European Ombudsman

Rezumatul deciziei privind plângerea 226/2007/MHZ (confidenţial) împotriva Comisiei Europene

Reclamantul, un ONG belgian, era organismul gazdă a Centrului European al Consumatorilor în Belgia şi a obţinut o subvenţie europeană pentru a desfăşura această activitate. Comisia a efectuat un audit în această privinţă şi a constatat câteva nereguli. Înainte ca concluziile finale ale auditului să fie anunţate reclamantului, Comisia a adresat autorităţilor belgiene o scrisoare potrivit căreia, ca urmare a auditului, reclamantul nu mai putea fi organism naţional gazdă. Ca urmare, Comisia a cerut autorităţilor să numească un alt organism. Comisia a informat reclamantul despre concluziile auditului abia două luni mai târziu. Reclamantul şi-a putut prezenta apărarea abia în acel moment. În plus, un angajat al Comisiei a informat o persoană terţă despre conţinutul scrisorii, înainte de a o trimite.

Acţiunile sus menţionate ale Comisiei au reprezentat esenţa plângerii reclamantului adresată Ombudsmanului. Reclamantul a pretins, de asemenea, că Comisia a făcut abuz de putere, nu a furnizat o declaraţie adecvată a motivelor şi a fost neconsecventă în procedura care a suspendat subvenţia. A pretins în plus că auditul nu a fost nici transparent, nici obiectiv.

Ombudsmanul nu a fost convins de explicaţia Comisiei cu privire la scrisoare, care se referea, în esenţă, la nevoia urgenţei administrative. În această privinţă a constatat două cazuri de administrare defectuoasă. Ombudsmanul a considerat că, indiferent care au fost obiectivele care au determinat Comisia să trimită scrisoarea şi oricât de rezonabile ar fi fost, acestea nu puteau fi atinse prin subminarea dreptului fundamental al reclamantului la apărare şi prezumţia nevinovăţiei sale în orice fel. Ombudsmanul a propus prin urmare următoarele două soluţii amiabile. Prima, Comisia ar putea plăti compensaţii, iar a doua, Comisia ar putea să-şi precizeze poziţia cu privire la posibilitatea ca reclamantul să devină organism gazdă în viitor.

Comisia a respins prima propunere, cu argumentul că (i) OLAF şi auditorii au confirmat în final proasta gestionare financiară a reclamantului după ce scrisoarea a fost trimisă şi (ii) reclamantul ştia că este în curs de anchetă la momentul trimiterii acesteia. Ombudsmanul nu a fost de acord şi a subliniat că ancheta în curs şi concluziile ulterioare cum că reclamantul ar fi comis nereguli nu i-ar putea anula reclamantului dreptul la apărare şi prezumţia de nevinovăţie. Mai mult, Comisia şi nu autorităţile belgiene au avut ultimul cuvânt în ceea ce priveşte alegerea structurii gazdă. Din acest motiv, scrisoarea Comisiei a avut un efect considerabil. Ombudsmanul şi-a exprimat regretul că Comisia nu a luat legătura direct cu reclamantul pentru a clarifica pierderile suferite de acesta. El a încheiat acest aspect al cazului cu o observaţie critică privind nerespectarea de către Comisie a dreptului reclamantului la apărare şi a principiului prezumţiei de nevinovăţie. A apreciat însă pozitiv răspunsul Comisiei la cea de-a doua propunere a sa de soluţie amiabilă, din care a înţeles că Comisia nu-i va interzice reclamantului să devină organism gazdă în viitor. În ceea ce priveşte restul afirmaţiilor reclamantului, Ombudsmanul nu a constatat nici un caz de administrare defectuoasă.