Contextul plângerii

1. Plângerea se referă la o presupusă neîndeplinire de către Comisia Europeană a obligației de a notifica reclamantului o decizie prin care se constată că acesta a încălcat Codul de conduită al misiunilor UE de observare a alegerilor (denumit în continuare „Codul de conduită”).

2. Reclamantul a participat la o misiune UE de observare a alegerilor („MOA a UE”) în 2010. În urma misiunii, reclamantul a primit un raport satisfăcător din partea supraveghetorilor săi.

3. În octombrie 2010, reclamantul a aflat că toți observatorii care au participat la misiunile de observare a alegerilor în 2010 au fost invitați la un forum special care va avea loc la Bruxelles în decembrie 2010. Forumul a fost organizat pentru Comisia Europeană de o companie privată, Transtec. Reclamantul a solicitat să participe la forum. Transtec i-a respins cererea și l-a informat că „Comisia Europeană a stabilit următoarele criterii precise pentru a fi înregistrat ca participant: - participarea la o misiune în 2010; excluderea tuturor observatorilor care nu au fost „recomandați” sau care fac obiectul unei încălcări a codului de conduită sau a termenilor de referință relevanți.”

4. Ulterior, reclamantul a solicitat Transtec și Comisiei să îl informeze cu privire la motivul specific al excluderii sale din forum. Acesta nu a primit niciun răspuns din partea Transtec sau a Comisiei.

Obiectul anchetei

5. În plângerea sa adresată Ombudsmanului, reclamantul a susținut că Comisia:

(1) nu l-a informat cu privire la ceea ce pare a fi o decizie prin care se constată că a încălcat Codul de conduită al misiunilor UE de observare a alegerilor;

(2) nu și-a respectat dreptul de a fi audiat;

(3) a informat în mod eronat terții cu privire la decizie;

(4) l-a exclus în mod eronat din viitoarele misiuni ale UE de observare a alegerilor; și

(5) nu a răspuns solicitărilor sale de informații.

6. Reclamantul a susținut că Comisia ar trebui:

(1) să îl informeze cu privire la orice decizie referitoare la respectarea Codului de conduită al misiunilor UE de observare a alegerilor; și

(2) să îi permită să conteste această decizie.

Ancheta

7. Ombudsmanul a solicitat Comisiei să prezinte un aviz cu privire la plângere până la 30 aprilie 2011. După ce i s-a acordat un termen prelungit, Comisia și-a prezentat avizul la 7 iulie 2011. Avizul a fost transmis reclamantului, care și-a prezentat observațiile la 21 iulie 2011. La 25 octombrie 2011, Ombudsmanul a prezentat Comisiei o propunere de soluție amiabilă, solicitându-i să răspundă până la 31 decembrie 2011. Ombudsmanul a prelungit apoi termenul Comisiei până la 31 ianuarie 2012. Comisia a răspuns abia la 1 iunie 2012. Răspunsul respectiv a fost transmis reclamantului, împreună cu o invitație de a prezenta observații. Reclamantul și-a prezentat observațiile la 25 iulie 2012.

Analiza și concluziile Ombudsmanului

A. Presupusa (i) necomunicare a constatării unei încălcări a Codului de conduită; (ii) nerespectarea dreptului de a fi ascultat; (iii) fapte reprobabile în informarea terților; și (iv) fapte ilegale prin excluderea reclamantului din viitoarele misiuni ale UE de observare a alegerilor

Argumente prezentate Ombudsmanului

8. Reclamantul a declarat că, în timpul misiunii sale de monitorizare a alegerilor din 2010, a considerat că au existat abuzuri grave ale procesului democratic și ale drepturilor omului. Reclamantul și-a prezentat opiniile echipei de bază a misiunii UE de observare a alegerilor. Când s-a întors acasă în țara sa de origine, a scris o scrisoare unui ziar național cu privire la această chestiune, spre publicare.

9. Reclamantul a declarat că unii dintre colegii săi din misiunile UE de observare a alegerilor l-au informat ulterior că funcționarii UE și membrii echipei de bază a misiunilor UE de observare a alegerilor i-au comunicat că a fost exclus din forum din cauza unei încălcări a Codului de conduită al misiunilor UE de observare a alegerilor. El a afirmat că unul dintre colegii săi observatori a fost, de asemenea, informat de funcționarii UE că încălcarea Codului de conduită înseamnă că va fi exclus din viitoarele misiuni ale UE de observare a alegerilor. Reclamantul a considerat inacceptabil faptul că colegii săi au fost informați cu privire la acest lucru, deși el însuși nu fusese niciodată informat. El a afirmat că, dacă originea problemei a fost publicarea scrisorii sale în presă, chestiunea i-a fost comunicată cu o întârziere inutilă de șase luni.

10. În avizul său trimis Ombudsmanului, Comisia a afirmat că o echipă a misiunii UE de observare a alegerilor este compusă dintr-un observator-șef (care este responsabil de misiune), experți de bază și observatori pe termen lung și scurt. Observatorul-șef este, de obicei, membru al Parlamentului European. Experții de bază sunt selectați direct de serviciile Comisiei în urma unei proceduri de licitație pentru un contract de servicii. Observatorii sunt selectați de Comisie, după o preselecție efectuată de statele membre.

11. Comisia invită statele membre, prin intermediul punctelor lor focale, să lanseze procedura de selecție a observatorilor prin depunerea de candidaturi naționale într-un anumit termen. Toți candidații trebuie apoi să se înregistreze într-o bază de date gestionată de Comisie. Ulterior, statele membre își asumă responsabilitatea pentru preselectarea celor mai calificați candidați naționali. În cele din urmă, comitetul de selecție, alcătuit din funcționari ai Comisiei din mai multe servicii, evaluează candidații preselectați. Comisia ține evidențe oficiale ale acestor selecții. Toți observatorii UE sunt evaluați la sfârșitul misiunii de către membrii principali ai echipei misiunii. Evaluarea este inclusă în dosarul observatorului în baza de date a UE.

12. De asemenea, Comisia încheie contracte cu întreprinderi pentru a oferi sprijin administrativ și logistic misiunii. Reclamantul, care a fost selectat în calitate de observator, a semnat un contract în calitate de observator pe termen lung pentru misiunea în cauză cu societatea contractată de Comisie. Partea 3.2 din anexa 1 la contract conținea Codul de conduită care prevedea, printre altele, că „observatorii se vor abține de la orice comentarii personale ... cu privire la observațiile lor către mass-media”.

13. Potrivit Comisiei, scrisoarea publicată în presă se referea la experiența specifică a reclamantului în calitate de observator electoral al UE în timpul misiunii UE din 2010. O copie a articolului din ziar a fost trimisă Comisiei de către punctul focal național în ziua publicării sale. Punctul focal național a solicitat Comisiei să își exprime punctul de vedere cu privire la acest aspect. Comisia a informat punctul focal național că, în opinia sa, astfel de declarații publice contravin Codului de conduită (conform căruia observatorii UE trebuie să se abțină de la a face comentarii personale cu privire la observațiile lor către mass-media). Comisia a declarat că este de acord cu punctul focal național că punctul focal va urmări incidentul împreună cu reclamantul. Potrivit Comisiei, aceasta corespunde practicii administrative potrivit căreia punctele focale naționale sunt responsabile de comunicarea cu candidații la funcția de observator. Comisia a subliniat că punctele focale informează candidații la funcția de observator, de exemplu, dacă au fost selectați sau înscriși pe o listă de rezervă sau dacă nu au fost selectați.

14. Comisia a declarat că nu a luat nicio decizie administrativă care să afecteze interesele reclamantului.

15. În ceea ce privește alegerea de către Comisie a persoanelor care ar trebui invitate la Forumul observatorilor UE, o conferință care vizează dezvoltarea politicii UE de observare a alegerilor, Comisia a declarat că este liberă să aleagă părțile interesate pe care dorește să le consulte cu privire la o anumită chestiune. Reclamantul nu a fost selectat dintre observatorii UE care au fost invitați să participe la forum, deoarece Comisia a considerat că, din cauza incidentului privind publicarea în ziar, reclamantul nu îndeplinea un criteriu pentru înregistrarea ca participant. Acest criteriu a fost ca participanții să nu facă obiectul unei recomandări negative în urma unei misiuni de observare a UE, al unei atenționări cu privire la Codul de conduită sau al unei plângeri în curs. Această selecție a vizat numai participarea la această conferință specifică și nu poate fi considerată o decizie administrativă care afectează interesele reclamantului și care ar da naștere unor garanții procedurale, inclusiv dreptul de a fi informat și dreptul de a fi ascultat.

16. Comisia a susținut, de asemenea, că nu a exclus reclamantul din nicio misiune UE de observare a alegerilor. Reclamantul a participat la mai multe misiuni UE de observare a alegerilor și toate evaluările efectuate de superiorii săi ierarhici au fost satisfăcătoare. În consecință, nu au fost înregistrate recomandări negative pentru activitățile sale viitoare în calitate de observator. În ceea ce privește etapa națională de preselecție, Comisia nu poate prevedea care va fi statutul reclamantului în sistemul național de înregistrare a observatorilor. Orice decizie de a include reclamantul printre candidații naționali preselectați intră în sfera de competență a punctului focal național.

17. Comisia nu are cunoștință de faptul că decizia de a nu invita reclamantul la Forumul observatorilor UE a fost comunicată vreunei părți terțe. Reclamantul nu a prezentat niciun element de probă specific în sprijinul acestei afirmații.

18. Ca răspuns la avizul Comisiei, reclamantul a susținut că are un act de datorie, în calitate de cetățean al Uniunii Europene. Preocuparea sa principală a fost că problemele legate de drepturile omului și democrație trebuie aduse în atenția oamenilor din țara sa de origine. El a afirmat că ar fi greșit dacă ar fi păstrat tăcerea cu privire la chestiuni de o asemenea importanță. El a adăugat că a fost greșit din partea Comisiei să încerce să impună restricții foștilor observatori ai UE, după ce aceștia nu mai aveau obligații în temeiul contractului, angajându-i în calitate de observatori în MOA a UE. El a declarat că, atunci când a scris presei, contractul său s-a încheiat. În cazul în care s-ar fi intenționat ca restricțiile privind comentariile adresate mass-mediei de către observatorii UE să continue să se aplice, fie permanent, fie pentru o anumită perioadă după încetarea contractului, acest lucru ar fi trebuit să fie menționat în mod clar în contract sau în Codul de conduită. Declarația Comisiei, în avizul său adresat Ombudsmanului, potrivit căreia observatorii UE „nu trebuie să se refere la o misiune de observare a UE și la observațiile din cursul misiunii lor” atunci când se exprimă în mod public nu este inclusă nicăieri în Codul de conduită. Chiar dacă ar fi fost inclusă în Codul de conduită, formularea „în cursul misiunii lor” implică faptul că orice astfel de restricție s-ar aplica numai până la sfârșitul contractului observatorului UE.

19. Reclamantul a subliniat că așa-numitele criterii de înregistrare ca participant la Forumul observatorilor UE nu au fost formulate în același mod în e-mailul pe care l-a primit de la organizatorul forumului și în avizul Comisiei adresat Ombudsmanului. În orice caz, acesta nu a fost niciodată informat că a făcut obiectul unei „recomandări negative”, al unei reamintiri a Codului de conduită sau al unei „plângeri în curs”. În plus, e-mailul privind viitorul Forum al observatorilor UE a fost transmis reclamantului de către un funcționar public care a reprezentat punctul său focal național. În mod evident, această persoană nu i-ar fi trimis reclamantului e-mailul dacă ar fi avut cunoștință de faptul că reclamantul era unul dintre observatorii „nerecomandați” sau că făcea parte dintr-o altă categorie „exclusă”.

20. În opinia reclamantului, Comisia este într-adevăr liberă să aleagă părțile interesate pe care dorește să le consulte. Cu toate acestea, el a fost informat că, în afară de el, toți ceilalți observatori care au participat la MOA a UE în 2010, cu excepția celor care au fost evaluați în mod oficial ca fiind „nepotriviți” pentru alte MOA ale UE de către echipa de bază a misiunii, au fost invitați la forum.

21. Reclamantul a considerat că este clar că Comisia a luat o decizie administrativă care îi afectează interesele, deoarece a decis că acesta încalcă Codul de conduită: În avizul său adresat Ombudsmanului, Comisia a afirmat în mod expres că „Comisia a considerat că, din cauza incidentului privind publicarea în [...] ziar, reclamantul nu a îndeplinit al treilea criteriu”.

Evaluarea preliminară a Ombudsmanului care a condus la o propunere de soluție amiabilă

22. În observațiile sale, reclamantul susține că Codul de conduită se aplică numai în cursul unei misiuni de observare (punctul 18). Ombudsmanul nu poate accepta acest argument. În primul rând, el arată că însuși Codul de conduită nu conține nicio limitare expresă a aplicării sale în timp. În al doilea rând, unele dintre normele Codului de conduită sunt formulate astfel încât să fie în mod clar aplicabile chiar și după încheierea misiunii de observare a UE [1]. În cele din urmă, examinarea scopului Codului de conduită conduce la concluzia că acesta se aplică comportamentului observatorilor UE după încheierea unei misiuni, în măsura în care acest comportament ar putea afecta în mod negativ misiunea finalizată sau misiunile viitoare.

23. Deși, prin urmare, este clar că Codul de conduită se aplică activităților observatorilor UE după încheierea unei misiuni, este important ca aplicarea unor astfel de norme să respecte dreptul la bună administrare, prevăzut la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene [2]. Acest drept include în mod expres dreptul de a fi ascultat înainte de adoptarea oricărui act individual care lezează și obligația administrației de a-și motiva deciziile. Dreptul la bună administrare este dezvoltat în continuare în Codul european al bunei conduite administrative [3]. Articolul 16 din codul menționat („Dreptul de a fi ascultat și de a face declarații”) prevede că, în cazurile în care sunt implicate drepturile sau interesele persoanelor, funcționarul se asigură că, în fiecare etapă a procedurii decizionale, dreptul la apărare este respectat și că fiecare membru al publicului are dreptul, în cazurile în care trebuie luată o decizie care afectează drepturile sau interesele sale, să prezinte observații scrise și, atunci când este necesar, să prezinte observații orale înainte de luarea deciziei. Articolul 20 („Notificarea deciziei”) prevede că deciziile care afectează drepturile sau interesele persoanelor fizice se notifică în scris și că astfel de decizii nu se comunică altor surse înainte ca persoanele în cauză să fi fost informate.

24. Comisia a susținut că constatarea sa potrivit căreia reclamantul a încălcat Codul de conduită nu a fost o „decizie administrativă” care să afecteze interesele reclamantului, deoarece a vizat doar participarea acestuia la Forumul observatorilor UE. În opinia Comisiei, constatarea sa nu a trebuit, prin urmare, să fie comunicată reclamantului.

25. Ombudsmanul a considerat că constatarea Comisiei potrivit căreia reclamantul a încălcat Codul de conduită, care a fost comunicat Transtec astfel încât aceasta din urmă să nu invite reclamantul la Forumul observatorilor UE, a fost într-adevăr o „decizie” în sensul unei „măsuri individuale” care afectează în mod negativ interesele reclamantului [4]. Această decizie a avut drept consecință faptul că reclamantul nu a fost invitat la Forumul observatorilor UE, eveniment la care reclamantul a solicitat în mod expres să participe.

26. De asemenea, Ombudsmanul a considerat neconvingător argumentul Comisiei potrivit căruia constatarea sa se referea doar la participarea reclamantului la Forumul observatorilor UE, atunci când însuși scopul forumului era de a pregăti mai bine observatorii pentru viitoarele misiuni, permițând schimbul de practici și de experiență. Ombudsmanul a constatat, de asemenea, că, chiar dacă Comisia nu a exclus în mod expres reclamantul din viitoarele misiuni ale UE de observare a alegerilor, este rezonabil să se considere că, prin comunicarea constatărilor sale și autorităților naționale, care preselectează candidații naționali cei mai calificați pentru funcția de observatori ai UE, șansele reclamantului de a fi selectat pentru viitoarele misiuni ale UE de observare a alegerilor au fost afectate de poziția adoptată de Comisie.

27. Comisia nu a oferit reclamantului posibilitatea de a prezenta observații înainte de a lua decizia că a încălcat Codul de conduită. Aceasta a încălcat astfel articolul 16 din Codul european al bunei conduite administrative și articolul 41 alineatul (2) litera (a) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

28. În ceea ce privește comunicarea deciziei sale reclamantului, Comisia a încredințat autorităților naționale sarcina de a-i comunica acestuia constatarea Comisiei. Deși nu este inadecvat, în principiu, ca Comisia să încredințeze o astfel de sarcină autorităților naționale, Comisia ar fi trebuit să se asigure că decizia sa a fost efectiv comunicată reclamantului (de exemplu, solicitând o copie a comunicării către reclamant). Cu toate acestea, Comisia nu s-a asigurat că constatările sale au fost comunicate reclamantului de către autoritățile naționale. Prin faptul că nu s-a asigurat că decizia sa a fost comunicată în mod corespunzător reclamantului, Comisia a încălcat articolul 20 alineatul (1) din Codul european al bunei conduite administrative.

29. Ombudsmanul a remarcat că reclamantul a susținut, de asemenea, că colegii săi observatori au aflat despre presupusa sa încălcare a Codului de conduită și despre presupusa sa excludere din viitoarele misiuni UE de observare a alegerilor înainte de a lua cunoștință de acestea. Ombudsmanul a remarcat că reclamantul nu a furnizat nicio dovadă în sprijinul argumentului său în această privință. Ombudsmanul a remarcat, de asemenea, că, deși este adevărat că, în cazul în care Comisia ar fi comunicat aceste informații colegilor săi observatori, acest lucru ar constitui cu siguranță o administrare defectuoasă, nu este mai puțin adevărat că nu numai Comisia, ci și autoritățile naționale au fost cele care au avut cunoștință de constatarea unei încălcări a Codului de conduită la momentul relevant. În consecință, în absența oricăror elemente de probă concrete în acest sens, nu s-a putut presupune că informațiile, în cazul în care au fost comunicate acestor părți terțe, au provenit în mod necesar de la Comisie [5].

30. Cu toate acestea, Ombudsmanul a observat că Comisia a comunicat constatarea cel puțin unei părți terțe înainte ca reclamantul să afle despre aceasta, și anume organizatorul extern al Forumului observatorilor UE. Aceasta a constituit o încălcare a articolului 20 alineatul (2) din Codul european al bunei conduite administrative.

Propunerea de soluție prietenoasă

31. Pe baza considerațiilor de mai sus, Ombudsmanul a prezentat următoarea propunere de soluție amiabilă:

Ținând seama de analiza și constatările Ombudsmanului, Comisia ar putea să își revizuiască procedurile de constatare a unei încălcări a Codului de conduită al misiunilor UE de observare a alegerilor, inclusiv procedurile de notificare a unei astfel de decizii și de autorizare a audierii persoanei în cauză.

În ceea ce privește cazul de față, Comisia ar putea permite reclamantului să își prezinte argumentele prin care se opune constatării unei încălcări a Codului de conduită pentru misiunile UE de observare a alegerilor și s-ar putea asigura că aceste argumente sunt abordate în mod corespunzător.

Argumentele prezentate Ombudsmanului în urma propunerii sale de soluție amiabilă

32. În răspunsul său la propunerea de soluție amiabilă a Ombudsmanului, Comisia a susținut că reclamantul nu a fost penalizat și că candidatura sa va fi luată în considerare pentru viitoarele misiuni ale UE de observare a alegerilor. Potrivit Comisiei, bilanțul de evaluare al reclamantului în lista misiunilor UE de observare a alegerilor este „recomandat ca observator pe termen lung (LTO) pentru misiunile viitoare”.

33. În opinia Comisiei, reclamantul și-a prezentat pe deplin argumentele cu privire la această chestiune într-o scrisoare din 6 decembrie 2010. Comisia a informat direct reclamantul cu privire la poziția sa prin e-mailul din 21 martie 2012, în care a afirmat că „pentru Serviciul Instrumente de Politică Externă al CE, care este responsabil de selectarea observatorilor pentru misiunile de observare a alegerilor ale UE, rămâneți un candidat pe deplin eligibil pentru viitoarele misiuni de observare a alegerilor ale UE. În acest sens, vă atragem atenția asupra faptului că, pentru pozițiile de observator pe termen scurt și pe termen lung, trebuie să fiți preselectat de punctul focal național din țara dumneavoastră.” Potrivit Comisiei, reclamantul a confirmat primirea acestei comunicări printr-un e-mail în care a mulțumit Comisiei.

34. Comisia a declarat, de asemenea, că în prezent revizuiește mai multe proceduri privind misiunile UE de observare a alegerilor, inclusiv o revizuire a Codului de conduită și a procedurii de evaluare a observatorilor.

35. În observațiile sale cu privire la răspunsul Comisiei, reclamantul a declarat că este în general de acord cu răspunsul Comisiei la propunerea de soluție amiabilă și cu e-mailul acesteia din 21 martie 2012. Reclamantul a mulțumit Ombudsmanului pentru eforturile sale.

36. În ceea ce privește faptul că este „recomandat ca observator pe termen lung (LTO) pentru viitoarele misiuni”, reclamantul a declarat că a contactat punctul său focal național, care este responsabil de recomandarea observatorilor electorali pentru misiunile UE de observare a alegerilor din țara sa. Punctul focal l-a informat că, din cauza constrângerilor financiare recente, combinate cu un număr mare de voluntari de pe lista observatorilor, este probabil să treacă ceva timp înainte de a-l putea recomanda pentru o altă misiune. Întrucât este de părere că a fost exclus de la examinarea misiunilor UE de observare a alegerilor începând din iulie 2010, reclamantul dorește, prin urmare, să solicite Comisiei să îi ofere o misiune de observator pe termen lung în fiecare an, în cazul în care nu este recomandat de punctul focal național.

37. Reclamantul a făcut, de asemenea, anumite recomandări Comisiei în ceea ce privește revizuirea procedurilor sale referitoare la misiunile UE de observare a alegerilor.

Evaluarea Ombudsmanului în urma propunerii sale de soluție amiabilă

38. Ombudsmanul ia act de faptul că reclamantul rămâne un candidat pe deplin eligibil pentru viitoarele misiuni ale UE de observare a alegerilor. Ombudsmanul observă, de asemenea, că, având în vedere răspunsul Comisiei la propunerea de soluție amiabilă, reclamantul pare să nu mai dorească să urmărească modul în care Comisia a tratat acest aspect al cazului. Prin urmare, Ombudsmanul constată că, în esență, Comisia a soluționat acest aspect al prezentei cauze.

39. În ceea ce privește cererea reclamantului adresată Comisiei de a-i oferi o misiune de observator pe termen lung în fiecare an, în pofida faptului că este posibil ca punctul focal național să nu îl preselecteze pentru misiuni în fiecare an (având în vedere constrângerile financiare și numărul mare de voluntari menționați mai sus), Ombudsmanul consideră că această cerere nu intră în domeniul de aplicare al soluției amiabile propuse. Prin urmare, Ombudsmanul nu va da curs sugestiei reclamantului.

40. În ceea ce privește procedurile Comisiei de constatare a unei încălcări a Codului de conduită, Ombudsmanul salută revizuirea pe care Comisia o efectuează în prezent. În esență, revizuirea pune în aplicare partea relevantă a propunerii de soluție amiabilă.

41. Ombudsmanul consideră că ar putea fi util ca, la revizuirea Codului de conduită și a procedurii de evaluare a observatorilor, Comisia să țină seama de articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și de articolele 16 și 20 din Codul european al bunei conduite administrative. Ombudsmanul va face o observație suplimentară în această privință.

B. Cu privire la pretinsa lipsă de răspuns la cererea de informații

Evaluarea Ombudsmanului

42. Având în vedere scuzele și explicațiile Comisiei, furnizate în avizul său Ombudsmanului, nu sunt justificate anchete suplimentare în ceea ce privește acest aspect al plângerii.

C. Cu privire la pretenții

43. Reclamantul a susținut că Comisia ar trebui (1) să îl informeze cu privire la orice decizie referitoare la respectarea de către acesta a Codului de conduită al misiunilor UE de observare a alegerilor; și (2) să îi permită să conteste această decizie.

Evaluarea Ombudsmanului

44. Având în vedere că, în esență, Comisia a soluționat acest aspect al cazului, nu există motive pentru continuarea acțiunilor.

D. Concluzii

Pe baza anchetei sale cu privire la această plângere, Ombudsmanul o încheie cu următoarele concluzii:

Comisia a soluționat cazul în ceea ce privește situația personală a reclamantului.

Comisia pune în aplicare soluția amiabilă propusă de Ombudsman în ceea ce privește procedura generală de constatare a unei încălcări a Codului de conduită.

Nicio anchetă suplimentară nu este justificată în ceea ce privește solicitarea de informații.

Reclamantul și Comisia vor fi informați cu privire la această decizie.

Observații suplimentare

La revizuirea Codului de conduită și a procedurii de evaluare a observatorilor, Comisia ar putea ține seama de articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și de articolele 16 și 20 din Codul european al bunei conduite administrative.

P. Nikiforos Diamandouros

Adoptată la Strasbourg, 7 septembrie 2012

[1] Codul de conduită conține, printre altele, următoarele orientări: „Observatorii mențin o imparțialitate strictă în îndeplinirea sarcinilor lor și nu exprimă în niciun moment nicio prejudecată sau preferință față de autoritățile naționale, partide, candidați sau cu privire la orice aspecte controversate în procesul electoral; ... Observatorii se vor abține de la a face comentarii personale sau premature cu privire la observațiile lor către mass-media sau către orice alte persoane interesate, dar ar trebui să furnizeze, prin intermediul unui ofițer de legătură desemnat sau al unui purtător de cuvânt, informații generale cu privire la natura activităților lor în calitate de observatori”(sublinierea noastră).

[2] Disponibilă la adresa: http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0389:0403:en:PDF

[3] Disponibilă la adresa: http://www.ombudsman.europa.eu/resources/code.faces

[4] Problema dacă este vorba despre o „decizie” în sensul că ar fi putut fi contestată de reclamant în cadrul unei proceduri în fața Tribunalului nu se pune în cadrul unei proceduri în fața Ombudsmanului.

[5] A se vedea decizia Ombudsmanului în cauza 1342/2007/FOR, punctul 67, disponibilă la adresa: http://www.ombudsman.europa.eu/cases/decision.faces/en/3972/html.bookmark