Acest caz a vizat sponsorizarea corporativă a Președinției Consiliului UE. Reclamantul a considerat că Consiliul ar trebui să reglementeze sau să interzică o astfel de sponsorizare. Consiliul a refuzat să abordeze această chestiune, argumentând că sponsorizarea președinției este responsabilitatea exclusivă a guvernului statului membru care deține președinția.

Ombudsmanul a remarcat că, întrucât Președinția face parte din Consiliu, este probabil ca activitățile sale să fie percepute de publicul european larg ca fiind legate de Consiliu și de UE în ansamblu. Ca atare, utilizarea sponsorizării de către Președinție implică riscuri reputaționale pe care Consiliul ar trebui să le abordeze. Prin urmare, Ombudsmanul a recomandat ca, pentru a atenua aceste riscuri, Consiliul să ofere orientări statelor membre cu privire la chestiunea sponsorizării președinției.

Consiliul a acceptat recomandarea Ombudsmanului, anunțându-și intenția de a lua în considerare emiterea de orientări privind cele mai bune practici pentru statele membre. Ombudsmanul a salutat decizia Consiliului și a închis ancheta.