Reclamantul a solicitat Comisiei Europene accesul public la raportul de evaluare a riscurilor întocmit de o mare companie de platforme de comunicare socială cu privire la conformitatea acesteia cu dispozițiile Actului legislativ privind serviciile digitale – raportarea anuală face parte din obligațiile „platformelor online foarte mari” în temeiul actului legislativ. Comisia a refuzat accesul la document, susținând că s-ar putea presupune, în general, că divulgarea ar putea submina interesele comerciale ale societății în cauză, precum și o anchetă în curs privind respectarea de către societate a Regulamentului privind serviciile digitale. Comisia nu a evaluat în mod individual raportul în vederea unei eventuale divulgări.

În urma unei inspecții a raportului, Ombudsmanul a emis constatări preliminare potrivit cărora era nerezonabil ca Comisia să aplice o prezumție generală de nedivulgare unui raport de evaluare a riscurilor întocmit în temeiul Regulamentului privind serviciile digitale. Ea a remarcat că circumstanțele în care instanțele UE au recunoscut posibilitatea de a utiliza o prezumție generală sunt foarte diferite de normele care se aplică rapoartelor de evaluare a riscurilor.

Cu toate acestea, Comisia și-a menținut opinia, adăugând că utilizarea unei prezumții generale a fost justificată și de necesitatea de a proteja un audit independent privind respectarea de către platformă a obligațiilor care îi revin în temeiul Regulamentului privind serviciile digitale.

Ombudsmanul nu a fost convins că acest lucru este suficient pentru a justifica aplicarea unei prezumții generale de nedivulgare. Ea a remarcat că, deși calendarul pentru publicarea proactivă de către platformă a raportului de evaluare a riscurilor este legat de finalizarea auditului independent, acest lucru nu înseamnă că cererile de acces public trebuie respinse înainte de această dată.

Ombudsmanul a concluzionat că aplicarea de către Comisie a unei prezumții generale de nedivulgare a raportului de evaluare a riscurilor constituie administrare defectuoasă. Ea a recomandat Comisiei să efectueze o evaluare individuală a documentului în vederea acordării unui acces cât mai larg posibil.

Comisia nu a acceptat recomandarea Ombudsmanului. În plus față de argumentele sale anterioare, aceasta a afirmat, de asemenea, că nu putea evalua dacă raportul conține informații sensibile din punct de vedere comercial și că reclamantul urmărea mai degrabă un interes privat decât unul public pentru a solicita accesul.

Ombudsmanul și-a exprimat regretul cu privire la răspunsul Comisiei. Ea a subliniat că posibilitatea de a examina conformitatea unei platforme online foarte mari cu obligațiile care îi revin în temeiul Regulamentului privind serviciile digitale constituie un interes public. Ea a remarcat, de asemenea, că evaluarea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial face parte din obligațiile instituțiilor UE în temeiul legislației UE privind accesul public la documente. Prin urmare, aceasta a închis cazul, confirmând că a constatat un caz de administrare defectuoasă.