Norite pateikti skundą dėl ES institucijos ar įstaigos?

Raportul special al Ombudsmanului European către Parlamentul European privind lipsa de cooperare a Comisiei Europene în plângerea 676/2008/RT

(Elaborat în conformitate cu Statutul Ombudsmanului European[1])

Introducere

1. Ombudsmanul consideră că acest caz ridică o problemă importantă de principiu. Acesta este de părere că, în cursul anchetei sale privind această plângere, Comisia nu a cooperat în mod loial cu Ombudsmanul. Prin urmare, Ombudsmanul solicită asistenţa Parlamentului pentru a garanta, pe viitor, respectarea de către Comisie a obligaţiei de cooperare loială cu Ombudsmanul.

Contextul plângerii

2. Reclamantul este o organizaţie neguvernamentală în domeniul protecţiei mediului. La 1 martie 2007, reclamantul a solicitat Comisiei să îi acorde acces la informaţiile şi documentele deţinute de Direcţia Generală (DG) Întreprinderi şi Industrie şi de fostul vicepreşedinte Verheugen. Informaţiile şi documentele solicitate se refereau la reuniunile Comisiei şi ale reprezentanţilor industriei producătoare de automobile, în cadrul cărora a fost discutată problema poziției Comisiei faţă de emisiile de dioxid de carbon ale maşinilor. Comisia a acordat doar acces parţial la documentele solicitate.

3. La 25 iunie 2007, conform articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 din 31 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, Consiliului şi ale Comisiei („Regulamentul nr. 1049/2001”)[2], reclamantul a adresat o cerere de confirmare Comisiei, care a emis un răspuns la 9 august 2007.

4. Cu referire la 18 scrisori primite de fostul vicepreşedinte Verheugen de la diverşi constructori de automobile, Comisia a informat reclamantul cu privire la faptul că trebuia să consulte autorii acestor scrisori [3]. Scopul era acela de a stabili măsura în care o excepţie de la dreptul de acces, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (1)[4] sau 4 alineatul (2)[5] din Regulamentul nr. 1049/2001, se aplică scrisorilor respective. Comisia a indicat faptul că, în urma acestei consultări, va acorda reclamantului acces la toate scrisorile care nu fac obiectul excepţiei susmenţionate.

5. La 14 noiembrie 2007, Comisia a informat reclamantul că, pentru 15 scrisori, nu s-a constatat nicio excepţie de la dreptul de acces. În consecinţă, reclamantului i s-a acordat acces la aceste scrisori. Cu toate acestea, Comisia a refuzat să acorde acces la trei scrisori trimise de Porsche AG fostului vicepreşedinte Verheugen. Aceasta, şi-a întemeiat decizia pe excepţia prevăzută la articolul 4 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001[6], şi anume, că o eventuală divulgare ar putea aduce atingere protecţiei intereselor comerciale ale întreprinderii.

Subiectul anchetei

6. Reclamantul a pretins că Comisia:

  1. a respins în mod eronat accesul la scrisorile Porsche AG, în baza articolului 4 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001 şi
  2. a respins în mod eronat accesul parţial la scrisorile Porsche AG, în baza articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001[7].

Reclamantul a susţinut că:

  1. Comisia ar trebui să îi acorde acces total la scrisorile solicitate.

Ancheta

7. Plângerea a fost înaintată Comisiei cu o cerere de aviz cu privire la conţinutul acesteia până la 31 mai 2008. Comisia a solicitat o prelungire a termenului, care a fost acordată până la 30 iunie 2008. Ulterior primirii, avizul Comisiei a fost transmis reclamantului împreună cu invitaţia de a prezenta observaţii. Reclamantul a transmis observaţiile sale la 4 septembrie 2008.

8. La 25 septembrie 2008, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Statutul Ombudsmanului, serviciile Ombudsmanului au desfăşurat la sediul Comisiei o inspecţie a documentelor la care a făcut referire reclamantul.

9. O copie a raportului privind această inspecţie a fost transmisă atât reclamantului, cât şi Comisiei.

10. Pe baza inspecţiei efectuate, Ombudsmanul a înaintat Comisiei un proiect de recomandare la 27 octombrie 2008.

Analiza şi concluziile Ombudsmanului

A. Acuzaţia privind neacordarea accesului la documentele relevante şi pretenţiile aferente

Argumentele prezentate Ombudsmanului

11. Reclamantul a acuzat Comisia de faptul că a refuzat în mod eronat: (i) accesul la scrisorile Porsche AG, în baza articolului 4 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001 şi (ii) accesul parţial la scrisorile Porsche AG, în baza articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001. De asemenea, acesta a susţinut că Comisia ar trebui să îi acorde acces total la scrisorile solicitate.

12. Reclamantul a afirmat că Comisia nu a oferit o explicaţie detaliată în privinţa intereselor comerciale relevante ale Porsche AG şi nu a luat în calcul interesul public superior în ceea ce priveşte divulgarea.

13. În avizul său, Comisia a susţinut că cele trei scrisori în cauză detaliază „poziţia specifică pe piaţa automobilelor” a Porsche AG. Comisia a adăugat că nu ar putea oferi detalii suplimentare în ceea ce priveşte conţinutul scrisorilor fără să dezvăluie conţinutul acestora. Aceasta a reiterat faptul că divulgarea scrisorilor ar aduce atingere protecţiei intereselor comerciale ale Porsche AG.

14. În plus, Comisia a subliniat că, de fapt, a efectuat „testul interesului public” şi a concluzionat că interesele comerciale ale Porsche AG au cântărit mai mult decât interesul public în ceea ce priveşte divulgarea conţinutului scrisorilor. Comisia a adăugat că accesul parţial nu putea fi acordat deoarece scrisorile nu conţineau părţi care să poată fi divulgate fără a aduce atingere intereselor comerciale ale Porsche AG.

Evaluarea Ombudsmanului care conduce la proiectul de recomandare

15. Articolul 1 litera (a) din Regulamentul nr. 1049/2001 prevede că obiectivul prezentului regulament este acela de a garanta un acces cât mai larg la documentele Consiliului, Parlamentului European şi ale Comisiei. Conform jurisprudenţei constante a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, orice excepţii de la acest principiu trebuie interpretate în sens strict.

16. Pentru ca refuzul unei cereri de acces să fie valabil, Comisia trebuie să fi urmat etapele de evaluare de mai jos şi să fi examinat:

(i) în primul rând, dacă documentul solicitat intră sub incidenţa uneia dintre excepţiile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001;

(ii) în al doilea rând, dacă divulgarea acelui document ar aduce în mod concret şi efectiv atingere interesului protejat;

(iii) în al treilea rând, dacă nu există un interes public superior care să justifice divulgarea; şi

(iv) în al patrulea rând, dacă nevoia de protecţie se aplică întregului document în cauză.

17. Comisia a refuzat să acorde reclamantului acces la scrisorile relevante ale Porsche AG în baza articolului 4 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001. Conform acestei dispoziţii, „[i]nstituţiile resping cererile de acces la un document în cazul în care divulgarea conţinutului ar putea aduce atingere protecţiei intereselor comerciale ale unei anume persoane fizice sau juridice, inclusiv în ceea ce priveşte proprietatea intelectuală ...

18. Scrisorile în cauză au fost trimise de Porsche AG în contextul unei consultări organizate de Comisie cu principalele părţi interesate în ceea ce priveşte revizuirea Strategiei comunitare de reducere a emisiilor de dioxid de carbon ale autoturismelor. Prin urmare, era probabil ca cele trei scrisori să conţină informaţii referitoare la relaţiile de afaceri ale Porsche AG. În consecinţă, Comisia le-ar fi putut considera ca intrând sub incidenţa excepţiei prevăzute de articolul 4 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001.

19. Serviciile Ombudsmanului au analizat cele trei scrisori ale Porsche AG, precum şi un schimb de e-mail-uri între Comisie şi Porsche, în care Comisia informa Porsche cu privire la intenţia sa de a nu divulga conţinutul celor trei scrisori.

20. Pe baza analizei, Ombudsmanul a concluzionat că Comisia a refuzat în mod eronat accesul la scrisorile Porsche AG în baza articolului 4 alineatul (2) primul paragraf şi al articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001 şi că aceasta constituie un caz de administrare defectuoasă. Prin urmare, la 27 octombrie 2008, Ombudsmanul a înaintat Comisiei un proiect de recomandare care conţine detaliile analizei faptice şi juridice a Ombudsmanului[8]. Dispozitivul proiectului de recomandare era următorul:

Comisia trebuie să acorde acces total sau parţial la cele trei scrisori trimise de Porsche AG fostului vicepreşedinte Verheugen.

În temeiul articolului 195 din Tratatul CE (în prezent, articolul 228 din TFUE), Ombudsmanul a solicitat Comisiei să prezinte un aviz detaliat în termen de trei luni, adică, până la 31 ianuarie 2009.

Evoluţiile în urma proiectului de recomandare a Ombudsmanului

22. Comisia nu a prezentat un răspuns la proiectul de recomandare. În schimb, în cursul celor şase luni după expirarea termenului stabilit de Ombudsman pentru răspuns, aceasta a solicitat în repetate rânduri prelungirea acelui termen. Aceste cereri au fost formulate la 30 ianuarie, 23 februarie, 26 martie, 29 aprilie 2009, 29 mai şi, respectiv, 26 iunie 2009.

23. Ombudsmanul a acceptat toate cererile de prelungire formulate de Comisie. Cu toate acestea, în scrisoarea din 3 iulie 2009 adresată Comisiei, Ombudsmanul a subliniat că nu este clar motivul pentru care întocmirea avizului detaliat durează atât de mult timp încât să necesite o a şasea cerere de prelungire a termenului.

24. La 17 iulie 2009, Comisia a răspuns scrisorii de mai sus a Ombudsmanului. Aceasta a declarat că nu este în măsură să prezinte un răspuns concret la proiectul său de recomandare, deoarece mai are de încheiat consultările cu partea terţă în ceea ce priveşte propunerea de divulgare a documentelor. În acest sens, Comisia a explicat că, potrivit articolului 5 alineatul (6) din Normele referitoare la aplicarea Regulamentului nr. 1049/2001 („Normele”) anexate la Decizia 2001/937/CE a Comisiei[9], în cazul în care intenţionează să acorde unei terţe părţi accesul la un document împotriva opiniei explicite a autorului, Comisia „informează autorul despre intenţia sa de a divulga documentul ... şi îi atrage atenţia asupra căilor de atac la care acesta poate recurge pentru a se opune respectivei divulgări.” Conform Comisiei, Porsche AG „nu ar putea lua astfel de măsuri juridice în cazul în care Comisia ar divulga documentele împotriva opiniei sale ca răspuns la proiectul de recomandare a Ombudsmanului”. Comisia a afirmat că este conștientă de faptul că nu poate amâna la infinit răspunsul la proiectul de recomandare a Ombudsmanului. Cu toate acestea, a preferat să epuizeze toate posibilităţile de a ajunge la un acord cu partea terţă în loc, pur şi simplu, să „confirme decizia sa de a nu divulga documentele”.

25. La 30 septembrie 2009, Comisia a transmis o altă scrisoare Ombudsmanului. Aceasta a afirmat că a decis să acorde acces parţial la cele trei scrisori şi că a creat în acest sens versiuni editate ale documentelor. Comisia se pare că a transmis în mod neoficial această propunere de a acorda acces parţial la Porsche AG. Totuşi, aceasta din urmă nu a informat Comisia cu privire la opinia sa în această privinţă. În consecinţă, Comisia a decis să transmită o notificare oficială Porsche AG cu privire la intenţia sa de a divulga versiunile editate ale celor trei scrisori. În acest sens, Comisia a amintit că, în conformitate cu dispoziţiile articolului 5 alineatul (6) din Norme, în cazul în care intenţionează să acorde accesul la un document al unei terţe părţi împotriva opiniei explicite a autorului, Comisia suspendă efectele deciziei sale de a divulga documentele timp de 10 zile lucrătoare, pentru a oferi autorului posibilitatea de a contesta această decizie la Tribunal şi de a solicita măsuri provizorii. Comisia a conchis că, în consecinţă, divulgarea conţinutului celor trei scrisori se va amâna pentru o perioadă de 10 zile lucrătoare de la data primirii notificării de către Porsche AG.

26. La 27 octombrie 2009, serviciile Comisiei au stabilit că scrisoarea Comisiei din 30 septembrie a constituit răspunsul final al Comisiei la proiectul de recomandare a Ombudsmanului. În continuare, Comisia a adăugat că nu a prevăzut trimiterea către Ombudsman a unui alt răspuns cu privire la cazul de faţă. Aceasta a precizat că decizia de a informa Porsche cu privire la intenţia sa de a divulga conţinutul celor trei scrisori a fost trimisă spre a fi tradusă, urmând a fi transmisă Porsche la începutul lunii noiembrie 2009. Comisia a clarificat încă o dată că termenul limită de 10 zile începe din momentul în care Porsche AG primeşte respectiva decizie. Prin urmare, „procedura de divulgare a conţinutului celor trei scrisori nu putea avansa mai devreme de jumătatea lunii noiembrie 2009”. În final, Comisia a afirmat că ar putea prezenta Ombudsmanului o copie a scrisorii de notificare trimisă către Porsche, dacă se doreşte acest lucru.

27. La 9 noiembrie 2009, Ombudsmanul a transmis Comisiei o altă scrisoare în care solicita (i) o copie a scrisorii de notificare trimise către Porsche AG de Comisie şi (ii) să fie informat cu privire la rezultatul procedurii iniţiate de Comisie pentru acordarea accesului la scrisorile relevante.

28. La 4 decembrie 2009, serviciile Comisiei au informat telefonic serviciile Ombudsmanului că (i) scrisoarea de notificare va fi trimisă în scurt timp către Porsche AG şi că (ii) o copie a scrisorii de notificare va fi înaintă Ombudsmanului. În urma unei alte verificări la serviciile Comisiei, a reieşit că, la 15 decembrie 2009, scrisoarea de notificare către Porsche încă nu fusese trimisă.

Evaluarea Ombudsmanului

29. Ombudsmanul aminteşte că, în conformitate cu articolul 228 din TFUE (fostul articol 195 din Tratatul CE), „în cazul în care constată un caz de administrare defectuoasă, acesta sesizează instituţia în cauză, care dispune de un termen de trei luni pentru a-i comunica punctul său de vedere” (sublinierea noastră).

30. Ombudsmanul remarcă faptul că, în cazul de faţă, Comisia nu şi-a prezentat avizul în termenul limită de trei luni prevăzut la articolul 228 din TFUE, respectiv, până la 31 ianuarie 2009. În schimb, Comisia a solicitat şase prelungiri ale termenului pentru prezentarea avizului său detaliat cu privire la proiectul de recomandare a Ombudsmanului. În iulie 2009 şi, din nou, în septembrie 2009, Ombudsmanul a informat Secretariatul General al Comisiei cu privire la intenţia sa de a prezenta Parlamentului un raport special în cazul în care nu primeşte un răspuns la proiectul său de recomandare. Abia acum Comisia a replicat că nu este în măsură să ofere un răspuns concret la proiectul său de recomandare, deoarece încă mai are nevoie de timp pentru a încheia consultarea cu partea terţă în legătură cu propunerea de divulgare a conţinutului documentelor. Comisia a afirmat că este conștientă de faptul că nu poate amâna la infinit răspunsul la proiectul de recomandare a Ombudsmanului. Cu toate acestea, a adăugat că a preferat să epuizeze toate posibilităţile de a ajunge la un acord cu partea terţă în loc, pur şi simplu, să „confirme decizia sa de a nu divulga conţinutul documentelor”.

31. La 30 septembrie 2009, Comisia a transmis o altă scrisoare Ombudsmanului. Aceasta a afirmat că a decis să acorde acces parţial la cele trei scrisori şi că a elaborat în acest sens versiuni editate ale acestor documente. Comisia se pare că a transmis în mod neoficial această propunere de a acorda acces parţial la Porsche AG. Aceasta din urmă nu a informat Comisia cu privire la opinia sa în această privinţă. În consecinţă, Comisia se pare că a conchis că trebuia să informeze în mod oficial Porsche AG cu privire la intenţia sa.

32. Cu toate acestea, în prezent, adică la data prezentării raportului special, Ombudsmanul nu deţine informaţii care să confirme că, de fapt, Comisia a transmis o scrisoare oficială de notificare către Porsche AG.

33. Ombudsmanul consideră că explicaţiile Comisiei în legătură cu motivul pentru care nu a putut răspunde proiectului său de recomandare sunt neconvingătoare.

34. În diversele sale comunicări pe această temă, Comisia a explicat că nu a putut respecta obligaţia în temeiul Tratatului de a răspunde la proiectul de recomandare din cauza consultărilor în curs cu Porsche AG în legătură cu propunerea de divulgare a conţinutului documentelor în cauză. Comisia a justificat durata consultărilor de mai sus prin două argumente: (i) perspectiva obținerii unui rezultat pozitiv în negocierile cu Porsche AG în ceea ce priveşte propunerea de divulgare şi (ii) necesitatea de a oferi Porsche AG o perioadă de timp rezonabilă pentru a lua măsuri juridice împotriva deciziei Comisiei de a divulga conţinutul documentelor în cauză.

35. În ceea ce priveşte primul argument al Comisiei, Ombudsmanul aminteşte că, în cadrul consultărilor prevăzute la articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1049/2001[10], Comisia trebuie să stabilească un termen în care autorul terţă parte al unui document să prezinte un răspuns. Acest termen trebuie să permită Comisiei să îşi respecte propriul său termen[11]. În opinia Ombudsmanului, propriul termen de răspuns al Comisiei include neapărat termenul stabilit prin Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene pentru prezentarea unui aviz detaliat cu privire la un proiect de recomandare a Ombudsmanului.

36. În ceea ce priveşte al doilea argument al Comisiei, Ombudsmanul remarcă faptul că regulamentul de procedură al Comisiei prevede că, în cazul în care intenţionează să acorde accesul la un document împotriva opiniei explicite a autorului, aceasta informează autorul despre intenţia sa de a divulga conţinutul documentului şi despre căile de atac la care acesta poate recurge pentru a se opune respectivei divulgări[12]. În acest sens, Ombudsmanul subliniază că Comisia a avut nevoie de 11 luni pentru a-i aduce la cunoştinţă intenţia sa de a acorda accesul la scrisorile Porsche AG. De asemenea, chiar şi la data la care raportul special a fost înaintat Parlamentului, adică la mai bine de 15 luni de la emiterea proiectului de recomandare, Comisia pare să nu fi informat încă Porsche AG cu privire la intenţia sa de a acorda accesul la documente pentru a permite Porsche să îşi exercite drepturile legale.

37. În lumina celor de mai sus, Ombudsmanul consideră că întârzierea extraordinară a Comisiei în a răspunde, în primă instanţă, la proiectul de recomandare şi, ulterior, în aplicarea deciziei de informare a Porsche AG cu privire la intenţia sa de a divulga conţinutul documentelor nu poate fi justificată prin consultările cu Porsche AG şi necesitatea de a permite acesteia să îşi exercite drepturile legale. Legat de aceasta, Ombudsmanul invocă jurisprudenţa relevantă privind principiul cooperării loiale [fostul articol 10 din Tratatul CE, înlocuit, pe fond, prin articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană][13], conform căreia instituţiile Uniunii se supun, de asemenea, obligaţiei de a coopera cu bună-credinţă în relaţiile lor reciproce. Această obligaţie este stipulată în mod clar de noul articol 13 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană[14].

38. Ombudsmanul conchide cu regret că, prin întârzierea cu 15 luni a răspunsului său la proiectul de recomandare şi prin nerespectarea angajamentului de a notifica Porsche AG cu privire la intenţia sa de divulgare a conţinutului, Comisia şi-a încălcat obligaţia de cooperare loială şi cu bună-credinţă cu Ombudsmanul.

39. Ombudsmanul subliniază că atitudinea Comisiei prejudiciază nu doar dialogul interinstituţional, ci şi imaginea publică a UE. Acesta subliniază că, pe parcursul anchetei, a constatat un caz de administrare defectuoasă şi a oferit Comisiei toate posibilităţile de a remedia situaţia. Atitudinea necooperantă a Comisiei în această privinţă riscă să slăbească încrederea cetăţenilor în instituţia Comisiei şi să submineze capacitatea Ombudsmanului European şi a Parlamentului European de supraveghere a Comisiei în mod adecvat şi eficace. Ca atare, aceasta contravine însuşi principiului statului de drept pe care se întemeiază, inter alia, Uniunea (articolul 2 din TUE).

40. Prin urmare, Ombudsmanul consideră că atitudinea Comisiei în această anchetă justifică înaintarea unui Raport special Parlamentului.

B. Recomandarea Ombudsmanului

În lumina celor de mai sus, Ombudsmanul invită Parlamentul European să aibă în vedere următoarele:

(i) Comisia trebuie să recunoască faptul că întârzierea excesivă în a prezenta un răspuns Ombudsmanului în cazul de faţă constituie o încălcare a obligaţiei sale de cooperare loială, astfel cum se prevede în TUE

şi

(ii) Comisia trebuie să îşi asume angajamentul în faţa Parlamentului European că va respecta, pe viitor, obligaţia de cooperare loială cu Ombudsmanul.

Parlamentul European ar putea avea în vedere adoptarea unei rezoluţii în mod corespunzător.

P. Nikiforos DIAMANDOUROS

Adoptat la Strasbourg la 24 februarie 2010


[1] Decizia Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul şi condiţiile generale pentru exercitarea funcţiilor Ombudsmanului (94/262/CECO, CE; Euratom), JO 1994 L 113, p. 15, modificată ultima dată prin Decizia 2008/587/CE, Euratom a Parlamentului European din 18 iunie 2008, JO 2008 L 189 p. 25.

[2] JO 2001 L 145, p. 43. Articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 prevede că: „În cazul respingerii în tot sau în parte a cererii, solicitantul poate adresa, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea răspunsului din partea instituţiei, o cerere de confirmare prin care solicită ca instituţia să-şi revizuiască poziţia.

[3] Articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1049/2001 este formulat după cum urmează: „În cazul documentelor terţilor, instituţia consultă terţii pentru a stabili dacă se poate aplica o excepţie prevăzută la alineatul (1) sau (2), cu excepţia cazului în care există certitudinea că documentul trebuie sau nu trebuie divulgat.

[4] Articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1049/2001 este formulat după cum urmează: „Instituţiile resping cererile de acces la un document în cazul în care divulgarea conţinutului ar putea aduce atingere protecţiei:

(a) interesului public, în ceea ce priveşte:

- siguranţa publică;

- apărarea şi chestiunile militare;

- relațiile internaţionale;

- politica financiară, monetară sau economică a Comunităţii sau a unui stat membru;

(b) vieţii private şi integrităţii individului, în special în conformitate cu legislaţia comunitară privind protecţia datelor personale.

[5] Articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001 este formulat după cum urmează: „Instituţiile resping cererile de acces la un document în cazul în care divulgarea conţinutului ar putea aduce atingere protecţiei:

- intereselor comerciale ale unei anume persoane fizice sau juridice, inclusiv în ceea ce priveşte proprietatea intelectuală;

- procedurilor judiciare şi consultanţei juridice;

- obiectivelor activităţii de inspecţie, de anchetă şi de audit, cu excepţia cazului în care un interes public superior justifică divulgarea conţinutului documentului în cauză.

[6] A se vedea nota de subsol 5.

[7] Articolul 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1049/2001 este formulat după cum urmează: „În cazul în care doar o parte a documentului cerut se încadrează într-una sau mai multe din excepţiile menţionate anterior, celelalte părţi ale documentului se divulgă.

[8] Proiectul de recomandare este publicat pe site-ul Internet al Ombudsmanului:
http://www.ombudsman.europa.eu/cases/draftrecommendation.faces/en/3735/html.bookmark

[9] Decizia 2001/937/CE a Comisiei din 5 decembrie 2001 de modificare a regulamentului său de procedură (notificată cu numărul C (2001)3714), JO 2001 L 345, p. 94.

[10] A se vedea nota de subsol 3.

[11] Articolul 5 alineatul (5) din Normele referitoare la aplicarea Regulamentului nr. 1049/2001, anexate la Decizia 2001/937/CE a Comisiei prevede că: „Autorul terţă parte consultat dispune de un termen pentru a răspunde de cel puţin cinci zile lucrătoare, dar care, în acelaşi timp trebuie să permită Comisiei să-şi respecte propriul său termen de răspuns ...”.

[12] În conformitate cu dispoziţiile articolului 5 alineatul (6) din Normele referitoare la aplicarea Regulamentului nr. 1049/2001, anexate la Decizia 2001/937/CE a Comisiei.

[13] Cauza C-230/81 Luxemburg/Parlamentul [1983] Rec. 255, punctul 37 şi Cauza C-204/86 Grecia/Consiliul [1988] Rec. 5323, punctul 16.

[14] Articolul 13 alineatul (2) din TUE este formulat după cum urmează: „Fiecare instituţie acţionează în limitele atribuţiilor care îi sunt conferite prin tratate, în conformitate cu procedurile, condiţiile şi scopurile prevăzute de acestea. Instituţiile cooperează unele cu altele în mod loial.