# Decizia Ombudsmanului European de închidere a anchetei privind plângerea 2409/2010/RT împotriva Comisiei Europene
- Autor: Ombudsmanul european
- Datele : 2012-08-30T00:01+02:00[Europe/Paris]
- [URL](https://www.ombudsman.europa.eu/ro/decision/ro/11738)
---
Istoricul plângerii
-------------------

**1.** La 17 februarie 2010, reclamantul a înaintat Comisiei Europene o plângere privind încălcarea dreptului comunitar împotriva autorităților britanice. Reclamantul a subliniat că autoritățile britanice nu au respectat dispozițiile Directivei 85/337/CEE privind evaluarea impactului asupra mediului \[1\][("Directiva](#_ftn1 ""){#_ftnref1} EIM") referitoare la un proiect de dezvoltare privind un fost depozit de deșeuri chimice periculoase din Glebelands, Newport, Țara Galilor. Proiectul include construirea unei școli, care este deja operațională și face parte dintr-o dezvoltare de locuințe rezidențiale. Potrivit reclamantului, autoritățile din Regatul Unit nu au efectuat un exercițiu de examinare a EIM pentru a evalua necesitatea unei EIM pentru dezvoltare. Acest lucru a încălcat dispozițiile legislației UE.

**2.** La 12 martie 2010, Comisia a confirmat primirea plângerii reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar, care a fost înregistrată cu numărul de referință CHAP (2010) 530. Aceasta a afirmat, de asemenea, că nu intenționează să adreseze plângerea autorităților britanice. Comisia a acordat reclamantului o lună pentru a-și prezenta observațiile.

**3.** La 23 martie, 8 aprilie și 21 mai 2010, reclamantul a furnizat Comisiei informații suplimentare în sprijinul plângerii sale privind încălcarea dreptului comunitar.

**4.** Comisia a răspuns prin scrisoarea din 23 iunie 2010. Aceasta a informat reclamantul că intenționează să închidă plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar.

**5.** La 22 iulie, 3 septembrie și 30 septembrie 2010, reclamantul a reacționat la intenția Comisiei de a închide dosarul privind încălcarea dreptului comunitar. El a reiterat acuzațiile pe care le-a făcut împotriva autorităților britanice.

**6.** Prin scrisoarea din 30 septembrie 2010, Comisia a informat reclamantul că își menține decizia anterioară de a închide dosarul privind încălcarea dreptului comunitar.

**7.** Reclamantul a contactat din nou Comisia cu privire la această chestiune la 14 octombrie 2011.

**8.** La 11 noiembrie 2010, reclamantul s-a adresat Ombudsmanului.

Obiectul anchetei
-----------------

**9.** În plângerea sa adresată Ombudsmanului, reclamantul a depus următoarea afirmație și cerere.

#### Afirmație

Comisia nu și-a motivat în mod corespunzător decizia de a închide plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar împotriva autorităților britanice.

#### Reclamație

Comisia ar trebui să redeschidă plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar și să ofere un răspuns pe fond la preocupările sale.

Ancheta
-------

**10.** La 7 decembrie 2010, Ombudsmanul a deschis o anchetă și a solicitat Comisiei să emită un aviz până la 31 martie 2011.

**11.** La 25 ianuarie și 21 februarie 2011, reclamantul a transmis serviciilor Ombudsmanului informații și documente suplimentare.

**12.** La primirea documentelor reclamantului, avizul Comisiei din 4 aprilie 2011 a fost transmis reclamantului cu o invitație de a prezenta observații. În avizul respectiv, Comisia a menționat că, la 30 martie 2011, a trimis o scrisoare autorităților britanice solicitând clarificări cu privire la preocupările reclamantului, astfel cum sunt prezentate în plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar.

**13.** Reclamantul și-a trimis observațiile cu privire la avizul Comisiei la 26 aprilie 2011. Ulterior, acesta a transmis Ombudsmanului o copie a scrisorii Comisiei din 8 iulie 2011, în care acesta din urmă l-a informat cu privire la intenția sa de a închide plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar. Acesta a invitat reclamantul să își prezinte observațiile în termen de o lună. La 8 august 2011, reclamantul a răspuns la invitația Comisiei menționată mai sus și a transmis observațiile sale, o copie a acestora fiind transmisă, de asemenea, serviciilor Ombudsmanului.

**14.** La 14 septembrie 2011, Comisia a informat serviciile Ombudsmanului că intenționează să își completeze avizul inițial cu privire la plângere după evaluarea noilor observații ale reclamantului din 8 august 2011.

**15.** La 11 noiembrie 2011, reclamantul a trimis Comisiei o nouă scrisoare cu privire la obiectul plângerii sale.

**16.** La 18 noiembrie 2011, Comisia a transmis Ombudsmanului avizul său suplimentar cu privire la plângere, care a fost transmis reclamantului cu o invitație de a prezenta observații.

**17.** La 5 ianuarie 2012, reclamantul a transmis observațiile sale cu privire la avizul suplimentar al Comisiei.

**18.** La 7 februarie 2012, Comisia a informat reclamantul și Ombudsmanul că a închis plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar împotriva autorităților britanice.

Analiza și concluziile Ombudsmanului
------------------------------------

### A. Presupusa nemotivare a deciziei de închidere a dosarului de constatare a neîndeplinirii obligațiilor

#### Argumente prezentate Ombudsmanului[\[2\]](#_ftn2 ""){#_ftnref2}

**19.** În plângerea sa adresată Ombudsmanului, reclamantul a susținut că Comisia nu a luat în considerare în mod corespunzător toate elementele de probă justificative înainte de a decide să nu dea curs cazului său de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în fața autorităților britanice.

**20.** În acest sens, reclamantul a afirmat că, în 2000, autoritățile britanice „au acordat,*în principiu,* o autorizație de planificare pentru dezvoltarea proiectului Glebelands (care a inclus construirea unei școli și a unui loc de locuit rezidențial), în pofida preocupărilor publicului cu privire la lipsa unor investigații detaliate și a unei consultări publice. Potrivit reclamantului, autorizația inițială de planificare a făcut obiectul unor condiții de planificare și al unor chestiuni rezervate, ceea ce a condus la o autorizație de dezvoltare în mai multe etape care implică mai multe cereri de planificare. În cazul unei aprobări de dezvoltare în mai multe etape, exercițiul de examinare a EIM ar trebui efectuat înainte de acordarea unei autorizații de planificare, înainte de aprobarea aspectelor rezervate sau înainte de eliminarea sau modificarea ulterioară a condițiilor de planificare. În plus, proiectul ar fi trebuit, de asemenea, să fie examinat atunci când autorizația de planificare a fost modificată la două momente semnificative și ulterioare. În acest sens, reclamantul a declarat că avizul inițial privind decizia de planificare emis în 2000 a fost reemis în iunie 2002. În plus, în noiembrie 2008, autoritățile britanice au efectuat o altă modificare a autorizației inițiale de planificare, permițând proiectului inițial monofazat să devină un proiect bifazat (școala și amplasamentul locuințelor rezidențiale). Cu toate acestea, autoritățile britanice nu au efectuat un exercițiu de examinare a EIM în niciuna dintre aceste etape.

**21.** Reclamantul a subliniat, de asemenea, că autorizația inițială de planificare a fost acordată pentru întregul proiect. În consecință, strategia de remediere a fost aprobată pentru situl de dezvoltare în întregime. Cu toate acestea, în 2008, când autoritățile locale au fost de acord cu împărțirea proiectului în două faze (școala și locul locuințelor rezidențiale), Lottery's Reen, care traversează situl de dezvoltare și se golește în râul Usk, nu a fost inclus în niciunul dintre situri. Reclamantul a subliniat că Lottery's Reen reprezintă „calea*principală de contaminare".* În opinia sa, nu a fost posibil ca proiectul aprobat inițial să fie aplicat pe amplasamentul școlii independent de amplasamentul locuinței rezidențiale fără a lăsa aria specială de conservare a râului Usk (denumită în continuare „ASC") vulnerabilă la poluare.

**22.** În avizul său, Comisia a subliniat mai întâi că nu închisese încă dosarul privind încălcarea dreptului comunitar al reclamantului. În acest sens, Comisia a explicat că, la 12 martie 2010, a sugerat închiderea dosarului, având în vedere că „ar*fi puțin de câștigat din investigarea cu autoritățile britanice a unei autorizații de urbanism vechi de aproape 10 ani pentru o dezvoltare construită și operațională în prezent".* Acesta a acordat reclamantului o lună pentru a-și prezenta observațiile. Într-o conversație telefonică ulterioară cu reclamantul, Comisia a clarificat faptul că „există*un interes redus de a iniția proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva autorităților britanice cu privire la o decizie luată în 2000, cu excepția cazului în care reclamantul ar putea furniza dovezi ale unei posibile poluări a sitului care a necesitat luarea de măsuri în 2010".* Având în vedere că reclamantul nu a furnizat astfel de dovezi, prin scrisoarea din 30 septembrie 2010, Comisia l-a informat cu privire la intenția sa de a închide procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor. Ulterior, reclamantul a reacționat prin scrisorile din 30 septembrie și 14 octombrie 2010. Comisia a subliniat că nu poate evalua și răspunde la această corespondență suplimentară înainte ca reclamantul să depună prezenta plângere la Ombudsman. Astfel, dosarul său privind încălcarea dreptului comunitar a rămas deschis în această perioadă.

**23.** În ceea ce privește fondul afirmațiilor reclamantului împotriva autorităților britanice, Comisia a subliniat că a furnizat reclamantului un răspuns complet și motivat. În acest sens, Comisia a afirmat că Directiva EIM[\[3\]](#_ftn3 ""){#_ftnref3} impune statelor membre să efectueze o evaluare a impactului asupra mediului pentru proiectele care ar putea avea un impact semnificativ asupra mediului înainte de acordarea autorizației de dezvoltare. Evaluarea impactului asupra mediului este obligatorie pentru proiectele enumerate în anexa I la Directiva EIM. În ceea ce privește proiectele enumerate în anexa II la Directiva EIM, statele membre trebuie să stabilească necesitatea unei EIM de la caz la caz sau prin stabilirea unor praguri și criterii. Cu toate acestea, marja de apreciere a statelor membre în această privință trebuie exercitată în limitele și în domeniul de aplicare al Directivei EIM.

**24.** În ceea ce privește procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor inițiată de reclamant, deși nici dezvoltările rezidențiale, nici cele școlare nu sunt enumerate în mod specific în niciuna dintre anexele la Directiva EIM, Comisia a considerat că astfel de dezvoltări intră, în general, sub incidența anexei II la Directiva EIM (pentru care EIM nu este obligatorie, dar trebuie evaluată de la caz la caz). Comisia a afirmat, de asemenea, că se pare că nu a fost efectuat niciun exercițiu oficial de examinare în ceea ce privește Glebelands Development, care ar putea fi pus la dispoziția reclamantului în scris.

**25.** Comisia a explicat, de asemenea, că este conștientă de faptul că Regatul Unit nu a pus în aplicare în mod corespunzător Directiva EIM în ultimii 10 ani. Prin urmare, aceasta a sesizat Curtea de Justiție cu o serie de încălcări împotriva Regatului Unit[\[4\].](#_ftn4 ""){#_ftnref4} Curtea a confirmat poziția Comisiei și a clarificat următoarele: i) în cazul în care se acordă o aprobare de dezvoltare în mai multe etape care implică aspecte generale și rezervate, autoritățile naționale trebuie să ia în considerare necesitatea unei evaluări a impactului asupra mediului în fiecare etapă; și ii) autoritățile naționale ar trebui să înregistreze și să pună la dispoziția publicului o evidență a exercițiilor de examinare pentru evoluțiile incluse în anexa II la Directiva EIM. Legislația națională a Regatului Unit a fost modificată ulterior pentru a se conforma hotărârii sus-menționate a Curții.

**26.** În opinia Comisiei, cazurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de mai sus împotriva autorităților britanice au clarificat obligațiile naționale de punere în aplicare și au explicat,*de asemenea, de ce „ar fi disproporționat ca Comisia să reexamineze din nou aceleași motive cu dosarul de constatare a neîndeplinirii obligațiilor al reclamantului".* În plus, Comisia nu era convinsă că autoritățile britanice ar fi trebuit să efectueze exercițiile de examinare a EIM în 2002 și 2008, când a fost revizuită autorizația inițială de planificare în cauză. În opinia Comisiei, niciuna dintre aceste decizii nu pare să declanșeze în mod clar necesitatea unei noi aprobări de dezvoltare și, prin urmare, a unei reevaluări a necesității EIM, astfel cum a susținut reclamantul. Cu toate acestea, autoritățile britanice ar fi putut reevalua necesitatea unei evaluări a impactului asupra mediului în 2003, când aspectele rezervate au fost decise (și nu în 2002 și 2008, astfel cum a susținut reclamantul). Cu toate acestea, la momentul respectiv, și anume în 2003, legislația națională de punere în aplicare nu era, în general, conformă cu dispozițiile Directivei EIM[\[5\],](#_ftn5 ""){#_ftnref5} deși în prezent este conformă.

**27.** Comisia a subliniat, de asemenea, că, fără dovezi de poluare efectivă a sitului din apele din apropiere sau de vătămare a sitului Natura 2000 adiacent[\[6\],](#_ftn6 ""){#_ftnref6} „nu*există nicio problemă reală cu privire la care Comisia să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor cu privire la".* În acest sens, dezvoltarea principală, și anume, școala, este construită și operațională. Astfel, neefectuarea unui exercițiu de screening adecvat, chiar dacă ar fi dovedită, ar fi lipsită de o soluție viabilă, cu excepția cazului în care se poate demonstra că ar trebui luate unele măsuri pentru a remedia o sursă de poluare existentă.

**28.** Pe baza informațiilor de care dispune, Comisia a observat că situl părea să fi fost restaurat înainte de construirea școlii și că planul de reabilitare a fost prezentat autorității de planificare înainte de acordarea autorizației. În plus, în corespondența sa, reclamantul a prezentat observații generalizate prin care critica procesul de remediere fără a prezenta preocupări de fond care ar justifica discutarea problemei cu autoritățile britanice. Comisia a prezentat reclamantului opiniile de mai sus, în scrisorile sale din 23 iunie și 30 septembrie 2010. În acel moment, intenția Comisiei a fost de a închide cazul. Cu toate acestea, în scrisoarea sa din 30 septembrie 2010[\[7\],](#_ftn7 ""){#_ftnref7} reclamantul a ridicat pentru prima dată "o *potențială problemă de îngrijorare cu privire la faptul că procesul de remediere nu a reușit să abordeze o cale de poluare, Lottery's Reen".* Astfel, Comisia a solicitat reclamantului informații suplimentare cu privire la nivelurile de contaminare din cadrul Loteriei Reen. El a răspuns prin scrisoarea din 14 februarie 2011, în care a declarat că autorizația de urbanism a identificat Renul Loteriei ca fiind o cale semnificativă de poluare care ar trebui închisă și introdusă într-un nou pat de beton pentru a evita poluarea înainte de finalizarea lucrărilor de remediere. Potrivit acestuia, acest lucru nu s-a întâmplat și, prin urmare, s-a permis evadarea poluării provenite de la fostul depozit de deșeuri adiacent în Reen și, prin urmare, în râul Usk SAC. Reclamantul a furnizat, de asemenea, dovezi ale unui incident de contaminare în care poluarea părea să fi pătruns în Reen în timpul reabilitării sitului. În plus, reclamantul a susținut că monitorizarea periodică a sitului, solicitată de autorități, nu a fost efectuată.

**29.** Având în vedere cele de mai sus, Comisia a solicitat autorităților din Regatul Unit să clarifice argumentele reclamantului de mai sus prin intermediul mecanismului EU Pilot. Cu toate acestea, Comisia nu consideră utilă continuarea afirmației principale a reclamantului referitoare la neefectuarea unei examinări corespunzătoare a proiectului Glebelands Development înainte de acordarea autorizației de urbanism în 2000.

**30.** Comisia a concluzionat că va aștepta răspunsul autorităților britanice în ceea ce privește Lottery's Reen și va lua o decizie suplimentară cu privire la acest caz la primirea acestui răspuns.

**31.** În scrisorile sale ulterioare și în observațiile sale, reclamantul a clarificat mai întâi „de*ce s-a adresat Ombudsmanului pentru ajutor prin formularea unei plângeri împotriva Comisiei".* În această privință, el a afirmat că, spre deosebire de scrisorile anterioare ale Comisiei, scrisoarea din 30 septembrie 2010 nu l-a invitat să prezinte observații suplimentare. Astfel, acesta nu avea niciun motiv să creadă că dosarul său privind încălcarea dreptului comunitar va rămâne deschis.

**32.** Reclamantul s-a declarat mulțumit de inițiativa Comisiei de a contacta autoritățile britanice în ceea ce privește contaminarea Lottery's Reen. Cu toate acestea, el subliniază că există chestiuni importante nesoluționate, care nu au fost luate în considerare și care ridică preocupări precum următoarele: a) autoritățile britanice nu au efectuat o examinare adecvată a proiectului propus înainte de acordarea autorizației de planificare în 2000; b) autoritățile britanice au evitat numeroase oportunități (în special în 2002 și 2008) de regularizare a aspectelor legate de EIM legate de Glebelands Development și nu au reușit să se asigure că planul de remediere a fost finalizat integral înainte de începerea lucrărilor la fața locului; c) efectele probabile asupra mediului ale dezvoltării Glebelands nu au fost încă stabilite, iar strategia de reabilitare a terenurilor nu a fost pusă în aplicare pe deplin.

**33.** Reclamantul a recunoscut eforturile Comisiei de a promova respectarea Directivei EIM. Cu toate acestea, petiționarul nu este convins că autoritățile britanice au adoptat pe deplin dispozițiile directivei menționate anterior. În acest sens, costurile prohibitive ale acțiunilor în justiție în Regatul Unit și termenele limitate în care acțiunea sau decizia de planificare a unui organism public poate fi contestată prin intermediul instanțelor permit autorităților britanice să aplice „interpretări*dubioase ale legii".*

**34.** În opinia reclamantului, Comisia ar trebui să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva autorităților britanice, având în vedere că dezvoltarea Glebelands în ansamblu nu a fost finalizată și chiar dacă școala, care cuprinde o parte a dezvoltării, este în prezent în uz.

**35.** În scrisoarea sa suplimentară din 8 iulie 2011, Comisia a declarat că a solicitat autorităților britanice să furnizeze clarificări cu privire la posibila contaminare a râului Usk SAC. Comisia a întrebat autoritățile britanice cu privire la următoarele argumente ale reclamantului: a) autoritatea locală de planificare a promis că calitatea mediului sitului va fi monitorizată periodic, în special în ceea ce privește calitatea apei din Reen și din ASC adiacentă râului Usk, dar această promisiune nu a fost îndeplinită; b) Reen-ul Loteriei nu a fost redirecționat printr-un canal complet căptușit cu beton și continuă să alimenteze râul Usk SAC cu contaminanți eliberați din lucrările de excavare de pe amplasament; și c) dacă au fost efectuate evaluări ale impactului lucrărilor asupra sitului proiectului de pe râul Usk SAC.

**36.** Comisia a considerat că răspunsul autorităților britanice[\[8\]](#_ftn8 ""){#_ftnref8} la întrebările de mai sus a fost satisfăcător. În acest sens, Comisia a observat că, pe baza informațiilor furnizate de autoritățile din Regatul Unit, situl și calitatea apei din zona Reen a Loteriei și din zona de conservare și conservare a râului Usk au fost monitorizate. Rezultatele furnizate par să indice că nu există probleme de fond. Autoritățile britanice au recunoscut că Reen nu a fost într-adevăr redirecționat într-un canal complet concretizat, dar că aceasta ar rămâne o condiție a autorizației de planificare dacă și când începe a doua fază a dezvoltării, deoarece aceasta ar fi faza care ar avea un impact asupra Reen. În plus, a fost efectuată o evaluare adecvată a efectelor potențiale ale dezvoltării asupra ASC adiacente.

**37.** Comisia a reiterat faptul că nu va iniția noi proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în ceea ce privește neînregistrarea de către autoritățile locale din Regatul Unit a deciziei lor de a nu solicita o evaluare a impactului asupra mediului, având în vedere că această chestiune a fost remediată în legislația națională din 2000. În cele din urmă, Comisia a declarat că a sesizat Curtea de Justiție din Luxemburg cu privire la problema costurilor prohibitive ale controlului jurisdicțional în Regatul Unit ca fiind o încălcare a Directivei EIM[\[9\].](#_ftn9 ""){#_ftnref9}

**38.** Comisia a concluzionat că nu poate identifica o încălcare a legislației europene de mediu sau dovezi că autoritățile nu au efectuat evaluări sau monitorizări adecvate ale sitului înainte sau în perioada în care au fost finalizate lucrările de construcție. Astfel, Comisia a propus închiderea cazului, dar, înainte de a face acest lucru, a invitat reclamantul să își prezinte observațiile cu privire la această chestiune.

**39.** Ca răspuns la invitația de mai sus a Comisiei, reclamantul a prezentat observații foarte detaliate la 8 august 2011, în care a reiterat acuzațiile pe care le-a făcut împotriva autorităților britanice.

**40.** În avizul său suplimentar, care a fost elaborat în urma observațiilor reclamantului menționate mai sus și apoi trimis Ombudsmanului, Comisia a considerat că nu mai există motive pentru a continua procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor inițiată de reclamant. Comisia a subliniat că scopul competențelor sale în materie de constatare a neîndeplinirii obligațiilor este de a remedia încălcările în curs ale dreptului UE și de a nu pedepsi statele membre pentru posibile încălcări anterioare, chiar și în cazul în care aceste încălcări au fost dovedite în mod clar și, în special, în cazul în care au fost abordate cauzele care stau la baza încălcărilor anterioare.

**41.** Comisia a subliniat, de asemenea, că potențialele încălcări ale procesului național de planificare din Regatul Unit (cum ar fi verificarea strategiei de remediere a sitului) la care face referire reclamantul se află în afara jurisdicției Comisiei, cu excepția cazului în care s-ar putea demonstra că, în consecință, a existat o încălcare a uneia dintre directivele UE. Pe baza informațiilor furnizate, Comisia a concluzionat că nu există nicio dovadă a poluării sau a impactului potențial asupra ASC a râului Usk, ca urmare a lucrărilor efectuate, care ar putea duce la o încălcare a legislației UE (de exemplu, în ceea ce privește poluarea apelor subterane, Directiva privind habitatele).

**42.** Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că nu poate iniția o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva unui stat membru pe baza unei presupuse încălcări potențiale fără elemente de probă de fond. Prin urmare, Comisia a decis să închidă dosarul privind încălcarea dreptului comunitar al reclamantului.

**43.** În observațiile sale foarte detaliate cu privire la avizul suplimentar al Comisiei, reclamantul a subliniat mai întâi că puterea discreționară a Comisiei în cadrul procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor nu se extinde la aspectele de mediu în general sau la EIM în special, deoarece prejudiciul care decurge din astfel de încălcări nu poate deveni evident timp de ani sau chiar decenii. În opinia sa, în cazul în care Comisia alege să își utilizeze puterea discreționară pentru a decide dacă să inițieze sau nu o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, aceasta ar trebui să clarifice reclamantului că o astfel de putere discreționară a fost invocată. Comisia nu a făcut acest lucru în ceea ce privește cazul prezentat de reclamant. Astfel, Ombudsmanul ar trebui "să lase la o parte disponibilitatea unor astfel de competențe discreționare pentru Comisie" și să se concentreze asupra aspectului dacă Comisia și-a motivat în mod corespunzător decizia de a nu da curs plângerii sale privind încălcarea dreptului comunitar împotriva autorităților britanice.

**44.** În opinia reclamantului, în cazul în care autoritățile din Regatul Unit ar fi adus îmbunătățiri substanțiale regimului juridic al Directivei EIM începând cu anul 2000, ar exista în prezent mai multe evidențe referitoare la exercițiile de examinare a EIM efectuate pentru proiect.

**45.** În plus, poluarea nu era relevantă pentru obiectivele de gestionare a riscurilor ale procesului de evaluare a impactului asupra mediului. Directiva EIM se referă la procesele de prevenire a poluării. Comisia nu a explicat ce regulament sau politică o împiedică să dea curs posibilelor încălcări ale Directivei EIM comise de un stat membru, cu excepția cazurilor în care există dovezi de poluare. În orice caz, nu a fost instituit niciun program de monitorizare a mediului pentru proiectul în cauză. Astfel, nu există posibilitatea raportării unor astfel de incidente de poluare. De asemenea, nu se poate concluziona că situl nu cauzează poluare. Reclamantul a susținut, de asemenea, că nu a existat o evaluare adecvată a efectelor potențiale ale dezvoltării care a fost efectuată asupra ASC adiacente râului Usk. În plus, eșecul de a redirecționa Lottery's Reen într-un canal complet căptușit cu beton, așa cum este prevăzut de strategia de remediere, înseamnă că există o cale de contaminare între depozitul de deșeuri și Lottery's Reen. Loteria Reen se golește direct în râul Usk SAC. Prin urmare, Comisia nu se poate baza pe declarațiile autorităților britanice, care nu sunt susținute de elemente de probă adecvate.

#### Evaluarea Ombudsmanului

**46.** De la bun început, Ombudsmanul reamintește că, în conformitate cu jurisprudența instanțelor Uniunii, Comisia dispune de o marjă largă de apreciere pentru a decide dacă să introducă sau nu o acțiune împotriva unui stat membru pentru o presupusă încălcare a dreptului UE[\[10\].](#_ftn10 ""){#_ftnref10} Această marjă de apreciere nu se limitează la anumite domenii ale dreptului UE și nici nu este condiționată de o declarație prealabilă a Comisiei în acest sens într-o anumită plângere privind încălcarea dreptului Uniunii, astfel cum pare să creadă reclamantul.

**47.** Cu toate acestea, domeniul de aplicare al mandatului Ombudsmanului în ceea ce privește astfel de plângeri se limitează la examinarea măsurii în care Comisia a acționat cu diligență în legătură cu plângerea privind încălcarea dreptului comunitar care i-a fost prezentată[\[11\].](#_ftn11 ""){#_ftnref11} În acest sens, analiza Ombudsmanului încearcă să stabilească dacă Comisia: a) a respectat normele și procedurile stabilite în Comunicarea din 2002 privind relațiile cu reclamantul în ceea ce privește încălcările dreptului comunitar (denumită în continuare "Comunicarea din 2002")[\[12\],](#_ftn12 ""){#_ftnref12} care vizează stabilirea unui cadru clar și transparent pentru tratarea plângerilor privind încălcarea dreptului comunitar; și b) a furnizat o motivare adecvată atunci când a răspuns la plângerile privind încălcarea dreptului comunitar care i-au fost înaintate.

**48.** Ombudsmanul constată că afirmația inițială a reclamantului se referea la aspectele procedurale legate de tratarea plângerii sale privind încălcarea dreptului comunitar de către Comisie. Comisia a clarificat faptul că, atunci când reclamantul s-a adresat inițial Ombudsmanului, acesta nu luase încă o decizie cu privire la plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar. În cursul anchetei Ombudsmanului, Comisia a solicitat autorităților britanice să ofere clarificări cu privire la un aspect al plângerii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de mai sus. Răspunsul autorităților britanice la cererea Comisiei menționată mai sus a fost trimis reclamantului și acesta a fost invitat să își prezinte observațiile cu privire la această chestiune. După evaluarea răspunsului autorităților britanice și a observațiilor reclamantului, Comisia a decis să închidă procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor inițiată de reclamant la 7 februarie 2012.

**49.** Având în vedere evoluțiile de mai sus, Ombudsmanul consideră că Comisia a respectat cerințele procedurale prevăzute în comunicarea sa din 2002. În primul rând, în temeiul articolului 7 din comunicare, aceasta a informat reclamantul cu privire la măsurile luate ca răspuns la plângerea sa. În al doilea rând, după ce reclamantul a depus plângerea în februarie 2010, Comisia i-a comunicat în iunie 2010 intenția sa de a închide cazul. Cu toate acestea, având în vedere informațiile suplimentare prezentate de reclamant, Comisia a luat legătura cu autoritățile britanice la 30 martie 2011 și a decis să închidă cazul la 7 februarie 2012. Acest lucru arată că, deși Comisia nu a ajuns la decizia de mai sus în termen de un an de la data înregistrării plângerii, astfel cum se prevede în Comunicarea din 2002, întârzierea sa a fost justificată de măsurile luate pentru a clarifica faptele cazului ca răspuns la informațiile suplimentare furnizate de reclamant.

**50.** În ceea ce privește obligația Comisiei de a furniza o motivare adecvată, Ombudsmanul înțelege că plângerile reclamantului sunt îndreptate împotriva deciziei Comisiei din 7 februarie 2012 de a închide plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar. Astfel, revizuirea Ombudsmanului se va referi numai la această decizie.

**51.** El amintește mai întâi că, atunci când decide dacă să inițieze o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva unui stat membru și, prin urmare, să își exercite puterea discreționară, Comisia trebuie să găsească cu atenție un echilibru între toate interesele în cauză. Interesele UE sunt, în conformitate cu jurisprudența consacrată[\[13\],](#_ftn13 ""){#_ftnref13} asigurarea aplicării depline și corespunzătoare a dreptului UE de către statele membre. Aceasta înseamnă că, atunci când constată existența unei încălcări, Comisia trebuie să decidă, în cadrul marjei sale de apreciere, dacă ar fi oportun să inițieze o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cazul în care obiectivul respectării uniforme a dreptului Uniunii ar putea fi atins în alt mod sau a fost deja atins.

**52.** Reclamantul a susținut, în esență, că Comisia ar trebui să urmeze procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din următoarele motive: (i) a existat o încălcare persistentă a Directivei EIM, deoarece autoritățile naționale nu au efectuat un exercițiu de examinare a EIM în niciun moment în timpul aprobării de dezvoltare în mai multe etape; și ii) au existat deficiențe rezultate din procesul național de planificare, care ar fi putut duce la posibila poluare a sitului. Reclamantul și-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea cu privire la costurile prohibitive ale controlului jurisdicțional în Regatul Unit în ceea ce privește încălcările Directivei EIM.

**53.** În ceea ce privește argumentul de mai sus (i), Ombudsmanul înțelege că atât Comisia, cât și reclamantul sunt de acord că a existat o încălcare a Directivei EIM, deoarece autoritățile britanice nu au efectuat un exercițiu de evaluare a impactului asupra mediului pentru proiectul examinat în momentul în care au acordat aprobarea generală pentru proiect în 2000. Cu toate acestea, reclamantul și Comisia nu par să convină asupra perioadei de timp și a etapei ulterioare a proiectului în care această încălcare ar fi putut fi remediată (punctul 26 de mai sus). Cu toate acestea, Comisia nu consideră că ar fi util, în general, să se continue acest aspect al plângerii reclamantului, având în vedere că: a) legislația națională a fost modificată între timp pentru a se conforma dispozițiilor Directivei EIM; și b) astfel de proceduri nu ar da rezultate practice în ceea ce privește dezvoltarea Glebelands, având în vedere că au trecut 10 ani de atunci și că proiectul a fost deja pus în aplicare, cel puțin parțial.

**54.** Ombudsmanul consideră că, în principiu, aceasta este o justificare satisfăcătoare pentru decizia Comisiei de a-și exercita puterea discreționară și de a nu da curs unei plângeri privind încălcarea dreptului comunitar care i-a fost prezentată. Astfel cum a subliniat în mod întemeiat Comisia, puterea sa de apreciere în temeiul articolului 258 TFUE trebuie înțeleasă ca un mijloc de remediere a încălcărilor dreptului Uniunii, iar nu ca un mijloc de sancționare a statelor membre pentru încălcări. În cazul de față, neefectuarea unui exercițiu de examinare a EIM de către autoritățile britanice a fost deja abordată în cadrul unei serii de proceduri judiciare, iar legislația națională a fost modificată în consecință. Prin urmare, era rezonabil ca Comisia să se abțină de la urmărirea în justiție a Regatului Unit pentru o încălcare a dreptului UE care a avut loc la un moment dat, ținând seama de faptul că autoritățile britanice au modificat ulterior legislația națională. O nouă procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor cu privire la aceeași chestiune ar fi lipsită de obiect și contrară „effet*utile"* din legislația UE.

**55.** În plus, Comisia a subliniat că, chiar dacă ar fi dovedită, presupusa încălcare, prin care statul membru nu a efectuat un exercițiu de examinare adecvat, ar fi lipsită de o cale de atac viabilă, cu excepția cazului în care se poate demonstra că ar trebui luate unele măsuri pentru a remedia o sursă existentă de poluare. Din acest motiv, Comisia a solicitat autorităților din Regatul Unit să prezinte informații suplimentare cu privire la posibila poluare a râului Usk SAC. În opinia Ombudsmanului, această acțiune a constituit un răspuns rezonabil la al doilea argument al reclamantului.

**56.** După ce a primit informații suplimentare din partea autorităților britanice cu privire la monitorizarea lucrărilor efectuate la fața locului, Comisia a închis cazul. Cu toate acestea, reclamantul pare să susțină că informațiile furnizate de autoritățile britanice nu sunt corecte din punct de vedere faptic, deoarece nu a fost instituit niciun program de monitorizare pentru proiectul în cauză care să poată dovedi că situl nu provoacă poluare. Ombudsmanul nu poate fi de acord cu reclamantul din următoarele motive. Autoritățile britanice au răspuns în mod clar Comisiei că poluarea în cauză nu există. Ombudsmanul nu înțelege de ce Comisia nu ar trebui să aibă încredere în autoritățile britanice, în special atunci când ia în considerare faptul că reclamantul nu a prezentat dovezi obiective care să pună sub semnul întrebării evaluarea efectuată de autoritățile naționale.

**57.** În ceea ce privește preocupările reclamantului referitoare la costurile prohibitive ale controlului jurisdicțional în Regatul Unit, Ombudsmanul observă că Comisia a decis deja să sesizeze Curtea de Justiție cu privire la această chestiune ca o încălcare a Directivei EIM.

**58.** Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul consideră că Comisia a furnizat o justificare exactă și rezonabilă cu privire la motivele pentru care a decis să închidă plângerea reclamantului. Prin urmare, petiționarul nu constată un caz de administrare defectuoasă în legătură cu afirmația reclamantului. Rezultă că cererea sa nu poate fi admisă.

### B. Concluzii

Pe baza anchetei sale cu privire la această plângere, Ombudsmanul o închide cu următoarea concluzie:

**Nu a existat o administrare defectuoasă.**

Reclamantul și Comisia vor fi informate cu privire la această decizie.

P. Nikiforos Diamandouros

Adoptată la Strasbourg, 9 iulie 2012.

*** ** * ** ***

[\[1\]](#_ftnref1 ""){#_ftn1} Directiva 85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, JO L 175, 5.7.1985, p. 40.

[\[2\] Cuprins](#_ftnref2 ""){#_ftn2} Aceste argumente le includ pe cele prezentate odată cu plângerea inițială și cu avizul Comisiei, schimbate direct de părți, precum și pe cele transmise Ombudsmanului. În cazul în care sunt relevante pentru evoluțiile referitoare la caz, aceste argumente menționate mai sus le includ, de asemenea, pe cele prezentate în observațiile reclamantului cu privire la avizul Comisiei și pe cele cuprinse în avizul suplimentar al Comisiei și în observațiile reclamantului cu privire la avizul respectiv, atunci când este relevant având în vedere evoluțiile cazului.

[\[3\] În cazul în care](#_ftnref3 ""){#_ftn3} Modificată prin *Directiva 97/11/CE a Consiliului din 3 martie 1997 de modificare a Directivei 85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului,* JO L 73, 14.3.1997, p. 5 și *Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul și de modificare a Directivelor 85/337/CEE și 96/61/CE ale Consiliului în ceea ce privește participarea publicului și accesul la justiție,* JO L 156, 25.6.2003, p. 17.

[\[4\]](#_ftnref4 ""){#_ftn4} Comisia a făcut trimitere la cauzele C-508/03, *Comisia/Regatul Unit,* Rec. 2006, p. I-3969, și C-495/08, *Comisia/Regatul Unit, Rec.* 2009, p. I-188. Sesizările preliminare au fost prezentate simultan Curții de către jurisdicțiile naționale cu privire la aceeași chestiune: Cauza C-75/08, *Mellor,* Rec. 2009, p. I-3799.

[\[5\] În cazul în care](#_ftnref5 ""){#_ftn5} Legislația Regatului Unit a fost modificată după hotărârea Curții de Justiție în cauza C-508/03 din 4 mai 2006.

[\[6\]](#_ftnref6 ""){#_ftn6} Desemnată în temeiul Directivei 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică, JO L 206, 22.7.1992, p. 7.

[\[7\]](#_ftnref7 ""){#_ftn7} Comisia a explicat că a primit această scrisoare după trimiterea scrisorii sale din aceeași dată.

[\[8\]](#_ftnref8 ""){#_ftn8} Comisia a furnizat reclamantului o copie a acestui răspuns.

[\[9\]](#_ftnref9 ""){#_ftn9} Cauza C-530/11, Comisia/Regatul Unit.

[\[10\]](#_ftnref10 ""){#_ftn10} A se vedea cauza C-200/88, Comisia/Grecia, Rec. 1990, p. I-4299, punctul 9.

[\[11\]](#_ftnref11 ""){#_ftn11} Decizia privind plângerea 1561/2010/FOR, disponibilă pe site-ul internet al Ombudsmanului.

[\[12\]](#_ftnref12 ""){#_ftn12} COM/2002/0141 final, JO 244 , 10.10.2002, p. 5-8.

[\[13\]](#_ftnref13 ""){#_ftn13} În hotărârea sa în cauza Molkerei-Zentrale ,, CEJ a statuat că:

„procedurile*\[la nivel național\] sunt destinate să protejeze drepturile individuale într-un caz specific, în timp ce intervenția autorităților comunitare are ca obiect respectarea generală și uniformă a dreptului comunitar."*