Evropský veřejný ochránce práv

Rezumatul deciziei în urma anchetei din proprie iniţiativă OI/4/2010/ELB privind Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Europeană

Ancheta a vizat modul în care instituţiile UE gestionează cererile prezentate în temeiul Statutului funcţionarilor Uniunii Europene privind înlocuirea deciziilor care sunt incompatibile cu cele mai recente evoluţii ale jurisprudenţei. Ombudsmanul a întrebat Parlamentul, Consiliul şi Comisia dacă ar putea înlocui actele administrative pe care aceste instituţii le-au adoptat anterior (şi care erau considerate a fi legale în conformitate cu jurisprudenţa de la momentul adoptării) pentru a asigura conformitatea acestora cu evoluţiile jurisprudenţei. El a întrebat, de asemenea, instituţiile dacă sunt de acord cu faptul că un funcţionar are dreptul de a depune o cerere prin care solicită instituţiilor UE să înlocuiască o decizie anterioară cu o decizie nouă, care ia în considerare evoluţiile jurisprudenţei.

Instituţiile au afirmat că, în opinia lor, nu au nicio obligaţie de a revizui deciziile din perspectiva evoluţiilor jurisprudenţei. Acestea au susţinut că, în cazul în care o decizie nu este contestată în termenul legal, aceasta devine definitivă. Instituţiile au adăugat că efectele unei hotărâri judecătoreşti se limitează la părţile din cauza respectivă şi că, în ceea ce le priveşte, aplică o hotărâre judecătorească altor părţi doar în circumstanţe excepţionale.

Ombudsmanul a recunoscut că o decizie care nu a fost contestată în termenul legal, în vederea unui control jurisdicţional, devine definitivă. El a adăugat că obligaţia legală privind tratarea unei cereri de luare a unei noi decizii există doar dacă apare o nouă faptă pe fond. Cu toate acestea, o instituţie poate, făcând uz de marja sa de apreciere, să decidă să analizeze o cerere de luare a unei noi decizii. În plus, instituţia poate decide şi că noua decizie nu ar trebui să aibă un efect retroactiv, ci se aplică exclusiv în situaţii viitoare. În conformitate cu principiile bunei administrări, o instituţie ar trebui să desprindă toate concluziile rezonabile din hotărârile instanţelor Uniunii. Ombudsmanul a concluzionat că nimic nu împiedică o instituţie să decidă să revizuiască o cerere primită de la un funcţionar privind înlocuirea unei decizii definitive cu o nouă decizie care ia în considerare în mod corespunzător evoluţiile jurisprudenţei. O instituţie ar trebui să ia în considerare toţi factorii relevanţi atunci când îşi exercită această importantă marjă de apreciere. El a închis ancheta cu o observaţie suplimentară.