În 2001, un medic german s-a plâns Comisiei Europene în legătură cu pretinsa nerespectare de către Germania a legislaţiei UE privind timpul de lucru, în special în ceea ce priveşte timpul petrecut de către medicii de gardă în spitale. Normele relevante au fost prevăzute în Directiva 93/104/CE şi au rămas în vigoare până când aceasta din urmă a fost înlocuită de Directiva 2003/88. În două hotărâri pronunţate în 2000 şi 2003, Curtea Europeană de Justiţie susţinea că timpul petrecut de medicii de gardă în spitale trebuie considerat ca fiind timp de lucru în înţelesul acestor norme.

Într-o plângere adresată Ombudsmanului în decembrie 2003 (plângerea 2333/2003/GG), reclamantul a susţinut că Comisia a omis să trateze plângerea sa împotriva Germaniei privind încălcarea dreptului comunitar într-o perioadă de timp corespunzătoare. După ce a examinat cazul, Ombudsmanul a considerat că afirmaţia reclamantului este întemeiată. Cu toate acestea, Ombudsmanul a remarcat că Germania a introdus recent o nouă legislaţie în acest domeniu, pe care Comisia încă mai trebuie să o analizeze şi că Comisia pare să accepte faptul că deciziile Curţii de Justiţie au clarificat problemele juridice relevante. Presupunând că Comisia nu va mai amâna tratarea plângerii reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar, Ombudsmanul şi-a încheiat astfel ancheta.

În noiembrie 2005, reclamantul a apelat din nou la Ombudsman. În noua sa plângere (3453/2005/GG), reclamantul a repetat, în esenţă, afirmaţia pe care o prezentase deja în plângerea sa anterioară, conform căreia Comisia a omis să trateze plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar într-o perioadă de timp corespunzătoare. Ombudsmanul a decis să deschidă o nouă anchetă.

În avizul său, Comisia a afirmat că, în septembrie 2004, a prezentat în faţa legiuitorului comunitar o propunere de modificare a Directivei 2003/88. Comisia a subliniat că va analiza plângerea de încălcare a dreptului comunitar a reclamantului luând în considerare această propunere, precum şi discuţiile sale în curs cu celelalte instituţii comunitare.

Ombudsmanul a considerat că prezentarea unei propuneri de modificare a unei directive nu îi permite Comisiei să îşi neglijeze datoria de a se asigura că directiva existentă este respectată de către statele membre. În plus, acesta a considerat că discreţia incontestabilă a Comisiei în ceea ce priveşte problemele legate de pretinse încălcări ale dreptului comunitar de către statele membre nu o îndreptăţeşte să amâne pe termen nedefinit stabilirea unei concluzii în ceea ce priveşte o plângere, pe motiv că legislaţia aplicabilă ar putea fi modificată la un moment dat în viitor.

În consecinţă, la 12 septembrie 2006, Ombudsmanul a adresat Comisiei un proiect de recomandare prin care o îndemna să trateze plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar cât mai curând posibil şi cu cât mai multă sârguinţă.

În avizul său detaliat, Comisia şi-a menţinut poziţia.

În consecinţă, la 10 septembrie 2007, Ombudsmanul a prezentat Parlamentului un raport special cu privire la acest caz.