European Ombudsman
Related documents
(Elaborat în conformitate cu articolul 3 alineatul (7) din Statutul Ombudsmanului European[1])
Ombudsmanul consideră că prezentul caz ridică o problemă importantă de principiu, şi anume măsura în care Comisia are dreptul să amâne pe timp nelimitat tratarea plângerilor care acuză o încălcare a dreptului comunitar de către un stat membru pe motiv că nu poate ajunge la un consens politic în ceea ce priveşte modul de acţiune. Ombudsmanul consideră că, deşi Comisia are libertate de acţiune în cadrul procedurii privind încălcarea dreptului comunitar, aceasta este obligată să trateze o plângere privind încălcarea dreptului comunitar într-un interval de timp rezonabil. În cazul de faţă, Comisia s-a limitat, în esenţă, să afirme că, (i) în opinia sa, plângerea este "foarte sensibilă din punct de vedere politic şi controversată" şi că (ii) o decizie de iniţiere a procedurii privind încălcarea dreptului comunitar necesită sprijinul Colegiului Comisarilor şi că, până în prezent, Comisia nu a putut adopta o decizie. În opinia Ombudsmanului, aceste considerente nu eliberează Comisia de obligaţia de a trata aceste plângeri în mod corespunzător. Prin urmare, Ombudsmanul consideră că prezentul caz ar trebui înaintat Parlamentului European.
În trecut, reclamantul a prestat servicii de pariuri sportive în Saxonia de Jos (Germania). În plângerea adresată Ombudsmanului şi depusă de avocatul său în luna ianuarie 2005, reclamantul a făcut referire la faptul că autorităţile germane au dispus încetarea prestării de servicii de pariuri sportive, forţându-l, astfel, să îşi suspende activitatea. În opinia reclamantului, comportamentul autorităţilor germane a încălcat legislaţia UE în general şi libertatea de a presta servicii în special.
Potrivit declaraţiilor reclamantului, avocatul său a depus o plângere privind încălcarea dreptului comunitar împotriva Germaniei şi autorităţilor germane la Reprezentanţa Comisiei Europene la Berlin la 20 februarie 2004. De asemenea, acesta susţine că i s-a adus ulterior la cunoştinţă, printr-un răspuns la o întrebare, faptul că plângerea nu a fost nici tratată, nici trimisă la Bruxelles. Avocatul reclamantului a trimis atunci plângerea direct la Comisie, unde a fost înregistrată sub numărul de referinţă 2004/4463.
Printr-o scrisoare din 30 noiembrie 2004, avocatul reclamantului a adresat Comisiei întrebări referitoare la situaţia investigaţiei. Reclamantul susţine că nu a primit răspuns la această scrisoare.
În plângerea adresată Ombudsmanului, reclamantul a pretins, în esenţă, că plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar nu a fost tratată corespunzător de către Comisie. Acesta a afirmat că se impune o reacţie rapidă din partea Comisiei deoarece înregistrează pierderi datorate imposibilităţii de a-şi desfăşura activitatea.
În avizul său, Comisia a făcut, pe scurt, următoarele observaţii:
La data transmiterii avizului (iunie 2005), Comisia primise 7 plângeri împotriva Germaniei cu privire la servicii de jocuri de noroc (2003/4350, 2003/5288, 2004/4054, 2004/4463, 2004/4899, 2004/4685 şi 2005/4017). Aceste plângeri vizau restricţiile naţionale impuse organizării serviciilor de jocuri de noroc, comunicaţiile comerciale privind serviciile de jocuri de noroc şi stabilirea unităţilor.
Prima plângere din partea unui furnizor de servicii de pariuri sportive a fost înregistrată în luna aprilie 2003. Comisia nu a adoptat o decizie de iniţiere a procedurii privind încălcarea dreptului comunitar întrucât o hotărâre a Curţii Europene de Justiţie într-o cauză conexă din Italia a fost considerată esenţială pentru evaluarea acestei restricţii. Hotărârea Curţii din 6 noiembrie 2003 în Cauza C-243/01 (Gambelli şi alţii)[2] a oferit Comisiei liniile directoare pentru evaluarea acestor plângeri.
În lumina jurisprudenţei Curţii de Justiţie, Comisia a evaluat motivaţia şi proporţionalitatea unui număr de interdicţii naţionale impuse serviciilor de pariuri sportive. La 30 martie 2004, Danemarcei i-a fost trimisă o scrisoare de punere în întârziere într-o cauză legată de servicii de pariuri sportive.
Cu toate acestea, la reuniunile din 13 octombrie şi 14 decembrie 2004, Comisia a decis să amâne adoptarea deciziilor de iniţiere a procedurii privind încălcarea dreptului comunitar în cazurile privind restricţii similare celor raportate de reclamant în plângerea lui privind încălcarea dreptului comunitar în cauzele privind Germania (2003/4350), Italia (2003/4616) şi Ţările de Jos (2002/5443). Aceste plângeri urmau a fi supuse unei examinări suplimentare.
Plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar a fost primită la data de 26 aprilie 2004. Prin scrisoarea din 27 mai 2004, Comisia a comunicat avocatului reclamantului faptul că plângerea a fost înregistrată.
Printr-un fax din data de 30 noiembrie 2004, reclamantul a solicitat o copie a corespondenţei Comisiei cu autorităţile germane. Până la această dată, Comisia nu a stabilit niciun contact cu autorităţile germane cu privire la serviciile de pariuri sportive în general sau cu privire la un caz particular.
Comisia încă analiza activ aspecte specifice ale plângerii reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar. La 30 mai 2005, Comisia a trimis o scrisoare avocatului reclamantului în care explica situaţia şi solicita reclamantului să prezinte o copie a autorizaţiei sale de agent de pariuri.
În ceea ce priveşte pretenţia reclamantului legată de intervenţia rapidă a Comisiei, trebuia remarcat faptul că nu era de compenteţa Comisiei să intervină şi să suspende acţiunile şi nici să împiedice orice investigaţie penală iniţiată de un stat membru.
În "Comunicarea adresată Parlamentului European şi Ombudsmanului European cu privire la relaţiile cu reclamantul în materie de încălcări ale dreptului comunitar" (COM(2002) 141 final, JO 2002 C 244, p. 5), Comisia a precizat că, în general, a propus investigarea plângerilor în vederea adoptării unei decizii de emitere a unei scrisori de punere în întârziere sau de clasare a cazului în termen de cel mult un an de la data înregistrării plângerii. Cu toate acestea, Comisia a prevăzut posibilitatea ca această hotărâre să nu poată fi respectată. Aceasta se produce în special atunci când Comisia se confruntă cu cazuri care implică evaluarea dificilă a motivaţiei şi a proporţionalităţii, pe baza unor considerente de ordine publică, a măsurii naţionale în cauză. Aceasta era şi situaţia în cazul de faţă. În aceste condiţii, Comisia s-a angajat să "informeze reclamantul în scris". Această informare s-a realizat în prezentul caz prin scrisoarea din 30 mai 2005.
Comisia a prezentat o copie a scrisorii sale din 30 mai 2005. În această scrisoare, Comisia a făcut referire la faptul că plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar a fost depusă la data de 5 aprilie 2004, precum şi la scrisorile ulterioare din partea reclamantului sau a avocatului său din 15 iunie 2004, 30 noiembrie 2004 şi 18 aprilie 2005. Comisia a susţinut că se ocupa "intensiv" de plângerea reclamantului şi de alte plângeri referitoare la servicii de pariuri sportive din Germania. În ceea ce priveşte coordonarea în timp, scrisoarea preciza că "din cauza termenelor de procedură speciale pentru investigaţiile Comisiei în materie de încălcări ale tratatului, adoptarea unei poziţii de către Comisie nu poate fi aşteptată în viitorul apropiat."
În observaţiile sale, reclamantul a afirmat că avizul Comisiei era eronat şi incomplet în privinţa datelor, având în vedere că el depusese deja plângerea la Reprezentanţa Comisiei la Berlin la 20 februarie 2004. Potrivit declaraţiilor reclamantului, această plângere nu a fost nici tratată, nici transmisă mai departe. Numai în urma unei conversaţii telefonice cu reprezentanţa, avocatul reclamantului a constatat că plângerea se afla încă la Berlin. În opinia reclamantului, în acest fel s-a irosit timp preţios. Mai mult decât atât, reclamantul a afirmat că nu putea înţelege modul în care Comisia şi-a propus să acţioneze în continuare şi când va solicita avizul Germaniei.
Reclamantul a prezentat copiile a două scrisori adresate Comisiei la 5 aprilie 2004 şi 4 iulie 2005. În scrisoarea adresată Comisiei la 5 aprilie 2004, avocatul reclamantului a făcut referire la faptul că adresase deja plângerea Reprezentanţei Comisiei la Berlin la data de 20 februarie 2004.
La 27 iulie 2005, Ombudsmanul a adresat Comisiei următorul proiect de recomandare, în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Statutul său:
"Comisia ar trebui să trateze plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar cu atenţie şi fără întârzieri nejustificate."
Proiectul de recomandare s-a bazat pe următoarele considerente:
1.1 În plângerea adresată Ombudsmanului, reclamantul a afirmat că plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar fusese deja trimisă de avocatul său Reprezentanţei Comisiei la Berlin la data de 20 februarie 2004. Conform declaraţiilor reclamantului, acestuia i s-a adus ulterior la cunoştinţă, printr-un răspuns la o întrebare, că plângerea nu a fost nici tratată, nici trimisă la Bruxelles. Reclamantul a depus atunci plângerea direct la Comisie prin scrisoarea din 5 aprilie 2004.
1.2 În avizul său, Comisia nu a comentat afirmaţia reclamantului potrivit căreia plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar fusese deja depusă la 20 februarie 2004, însă, în primă instanţă, nu a fost tratată.
1.3 Ombudsmanul a remarcat faptul că pretinsa tratare necorespunzătoare de către Comisie a scrisorii pe care reclamantul susţine că a adresat-o Reprezentanţei Comisiei a fost menţionată în mod clar în plângerea pe care reclamantul a prezentat-o Ombudsmanului în luna ianuarie 2005. În aceste condiţii, Ombudsmanul nu a înţeles motivul pentru care Comisia nu a abordat această problemă în avizul său. Cu toate acestea, pentru clarificarea problemei, ar fi trebuit să se desfăşoare investigaţii suplimentare. Aceste investigaţii suplimentare ar fi dus, în mod inevitabil, la întârzierea într-o şi mai mare măsură a unei probleme care, potrivit reclamantului, era urgentă. Având în vedere concluziile sale în ceea ce priveşte celelalte aspecte ale cazului (a se vedea punctul 2 de mai jos), Ombudsmanul a considerat, prin urmare, că cea mai bună metodă de a acţiona era excluderea problemei susmenţionate din sfera de aplicare a prezentei anchete, pentru a putea trata aspectele esenţiale ale problemei cât mai rapid posibil. Cu toate acestea, reclamantul avea în continuare posibilitatea de a prezenta din nou problema Ombudsmanului într-o plângere separată.
2.1 Reclamantul a pretins că plângerea sa privind încălcarea dreptului comunitar nr. 2004/4463 nu a fost tratată corespunzător de Comisie. Acesta a subliniat faptul că s-a interesat cu privire la situaţia plângerii printr-o scrisoare trimisă la 30 noiembrie 2004 fără a primi însă un răspuns.
2.2 În avizul său, Comisia a subliniat că la data trimiterii avizului (iunie 2005), aceasta primise 7 plângeri împotriva Germaniei privind serviciile de jocuri de noroc (2003/4350, 2003/5288, 2004/4054, 2004/4463, 2004/4899, 2004/4685 şi 2005/4017). Comisia a explicat că a înregistrat prima plângere în luna aprilie a anului 2003 şi că nu a adoptat o decizie de iniţiere a procedurii privind încălcarea dreptului comunitar întrucât o hotărâre a Curţii Europene de Justiţie într-o cauză similară din Italia era considerată esenţială pentru evaluarea acestei restricţii. Conform Comisiei, hotărârea Curţii din 6 noiembrie 2003 în Cauza C-243/01 (Gambelli şi alţii) a oferit acesteia liniile directoare în vederea evaluării acestor plângeri.
Comisia a adăugat că, în lumina jurisprudenţei Curţii de Justiţie, a evaluat motivaţia şi proporţionalitatea unui număr de interdicţii naţionale impuse serviciilor de pariuri sportive şi că, la data de 30 martie 2004, Danemarcei i-a fost trimisă o scrisoare de punere în întârziere într-un caz legat de servicii de pariuri sportive.
Cu toate acestea, la reuniunile din 13 octombrie şi 14 decembrie 2004, Comisia a decis să amâne adoptarea deciziilor de iniţiere a procedurii privind încălcarea dreptului comunitar în cazurile privind restricţii similare celor raportate de reclamant în plângerea lui privind încălcarea dreptului comunitar în cauzele privind Germania (2003/4350), Italia (2003/4616) şi Ţările de Jos (2002/5443). Aceste plângeri erau acum supuse unei examinări suplimentare.
Comisia a explicat că, printr-un fax din data de 30 noiembrie 2004, reclamantul a solicitat o copie a corespondenţei Comisiei cu autorităţile germane. Comisia a subliniat că, până la acea dată, nu stabilise niciun contact cu autorităţile germane cu privire la serviciile de pariuri sportive în general sau cu privire la un caz particular.
Conform Comisiei, aceasta încă examina activ aspecte specifice ale plângerii reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar. La 30 mai 2005, Comisia a trimis o scrisoare avocatului reclamantului în care explica situaţia şi solicita reclamantului să prezinte o copie a autorizaţiei sale de agent de pariuri.
Comisia a remarcat faptul că în "Comunicarea adresată Parlamentului European şi Ombudsmanului European cu privire la relaţiile cu reclamantul în materie de încălcări ale dreptului comunitar" (COM(2002) 141 final, JO 2002 C 244, p. 5), aceasta a precizat că, în general, a propus investigarea plângerilor în vederea adoptării unei decizii de emitere a unei scrisori de punere în întârziere sau de clasare a cazului în termen de cel mult un an de la data înregistrării plângerii. Comisia a adăugat că aceasta nu exclude, totuşi, posibilitatea ca investigaţia sa să dureze mai mult de un an. Comisia a afirmat că aceasta se produce, în special, atunci când se confruntă cu cazuri care implică evaluarea dificilă a motivaţiei şi a proporţionalităţii, pe baza unor considerente de ordine publică, a măsurii naţionale în cauză. Potrivit Comisiei, aceasta este şi situaţia în cazul de faţă. Comisia a afirmat că s-a angajat să "informeze reclamantul în scris" în aceste condiţii. Conform Comisiei, informarea s-a realizat în cazul de faţă prin scrisoarea din 30 mai 2005.
2.3 Formularea unui răspuns la scrisorile cetăţenilor într-un interval de timp rezonabil reprezintă a bună practică administrativă. În cazul de faţă, Comisia a răspuns la scrisoarea reclamantului din 30 noiembrie 2004 la data de 30 mai 2005, adică după 6 luni de la trimiterea acesteia. Ombudsmanul a remarcat că nu s-au oferit explicaţii sau scuze pentru această întârziere considerabilă. Prin urmare, netrimiterea de către Comisie a unui răspuns corespunzător la scrisoarea reclamantului din 30 noiembrie 2004 într-un interval de timp rezonabil a constituit administrare defectuoasă.
2.4 Ombudsmanul a observat că, în "Comunicarea" din 2002, Comisia s-a angajat să investigheze plângerile în vederea adoptării unei decizii de emitere a unei scrisori de punere în întârziere sau de clasare a cazului în termen de cel mult un an de la data înregistrării plângerii. Formularea Comunicării ("ca regulă generală") este clară în ceea ce priveşte faptul că aceasta nu excludea posibilitatea ca investigaţia să dureze mai mult de un an atunci când există motive întemeiate, în special în cazul în care plângerea ridică probleme dificile sau complexe. După cum Comisia a observat în mod corect, "Comunicarea" din 2002 prevede că, în astfel de situaţii, reclamantul trebuie informat în scris.
Ombudsmanul a considerat, cu toate acestea, că, pentru a fi concludente, informaţiile furnizate unui reclamant în astfel de situaţii trebuie, cel puţin, să explice motivele pentru care tratarea plângerii va dura mai mult de un an.
Cu toate acestea, în scrisoarea adresată reclamantului din 30 mai 2005, Comisia a susţinut pur şi simplu că "din cauza termenelor de procedură speciale pentru investigaţiile Comisiei în materie de încălcări ale tratatului, adoptarea unei poziţii de către Comisie nu poate fi aşteptată în viitorul apropiat."
În opinia Ombudsmanului, această "explicaţie" a fost în mod evident necorespunzătoare, având în vedere că nu făcea referire la nicio situaţie deosebită care să justifice faptul că investigaţia Comisiei a depăşit perioada de un an care, în conformitate cu "Comunicarea" din 2002, ar trebui respectată "ca regulă generală". Nefurnizarea de către Comisie a unor motive adecvate în ceea ce priveşte imposibilitatea de a finaliza investigaţia referitoare la plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar în termen de un an de la înregistrarea acesteia a constituit, prin urmare, administrare defectuoasă.
2.5 În ceea ce priveşte tratarea propriu-zisă a plângerii privind încălcarea dreptului comunitar, analizarea acestor plângeri cu atenţie şi fără întârzieri nejustificate a reprezentat o bună practică administrativă. Ombudsmanul a remarcat că, în avizul său, Comisia a susţinut că încă analizează activ aspecte specifice ale plângerii reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar. De asemenea, a observat că, în scrisoarea adresată reclamantului din 30 mai 2005, Comisia a afirmat că trata "intensiv" atât plângerea reclamantului, cât şi alte plângeri referitoare la servicii de pariuri sportive din Germania.
În opinia Ombudsmanului, totuşi, aceste afirmaţii nu păreau a fi susţinute de informaţiile care i-au fost prezentate.
În primul rând, trebuie remarcată observaţia Comisiei care a subliniat că hotărârea Curţii din 6 noiembrie 2003 în Cauza C-243/01 (Gambelli şi alţii) i-a oferit liniile directoare în vederea evaluării plângerilor similare celei care i-a fost prezentată de către reclamant. Cu toate acestea, hotărârea a fost pronunţată cu mai mult de un an şi jumătate înainte de prezentarea avizului. De asemenea, trebuie avută în vedere afirmaţia Comisiei potrivit căreia plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar a determinat o situaţie care implica evaluarea cu dificultate a motivaţiei şi a proporţionalităţii, pe baza unor considerente de ordine publică, a măsurii naţionale în cauză. Ombudsmanul a remarcat, cu toate acestea că, în avizul său, Comisia a confirmat faptul că, până la acea dată, nu stabilise niciun contact cu autorităţile germane cu privire la serviciile de pariuri sportive în general sau cu privire la un caz particular. Era dificil de prevăzut modul în care Comisia putea evalua motivaţia şi proporţionalitatea dispoziţiilor relevante din legislaţia germană fără măcar să solicite autorităţilor germane informaţii şi explicaţii cu privire la "considerentele de ordine publică" pe care se bazează aceste dispoziţii.
2.6 Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul a considerat că plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar nu a fost tratată corespunzător de către Comisie.
Ulterior primirii proiectului de recomandare şi în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Statutul Ombudsmanului European, Comisia a transmis un aviz detaliat la data de 5 ianuarie 2006.
În avizul său detaliat, Comisia a făcut următoarele observaţii:
Reclamantul nu deţinea nicio autorizaţie impusă în Germania, însă dorea să îşi ofere serviciile furnizorilor de servicii online care îşi desfăşoară activitatea în temeiul unei autorizaţii într-un alt stat membru (pentru a acţiona şi furniza servicii în calitate de intermediar). În perioada aprilie 2003 - ianuarie 2005, Comisia a înregistrat 7 plângeri (inclusiv plângerea depusă de reclamant) împotriva Germaniei cu privire la servicii de jocuri de noroc. Plângerile priveau aceleaşi restricţii. Prin urmare, Comisia a decis (la 16 martie şi la 2 septembrie 2005) să trateze toate aceste plângeri împreună.
Plângerile privind servicii de pariuri sportive au fost "foarte sensibile din punct de vedere politic şi controversate" (în ciuda jurisprudenţei existente în acest domeniu). Plângerile împotriva Germaniei cu privire la restricţiile impuse serviciilor de pariuri sportive au fost formulate în cadrul a 4 reuniuni interne privind încălcarea dreptului comunitar (13 octombrie 2004, 14 decembrie 2004, 16 martie 2005 şi 5 iulie 2005). La data respectivă, Comisia nu a putut adopta decizia necesară.
Comisia a confirmat şi şi-a exprimat regretul cu privire la nefurnizarea unui răspuns la scrisoarea reclamantului din 30 noiembrie 2004. De asemenea, aceasta a recunoscut că "explicaţia" oferită în scrisoarea sa din 30 mai 2005 era neadecvată. Comisia putea face referire la faptul că investiga o serie de plângeri împotriva Germaniei şi că aceste plângeri fuseseră formulate în cadrul a 3 reuniuni interne privind încălcarea dreptului comunitar (13 octombrie 2004, 14 decembrie 2004 şi 16 martie 2005). Comisia şi-a exprimat regretul cu privire la faptul că nu a putut adopta o decizie în această problemă sensibilă din punct de vedere politic în termen de un an de la data înregistrării plângerii. Cu toate acestea, Comisia a fost de părere că divulgarea unor detalii suplimentare referitoare la discuţiile interne nu ar accelera ritmul de prelucrare a plângerii.
Comisia a adresat, totuşi, reclamantului o altă scrisoare care conţinea informaţii suplimentare referitoare la situaţia plângerii. În scrisoarea din 10 octombrie 2005, Direcţia Generală Piaţa Internă şi Servicii a Comisiei ("DG Markt") a adus la cunoştinţa reclamantului faptul că a decis să trateze o serie de plângeri privind aspectele relevante laolaltă şi a explicat că decizia de iniţiere a procedurii privind încălcarea dreptului comunitar împotriva Germaniei necesită sprijinul Colegiului comisarilor. DG Markt a subliniat totodată faptul că, până la acea dată, Comisia nu a putut adopta o decizie în acest sens şi că plângerile urmau a fi supuse unei analize suplimentare.
Reclamantul nu a transmis niciun fel de observaţii.
Ombudsmanul consideră că avizul detaliat al Comisiei nu constituie o acceptare a proiectului său de recomandare. Deşi Comisia recunoaşte că nu a formulat un răspuns la scrisoarea reclamantului din 30 noiembrie 2004 într-un interval de timp rezonabil şi că nu a oferit explicaţii pertinente legate de motivul pentru care examinarea cazului ar dura mai mult de un an, aceasta nu a dovedit că plângerea privind încălcarea dreptului comunitar va fi tratată cu atenţie şi fără întârzieri nejustificate, în conformitate cu recomandarea Ombudsmanului.
În schimb, Comisia a făcut referire la faptul că priveşte plângerile referitoare la servicii de pariuri sportive ca fiind foarte sensibile din punct de vedere politic şi controversate. De asemenea, Comisia a explicat că problema a fost ridicată la 4 reuniuni interne privind încălcarea dreptului comunitar (13 octombrie 2004, 14 decembrie 2004, 16 martie 2005 şi 5 iulie 2005), dar a adăugat că nu s-a putut adopta o decizie în acest sens. Într-o scrisoare adresată reclamantului din 10 octombrie 2005, la care s-a făcut referire în avizul detaliat, DG Markt a adus explicaţii suplimentare potrivit cărora decizia de iniţiere a procedurii privind încălcarea dreptului comunitar împotriva Germaniei necesita sprijinul Colegiului comisarilor şi că, până la acea dată, Comisia nu a putut adopta o decizie.
Ombudsmanul salută sinceritatea cu care Comisia recunoaşte că întârzierea cu care a fost tratată plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar se datorează imposibilităţii sale aparente de a lua o decizie privind modul de acţiune în acest caz (şi în alte câteva cazuri conexe) din motive politice. Cu toate acestea, Ombudsmanul consideră că acest fapt nu constituie un motiv pertinent pentru netratarea acestei plângeri privind încălcarea dreptului comunitar într-un interval de timp rezonabil.
Ombudsmanul este conştient de libertatea de acţiune a Comisiei în cadrul procedurii privind încălcarea dreptului comunitar. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere faptul că prezentul caz vizează stadiul administrativ al procedurii. Ombudsmanul consideră că tratarea de către Comisie a plângerilor privind încălcarea dreptului comunitar într-un interval de timp rezonabil reprezintă o bună practică administrativă şi că, prin urmare, Comisia nu are dreptul să amâne pe timp nelimitat adoptarea unei decizii referitoare la o anumită plângere privind încălcarea dreptului comunitar. Se pare că, în cazul de faţă, Comisia a analizat problema în cadrul a 4 reuniuni interne privind încălcarea dreptului comunitar (13 octombrie 2004, 14 decembrie 2004, 16 martie 2005 şi 5 iulie 2005) fără a adopta o decizie în ceea ce priveşte modul de acţiune. Mai mult decât atât, în avizul său detaliat prezentat la 5 ianuarie 2006, Comisia nu a precizat momentul în care se putea aştepta o decizie.
Având în vedere cele de mai sus, Ombudsmanul reiterează proiectul de recomandare ca recomandare adresată Comisiei după cum urmează:
Comisia ar trebui să trateze plângerea reclamantului privind încălcarea dreptului comunitar cu atenţie şi fără întârzieri nejustificate.
Parlamentul European ar putea adopta recomandarea ca rezoluţie.
Strasbourg,
P. Nikiforos DIAMANDOUROS
[1] Decizia nr. 94/262 a Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul şi condiţiile generale pentru exercitarea funcţiilor Ombudsmanului, JO 1994 L 113, p. 15.
[2] Cauza C-243/01 Gambelli şi alţii [2003] Rec. I-13031.
