solicite. Se pare că reclamantul nu cunoștea repartizarea pe grupe de salarizare a postului în cauză. Cu toate acestea, BCE a explicat că structura salarială a fost pusă la dispoziția personalului BCE și că reclamantul ar fi putut obține informații suplimentare fără niciun efort. Presupusa lipsă de informații cu privire la salariul care urma să fie oferit pentru postul relevant nu a împiedicat, în orice caz, reclamantul să solicite acest post.
2.6 Prin urmare, Ombudsmanul consideră că, având în vedere circumstanțele excepționale existente la momentul respectiv, sistemul utilizat de BCE pentru ocuparea poziției în cauză și a altor poziții principale pare a fi rezonabil.
2.7 Pe baza celor de mai sus, se pare că nu a existat un caz de administrare defectuoasă din partea Băncii Centrale Europene în ceea ce privește prima afirmație a reclamantului.
3 Lipsa de participare a Direcției pentru personal și a Comitetului pentru personal
3.1 Reclamantul susține că postul în cauză ar fi trebuit ocupat cu participarea Direcției pentru personal și că ar fi trebuit consultat și Comitetul pentru personal.
3.2 BCE explică faptul că, întrucât nu s-au primit candidaturi pentru postul în cauză din partea unor candidați din afara DG-IS, Direcția Personal a informat conducerea DG-IS că poate evalua toate candidaturile, poate intervieva toți candidații potriviți și, ulterior, poate formula o recomandare de numire. Această recomandare a fost transmisă Direcției Personal în conformitate cu procedurile obișnuite de numire a personalului în posturi noi. De asemenea, BCE subliniază că nu împărtășește opinia reclamantului potrivit căreia Comitetul pentru personal ar trebui să fie implicat în recrutarea individuală.
3.3 Ombudsmanul consideră că, deși ar fi putut fi utilă implicarea Direcției Personal a BCE în procesul de ocupare a postului în cauză, explicațiile furnizate de BCE par a fi satisfăcătoare. În plus, Ombudsmanul consideră că opinia BCE potrivit căreia Comitetul pentru personal nu ar trebui să fie implicat în recrutarea individuală nu pare a fi nerezonabilă.
3.4 În aceste condiții, se pare că nu a existat un caz de administrare defectuoasă din partea Băncii Centrale Europene în ceea ce privește a doua afirmație a reclamantului.
4 Motive necorespunzătoare pentru ocuparea postului
4.1 Reclamantul susține că postul relevant a fost ocupat pe baza naționalității și a prieteniei private și că nepotismul a fost principalul factor pentru numire. El susține, de asemenea, că candidatul numit nu îndeplinea criteriile pentru a fi numit în această funcție.
4.2 BCE subliniază că a luat măsura fără precedent de a numi un expert extern, fost director al Băncii Europene de Investiții, pentru a examina afirmațiile reclamantului. BCE face trimitere la concluziile acestui expert, conform cărora principiile bunei administrări au fost respectate.
4.3 Ombudsmanul ia notă de faptul că expertul numit de BCE a ajuns la concluzia că afirmația reclamantului nu poate fi considerată dovedită. În plângerea sa adresată Ombudsmanului, reclamantul pare să se bazeze pe două considerații pentru a-și stabili afirmația potrivit căreia candidatul selectat a fost numit pe baza nepotismului, și anume cetățenia și calificările acestei persoane. Cu toate acestea, simplul fapt că candidatul selectat avea aceeași cetățenie ca directorul general al DG-IS nu pare a fi concludent în această privință. În ceea ce privește a doua considerație, reclamantul invocă argumentul potrivit căruia candidatul care a reușit la concurs nu avea o diplomă universitară și nici o formă de învățământ complementar comparabilă. Cu toate acestea, Ombudsmanul consideră că aceste circumstanțe nu dovedesc că persoana numită nu a îndeplinit criteriile relevante.
4.4 Prin urmare, se pare că nu a existat un caz de administrare defectuoasă din partea Băncii Centrale Europene în ceea ce privește a treia afirmație a reclamantului.
5 Negestionarea corespunzătoare a candidaturii
5.1 Reclamantul susține că BCE nu a tratat în mod corespunzător candidatura sa pentru postul în cauză. El susține că nu a fost intervievat pentru acest post, că nu a primit un răspuns la candidatura sa pentru un post și că BCE nu a motivat decizia sa de a nu-l numi.
5.2 BCE susține că, la data de 16 iunie 1998, a avut loc un interviu cu reclamantul și că acesta a fost informat verbal că nu a avut succes.
5.3 BCE a prezentat o notă internă din data de 17 iunie 1998 care se referă la un interviu cu reclamantul din data de 16 iunie 1998 și sintetizează acest interviu. Ombudsmanul consideră că acest document pare să constituie o dovadă în sprijinul afirmației BCE potrivit căreia, la 16 iunie 1998, a avut loc într-adevăr un interviu cu reclamantul care se referea la cererea sa pentru poziția relevantă. Reclamantul susține că nu a avut loc un astfel de interviu. Cu toate acestea, reclamantul nu a prezentat niciun element de probă care să infirme elementele de probă prezentate de BCE.
5.4 BCE nu pare să nege că reclamantul nu a primit niciun răspuns oficial cu privire la candidatura sa pentru postul respectiv la momentul respectiv. Ar fi fost o bună practică administrativă ca BCE să răspundă în scris și în timp util la cererea reclamantului. Cu toate acestea, reclamantul nu pare să pună la îndoială afirmația BCE potrivit căreia a fost informat verbal că nu a avut succes. În plus, reclamantul trebuie să fi avut cunoștință de faptul că o altă persoană a fost numită în funcție. Prin urmare, Ombudsmanul consideră acceptabil comportamentul BCE în cazul de față.
5.5 În sfârșit, în cazul unei decizii de respingere a unei candidaturi, autoritatea împuternicită să facă numiri este obligată, potrivit unei jurisprudențe constante, să se motiveze, cel puțin atunci când respinge o reclamație referitoare la o astfel de decizie (1). Ombudsmanul observă că, în cazul de față, se pare că reclamantul a primit explicații cu ocazia unei reuniuni din 2 martie 1999. Explicații suplimentare au fost oferite în decizia președintelui BCE din 4 noiembrie 1999 de respingere a contestației reclamantului. Prin urmare, se pare că BCE și-a respectat obligația de a-și motiva decizia de respingere a cererii reclamantului.
5.6 În aceste condiții, se pare că nu a existat un caz de administrare defectuoasă din partea Băncii Centrale Europene în ceea ce privește a patra afirmație a reclamantului.
6 Negestionarea corespunzătoare a procedurii de soluționare a reclamațiilor
6.1 Reclamantul susține că procedura sa de soluționare a reclamațiilor nu a fost tratată în mod obiectiv și că BCE nu l-a ascultat înainte de a-i respinge apelul.
6.2 BCE subliniază că anchetatorul special și-a desfășurat activitatea în deplină independență și a discutat cu reclamantul de trei ori în cursul investigației sale. Potrivit BCE, condițiile sale de angajare și normele aplicabile personalului nu exclud și nici nu prevăd posibilitatea ca, în cadrul unei proceduri de soluționare a reclamațiilor, să se prezinte oral cauza în fața organului de decizie. BCE susține că reclamantul nu a formulat o cerere de audiere orală.
6.3 BCE a informat Ombudsmanul că mandatul acordat investigatorului special a fost stabilit într-o scrisoare trimisă acestui investigator de către directorul personalului BCE la data de 22 iunie 1999. Potrivit acestei scrisori, anchetatorul trebuia să examineze acuzațiile formulate de reclamant în legătură cu numirea principalului furnizor de asistență pentru sisteme. În raportul său din 22 august 1999, anchetatorul special a declarat că raportul său a fost întocmit „în deplină independență”, în cadrul mandatului care i-a fost acordat. O copie a acestor două documente a fost anexată la scrisoarea președintelui BCE trimisă reclamantului la data de 4 noiembrie 1999. În opinia Ombudsmanului, reclamantul nu a prezentat nicio dovadă care să stabilească afirmația sa potrivit căreia procedura de soluționare a reclamațiilor nu a fost tratată în mod obiectiv.
6.4 În ceea ce privește dreptul reclamantului de a fi audiat, Ombudsmanul consideră că explicațiile furnizate de BCE sunt rezonabile. Expertul numit de BCE a discutat cu reclamantul de trei ori pe parcursul investigației sale. Reclamantul nu neagă faptul că nu a solicitat niciodată să fie audiat oral înainte ca președintele BCE să decidă cu privire la recursul său.
6.5 În aceste condiții, se pare că nu a existat un caz de administrare defectuoasă din partea Băncii Centrale Europene în ceea ce privește a cincea afirmație a reclamantului.
7 Concluzie
Pe baza anchetelor Ombudsmanului European cu privire la această plângere, se pare că nu a existat nicio administrare defectuoasă din partea Băncii Centrale Europene. Prin urmare, Ombudsmanul închide dosarul.
Președintele Băncii Centrale Europene va fi, de asemenea, informat cu privire la această decizie.
Cu stimă,
Jacob Söderman

---

(1) A se vedea cauza T-52/90 Volger/Parlamentul European, Rec., 1992, p. II-121, punctul 36 și cauza T-158/94 Brunagel/Parlamentul European, RecFP, 1996, p. II-1131, punctul 107.